20 noiembrie 2012

20 de secunde

   

   Ascultă. Trebuie să plec. Nu voi mai rămâne prea mult pe aici. Parcă aud oameni care râd în depărtare. Mă sperie. Mai am nevoie de lumea oamenilor? Nu o să mai spun povești, pentru că am trăit o poveste. 
Secretul e să asculți.

A crezut că dacă o să plece din oraș totul se va termina. Acasă, fiecare loc îi amintea de ea. Chiar și mireasma aerului, în aprilie și mai, pentru că atunci florile ei preferate înfloreau în tot cartierul. 
Totul îi amintea de ea. Lucrurile se îmbunătățiseră de ceva vreme. Dar partea ciudată e că s-a dovedit că e prezentă și aici. Îi aduce aminte de ea și magazinul din colț. Și serios, evita jumătate dintre raioane, cele pe care le frecventa ea. 

Iubea prăjiturile și fructele de pădure. 

Dacă ar mai putea discuta cu ea, despre felul cum ar putea uita de ea. Și în special copiii, ei sunt cei care îi aduc cel mai mult aminte de ea. Băiatul, ochii lui. A mai văzut acea expresie doar în ochii ei, la nimeni altcineva, el uitându-se cu ochii ei. Dar fără strălucirea ei. Și-a dat seama că atunci când iubești pe cineva atât de mult, atât de tare, atât de mult timp...nu vei scăpa de asta, indiferent unde vei merge. Și asta se întâmplă doar o dată în viață. Nu poate să o scoată din minte. Nu poate s-o uite. 


   Azi e o zi neobișnuit de caldă, peste 20C și e abia 19 martie. Se spune că această zi e doar o avanpremieră la ce va urma în acest an. La știri spune că aceasta va fi cea mai caldă vară din ultimii 100 de ani. 
100 de ani? Așa spun in fiecare an...
Vor fi întreruperi de energie datorate furtunilor solare. Ploaia va cădea săptămâni întregi. Apoi va fi secetă. 


   Ea era acolo. Asta e povestea dinaintea poveștii. Pentru că aici a întâlnit-o...Stătea chiar acolo și privea o bluză. Deci...Trecea pe acolo...A văzut-o și s-a oprit. S-a oprit. Și s-a gândit : O Doamne, aceasta e cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o în viața mea. Dar nu făcuse niciodată așa ceva. Înainte de asta nu discutase cu o femeie complet străină. Dar ea era acolo. Și atunci s-a gândit: 20 de secunde. Da? Acum e în magazin. Și e îngrozit. Se gândea să plece. O putea atinge. Era chiar acolo. Se întoarce și îl vede. Și încă i-au mai rămas 15 secunde de curaj. Am s-o fac. Curaj. Și asta i-a spus. A spus

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu