11 noiembrie 2022

Interesul poartă fesul


A înflorit Ciuboțica cucului, așa păroasă cum e, cu floricele galbene ca un mănunchi de chei, pe numele ei matern Primula libelula veris. Cum să nu înflorească, domne, în plină toamnă, când stă să-nceapă cel mai important eveniment fotbalistic al anului, Campionatul Mondial de fotbal din Qatar! Legenda spune că nea Sfântul Petru, care păzea cu strășnicie Porțile Raiului, a ațipit la știrile de la ora cinci și a scăpat, of Doamne, cheile sale de aur conform legilor gravitației, jos, pe Pământ. Degeaba au sărit îngerii din hamace să i le aducă înapoi, că în locul unde au căzut a răsărit vestitoarea asta a primăverii și a reumatismului, Ciuboțica cu cuc cu tot, în buchețele de flori galben-aurii. Cine e curios s-o vadă o găsește la Plafar, pe eticheta cutiilor de ceai și tinctură sau a renumitul sirop de tuse Hapciu-tschüss!

Cum prima Cupa Mondială de iarnă la fotbal nu provoacă prea mare interes ci doar insolație, deși în perioada asta a Anului Nou, s-a mai răcorit undeva pe la 35 C, la malul Golfului Persic, iubitorii sportului se concentrează pe Campionatul European de handbal, aflat în plină desfășurare și în plin scandal, după ce Spania și Germania au binevoit să facă circ la finalul meciului de aseară, pentru a se califica amândouă, braț la braț, trimițând Polonia acasă. Era musai nevoie ca Spania să bată cu două goluri avans și, în ultimul minut, la scorul de 23-20, ibericele, care au fost totuși capul răutăților instigator al unor fapte reprobabile, au scăpat repede de minge, luând la țintă tabela de marcaj, iar belgianca-nemțoaică Xenia Smits a defilat nestingherită printre jaloanele spaniole și a marcat lejer pentru izbăvitorul 21-23, fluierul final găsind ambele echipe cu mâinile sus, unele dansând pe călcâie "fandango" iar celelalte "polcăite" tiroleze învârtite! Asta e situația, "interesul poartă fesul", dar știți ce legătură are fesul cu interesul? Prin secolul al XVII-lea, arabii din Andaluzia au creat primul fes în orașul...Fez din Maroc, de unde îi vine și numele! Mai tărziu a devenit un simbol al puterii, cică banul este totul în lume.

În fine, ce se spune despre Cupa Mondială de Crăciun din Qatar? Se pare că au reușit să-l mituiască și pe Moș Crăciun la fel de eficient.


Glume care...circulă: Cinci nemți vin la Cupa Mondială cu un Audi Quattro și se întâlnesc cu doi italieni într-un Fiat Uno. Ați auzit ultimele vești, întreabă nemții? Niclas Süle, Kylian Mbappé și Frankie de Jong stau în fața sălii de nașteri de la Doha. Vine ginecologul și spune: "Am vești bune și vești proaste pentru voi. Vestea bună: Toți sunteți niște tați fericiți. Vestea proastă e că avem copiii schimbați." Niclas Süle fuge și apucă copilul negru. Mbappé strigă disperat: "Mats, nu ți se pare că e copilul meu?" Süle: "Nu-mi pasă, important e să nu fie olandez!"


Documentul FIFA Qatar 2022, rezumat:

F**k European leagues!

F**k Christmas!

F**k stadium workers!

F**k human rights!

F**k you!

F**k everything!

   

06 noiembrie 2022

Păcatul originar I-V



Uneori, seara târziu, mă gândesc la prietenul Hegel și concepția lui asupra religiei și a istoriei, care oferă o sinteză ontologică totalizantă, ce impresionează prin anvergură, stil și concizie. Marele filosof are o seducție lingvistică aproape poetică, iar atunci când îi citesc cărțile, sunt într-o primă fază fascinat și încântat de faptul că a reușit să spargă bariera exprimării și am acces la conținutul ideatic, la implicațiile semantice, mai dinamice și mai fertile decât forma estetizantă.

În prima sa lucrare importantă, "Fenomenologia spiritului", Hegel identifică patru stadii ale devenirii umanității pe calea spiritului: conștiința, conștiința de sine, rațiunea și spiritul.


Conștiința contează ca o primă negare de sine a umanității, care începe să se intuiască pe sine ca întreg, gâsindu-se într-o radicală opoziție cu propria existență.


Conștiința de sine apare o dată ce etapa mitologică a fost depășită și omenirea intră în era creștină, condamnată să subziste într-o lume permanent viciată prin intermediul păcatului originar, dar aspirând la promisiunea mântuirii datorită lui Isus. Și totuși, consideră Hegel, după Isus, religia și istoria sunt condamnate să devină o entitate unitară.

Devenirea însă, înseamnă neliniște, spune Hegel, iar această neliniște nu este foarte departe de conceptul de anxietate, așa cum îl definește Kierkegaard.


Rațiunea ia gradual în posesie atât natura, cât și întreaga umanitate, care urmează să ajungă cu timpul la o înțelegere superioară de sine, la coexistența sub forma unui întreg armonios și autosuficient.


Păcatul originar se datorează cunoașterii nepermise la care a avut acces omul, învățând astfel răul și binele. Însă tocmai prin acest gest omul și-a depășit condiția și s-a dovedit capabil de universalitate. Descoperind universalul mai întăi prin intermediul religiei, apoi prin cel al rațiunii, omul a contopit astfel religia și rațiunea ca o definire a spiritului.


                                                                     

                                                                            II


    

E un sfârșit de martie rece. Cerul e senin ca irisul unui copil răsfățat iar pe geam se zăresc păsări ciudate. Mă uit cu atenție să nu fie drone dar adorm instant cu un zâmbet crispat.

Ce mă interesează pe mine ce se întâmplă afară, când nu știu dacă mai prind ziua de mâine. Se aud voci stranii, sunete sincopate, lumini multicolore care se aprind intermitent. Pași pe coridoare, vântul care șuieră, aparate ciudate, frânturi de fraze, apeluri de telefoane și jumătăți de propoziții fără înțeles, replici din filme sau reclame. Un televizor se aude în apropiere. Am impresia că, de când am venit aici, nu am ațipit mai mult de zece minute.
Toc-piv, prrr-uuu, szszsz-ahhrr, toc-piv, prrr-uuu, ihhh-grrrsss, mesh-ban-ban-ban-trikhh...

"Vodafone, sauvez les enfants!"

"Anzeigen, vor Ort für Alle"

"Nu trageți dom' Semaca, sunt eu, Lăscărică!"

ggggg-ssssssssssss, jffffffj-rrrrrrppppphh

"Hasta la vista, baby"!

- Vodafone, sauvez les enfants! Vocea este așa de aproape că am întors capul. Nu mai deslușesc ziua de noapte, întunericul de lumină, oamenii de umbre. Sunt în spital de trei zile și avem deja un mort in salon, pacientul de lângă ușă s-a prăpădit, după o agonie prelungită toată după-amiaza. Au venit câteva asistente, poate și un doctor, nu m-am uitat pentru că nu terminasem cu halucinațiile, eram la pragul dintre somn și leșin, între delir și conștiență. Auzeam șoapte, cuvinte din care nu înțelegeam mare lucru dar era clar că omul murise. Nu știu dacă l-au resuscitat, nu știu dacă l-au împărtășit, pentru că nu eram într-o stare prea bună iar mai târziu m-am ridicat cu greu, clătinându-mă și sprijinindu-mă de pat să merg la baie. Am evitat să mă uit în partea stângă, unde murise omul dar am zărit la capul patului o poartă neagră masivă din fier forjat, ca cele de la cimitir și o coroană imensă de trandafiri galbeni, care nu aveau ce căuta acolo, erau probabil în mintea mea. Mirosea greu, a moarte și se auzea o orgă de biserică copleșitoare. Am trecut repede și am ieșit pe coridor unde zgomotul s-a estompat. Aici era lumină și cald, doar vântul bătea sălbatic pe la geamuri și câțiva ucrainieni încercau să se cațere, zgâriind geamul cu unghiile, apoi, când m-am uitat a doua oară nu mai era nimeni. Aveam de gând să fac un duș sau chiar o baie, ce nebunie, dar nu-mi mai aminteam de ce am venit acolo. Parcă voiam să-mi spăl un tricou dar unde e? M-am întors în salon și zgomotul de orgă a revenit asurzitor, la fel și senzația de greață dulceagă pe care ți-o dă prezența unui om decedat. Am ocolit cât am putut și am ajuns în pat, unde am leșinat din nou, de grozăvia evenimentului, amplificat de sunete ciudate, miros insuportabil și imaginea mortului, sprijinit acum de acel grilaj negru și rânjind triumfător cu acea coroană florală alături. Stătea rezemat și nu îndrăzneam să mă uit. Probabil aiuram dar faptul se petrecuse, asta știam sigur. Omul respirase sacadat toată după-amiaza, cu șuierat puternic, de parcă se încăpățâna să trăiască. Nu a venit nimeni, sau poate nu știu eu. Sunetul asurzitor de orgă a mai slăbit în intensitate dar îmi făcea pielea de găină. Nu înțelegeam de ce nu îl iau de aici. Abia dimineață am văzut că patul era gol, așternutul alb, curat-lună, poate că imaginația mea în delir mi-a jucat feste și, de fapt, nu mai era acolo demult.



