Scrisoare către Moş Crăciun

Dragă moşule drag, 

"Am vrut să-ți spun, 
Tot chinul meu și tot amarul greu; 
Că numai tu asculți copiii, Moș Crăciun, 
Da, numai tu ești bun, 
Și Dumnezeu... " 

   Nu ne-am mai întâlnit de foarte mulți ani. Între timp eu am mai crescut puțin, am acum copiii mei, deși momentan sunt plecați departe și în fine, sunt plecați. 
Nu-mi amintesc de prima noastră întâlnire, poate nici de a doua, în schimb le păstrez pe celelalte în suflet... 
Era un întreg ritual, eram așa de emoționat și timid. Mai întâi îmi puneam câteva dorințe și aveam grijă, în fiecare seară să le repet înainte de culcare, să fiu sigur că vor ajunge la tine, alături de:

 "Înger îngerașul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, 

totdeauna fii cu mine și mă-învață să fac bine. 

Eu sunt mic, tu fă-mă mare, eu sunt slab, tu fă-mă tare, 

totdeauna mă-însoțește și de rele mă păzește. 
Amin ." 

Mai era și o hârtiuță pe care o dădeam lui tata să o pună la Poștă. Erau lucruri foarte importante caligrafiate tremurat, o mașinuță, un pistol cu apă, o carte de colorat, portocale și dulciuri. 
Apoi tata aducea un brad mare, care răspândea în casă un parfum amețitor. Îl împodobeam împreună cu bunica, globulețele, instalația specială care conținea băcuiețe în diverse forme de plastic, pisicuțe, cățeluși, rățuște dar și un clovn care mă cam speria cu nasul lui roșu dar îl puneam întotdeauna cu spatele, beteală aurie și steluța din vârf. Aveam şi artificii, moş crăciuni mici, nuci pe care le înveleam în poleială și alte jucării mai vechi pe care le puneam sub brad. Apoi aprindeam luminile și o chemam repede pe mama să vadă și ea ce minunăție dar nu zăbovea mult, pentru că avea de lucru în bucătărie cu tata, la gătit bunătăți. 
În seara de ajun, aveam mari emoții. Bunica mă punea să mă spăl atent, mă îmbrăca în hainele cele mai bune, îmi pieptăna părul ciufulit și mă săruta pe frunte. Apoi mai repetam poeziile sau cântecul de la pian. 

La ora 18 fix, nu ai întârziat niciodată, dumneata Moș Crăciun soseai. Recunosc, nu am văzut niciodată sania trasă de reni, nici pe Rudolph dar tata spunea că erau pe acolo. 
Și, deoarece eram foarte cuminte și nu făceam mari trăsnăi, (în special în acea perioadă), spuneam poezia pe nerăsuflate și cântam un cântecel la pian, deși eram mic și abia mă vedeam de el, mi-ai adus întotdeauna cele mai frumoase cadouri. Eram întotdeauna fascinat. Wow, ce minuni ! 
Mașinuțe decapotabile sau nu, tancuri din acelea care se întorceau când întâlneau un obstacol, (deh, erau jucăriile chinezești atunci în vogă), am avut și un trenuleț cu 5 vagoane, care mergea pe șinele înșirate în cerc în toată sufrageria și pe care l-am stricat în aceeași seară, imensa trusă Optik Montage, nemțească, puteai construi telescop, microscop, binoclu sau vedeam imagini 3D. E drept când m-am uitat cu luneta la lună, se vedea invers. Am avut un autobuz roșu superb din tablă lucitoare. Am mai avut și o farfurie zburătoare pe care am tăiat-o cu bomfaierul când i s-au terminat bateriile, să văd ce e înăuntru. "Să țesem frumos", cărți Păcălici, aparat de pirogravat, puzzle, cuburi, avioane, palete de tenis de masă, minge de 35 lei dar în special multe cărți. De colorat, cu poze multe și o strofă dintr-o poezie: 

"Pom de iarn-am să te fac. 
Ooo... ce bucurie! 
Cu beteală am să te-mbrac 
Și steluțe-o mie. " 

sau 

"Noi avem hăinuțe 
Albe și frumoase, 
Jucării și pâine, 
Case călduroase. 
Dar atâția, Doamne, 
N-au nici foc, nici casă, 
Nici măicuță bună, 
Nici hăinuță groasă." 

  Portocalele erau nelipsite, de banane nu auzisem încă dar aveam dulciuri, o mie. Bomboane de brad, fondante, drajeuri, bombonele din acelea umplute cu un strop de lichior, ciocolate mici și mari, dulci sau un pic amărui, Kandia de 9 lei. Poleiala o păstrăm întotdeauna, puteam face multe lucruri folositoare cu ea. Mai erau și caramelele alea de ți se lipeau de dinți. Napolitane Dănuț și biscuiți Voinicel. 

Apoi dumneata, Moș Crăciun plecai și îmi promiteai că vei veni și anul viitor, ai mei pregăteau masa, eram toți atât de fericiți, bunicii, mama, tata.  Sau stai așa, că nu puneam masa chiar de Ajun ci a două zi, de Crăciun dar ce contează. Eu oricum eram preocupat cu jucăriile și cu privitul bradului. Beteala sclipea, cu raze fine din băcuiețele cu rățuște. 
Ce liniște era, ce bucurie și lumină în suflet, pe care o simțeam fizic. 
Așa ceva am mai simțit apoi, îți spun sincer în secret doar ție, când am fost îndrăgostit și mai ales când au venit copiii. Aceeași flacără în suflet, aceeași dulce alintare a spiritului. 

Se apropie Sărbătorile. Adu-mi copiii înapoi, atât te mai rog!