Mă sună într-o veselie "bobolanii" ăia de la Telefoane, cum spune aia mică la șobolani, cu tot felul de super oferte halucinante, excepționale și extra-nelimitate. Adevărul e, că nici prostia nu e limitată... Dar nu mă sună, așa, ca omu' normal, bună ziua - bună ziua, ci mai întâi iți pun muzică. Azi-dimineață, pe la ora 4, am recunoscut încântat Simfonia nr. 10, de Gustav Mahler, că așa te apelează ei, de parcă ar fi de pe alt fus orar, numai la ore nepotrivite și în momente nepotrivite. Poate de aia iți și pun mai întâi muzică, să-și termine omul de făcut treaba...
De-a lungul timpului am avut abonament la majoritatea firmelor de telefonie mobilă, cu nume greu de pronunțat, franțuzite, englezite, nesimțite dar s-au dovedit a fi "toți o apă și-un pământ", vorba poetului. Ia să fiu atent ce scriu aici, că ăștia te dau în judecată, cu Eminescu cu tot, că ce n-ai tu voie ei au. Ca și contractul, tu - obligații, ei - drepturi. Când sunt bine dispus și sunt apelat intempestiv, împrumut o voce pițigăiată de bătrânel și încep un dialog cu un personaj imaginar.
- Bădărău, tu ești, mă, nenorocitule? De ce n-ai mai dat și tu un telefon, bestie cu chip de om? Ăla stă și ascultă consternat.
- Mă, derbedeule, am auzit că ți-ai pus menajeră și cauți un majordom pentru nevastă, tu te crezi în Downton Abbey, mă, nesimțitule? N-are cine să iți schimbe izmenele, amărătule și să-ți deschidă conserva aia expirată de fasole boabe? Bă, strigoiule, tot scafandru la IGO lucrezi? Vine "femeia" să-ți tragă apa la veceu, măi animalule, te-ai născut în satul de unde a început Răscola din 1907 și acum te-ai parvenit, tre' să-ți dea tanti ciorbă de burtă cu polonicul, la pat?! Patul lui Procust, comandat la E-mag. Ai uitat de unde ai venit, mă, personajule din tablourile lui Grigorescu! Să vii să-ți dau bani să-ți cumperi o pereche de pantaloni, să nu mai umbli în chiloți pe stradă!
Sigur că ăla sau aia dă să intervină dar eu ridic glasul, mă, Bădărău, amărătule, gata, taci, nu mă întrerupe! Alteori, după ce îmi pun ei muzică, le pun și eu dar la ce ascult eu nu rezistă decât câteva secunde. Foarte bine, prietene, gata, mergi și plimbă-te cu barca! Câteodată răspund politicos, că îi consider o firmă de rahat sau că îmi încarcă factura nejustificat și îmi zboară instant datele mobile? S-a întâmplat să n-am timp uneori de discuții și le-am semnalat că o să pățească ca ăla din House of the Dragon, chiar în primul episod, targaryenilor! Apropo de serial, am rezistat 13 minute, că tocmai mâncasem și am dat vioi pe alt canal, unde, bucurie mare, Liverpool s-a răzbunat crunt, cu 9-0, pe amărâții de la Bournemouth, de parcă erau ei vinovați că Nunez dă cu capul în gură, ca un golan și a luat roșu direct, plus trei etape de suspendare, că s-a cam supărat și nensu Klopp, băi nene, nu se face așa ceva, es ist scheiße! Mi-a plăcut în schimb filmul Top Gun Maverick, neașteptat de bine pus la punct și cu un Tom Cruise entuziasmant, pilotând pe bune un F-18! Este exact genul de spectacol care amintește oamenilor de ce o excursie la cinema bate Netflixul! Primul Top Gun, cel din 1986 nu mi-a plăcut atât de mult, că a fost mai mult cu pupături, (la vremea aceea intre bărbați și femei), dar tot era mai bine atunci, că LGBT nu prea se promova și nici ăia cu emanciparea băuturii la femei, că parcă au paharele de vin lipite de mănă cu prenadez de 500, de la metalo-chimice. Îl recomand călduros pentru toți cinefilii, (filmul, nu lipiciul), de preferat să fie vizionat într-o sală dolby mare, unde scaunele huruie ca motoarele cu reacție și poți simți scenele de zbor așa cum le vezi. Eu am trăit senzații tari, mai ales la cumplitele forțe gravitaționale, că m-au scos forțat Forțele de ordine afară!
Din păcate, Val Kilmer a avut un rol sumar de această dată, din cauza problemelor sale grave de sănătate, dar nu Covid, cum s-au temut milioane de fani ci cancer la gât! Mulțumesc pe această cale organizatorilor de la US Open, că nu l-au primit pe Novak Djokovic, ca să-l expulzeze a doua zi, pe motiv că Statele Unite nu-i permit accesul în țară din cauza statutului său de vaccinare anti Covid-19. Caţavencu: "Stimabile, nu știu pentru ce dumneata mă prigonești de la o vreme...Ce ai cu mine?"
Cât despre Nadal și ticurile sale, e prea obositor pentru ochiul unui puritan. Nu m-aș mira, ca înainte să servească, să schițeze și câțiva pași de dans de-ai lui Michael Jackson din Thriller! Le mulțumesc ălora din Lumea Nouă că m-au scutit să mai fac nopți albe și, spre dimineață, când adorm, rupt de oboseală, să mă sune nelimitații ăia de la Telefoane!