III


Cine porunceşte: raţiunea sau imaginaţia, se întreabă Kant. Sunt judecăţi, categorii, noţiuni, legi, sisteme, discipline, metode, tehnici, observaţii, raţionamente, întreguri, părţi, structuri, funcţiuni, conjuncturi, haos, ordine. Refuzând această revelaţie se ajunge la deformări şi falsuri ale realităţii imediate şi transcendente, iar maximele şi axiomele nu au un suport real, analitic, sintetic, a priori.

Ce înseamnă libertatea când semantica cuvântului diferă de la o epocă la alta şi de la o cultură la alta. Zilele fericite nu se mai întorc, nu-i aşa? Am trăit un vis care mi-a furat sufletul. Dumnezeu trebuie să fi fost foarte supărat pe mine în ziua în care mi-a scos în cale această realitate.

Unele popoare din antichitate notau în calendar numai zilele fericite. Thales din Milet și-a făcut un epitaf: "am străbătut șaptezeci și doi de ani și am trăit doar patru".

Nu e deloc sigur că Adam și Eva s-au iubit unul pe altul. Ceea ce se știe cu certitudine, deoarece nimeni nu neaga păcatul originar, e că Adam și Eva au fost izgoniți din Paradis. Un pictor italian, Tommaso Massacio, precursor al Renașterii, a pictat chiar această scenă, în care Eva arată desfigurată de durere iar Adam își pune mâinile pe față de rușine și stupefacție. Tânărul pictor, mort subit la numai 26 de ani, în 1428, a pictat, cred, cea mai sinceră variantă a legendei divine, zugrăvind o omenească poveste de viață.


Mi-am amintit de acest tablou pentru că expresia de pe fața Evei este identică cu disperarea de pe chipul pacientului mort. Cât despre Adam, Adam sunt eu..

IV


Perfuzie, injecții, în braț, în abdomen, în vene, analize peste analize, un șir de medici care s-au perindat la patul meu cu diverse întrebări, masa de dimineață, de care nu îmi amintesc, apoi pastile, tratament, nu știu nimic, sunete, zgomote, țârâitul telefoanelor, pași pe coridoare, un glas care mă strigă, perfuzii, am observat că aveam cateter la ambele mâini. Toată săptămâna am fost în starea aceasta, halucinații și vise repetitive, obsedante. Fräulein Doktor părea îngrijorată, comment ça va?, dădea indicații celor două asistente, am auzit cuvintele infecție, septicemie, antibiotic și fraza "e totuși un om tânăr". Mi-am pierdut lucrurile cu care am venit, actele, cardul de sănătate, telefonul, obiectele de îngrijire personală. Am slăbit mult, eram o mână de oase, îmi crescuse barba și părul îmi cădea în dezordine pe frunte.

Toc-piv, prrr-uuu, szszsz-ahr, mesh-ban-ban-ban-trik

"Nu trage dom' Semaca, sunt eu, Lăscărică!"

Toc-piv, prrr-uuu, ihhh-grrrsss, mesh-ban-ban-ban-trik

"Vodafone, sauvez les enfants !"

"Anzeigen, vor Ort für Alle"

"Nu trage dom' Semaca, nu trage, mă, nenorocitule!"

ggggg-ssssssssssss, jffffffj-rrrrrrppppphh


Lumini colorate se aprind intermitent. - Nu puteți opri toate sunetele astea și luminile? Nu am dormit nici 10 minute! - Nu se aude nimic! - Ei, cum nu se aude, și aparatele astea care clăncăne permanent, cine zgârâie geamul cu ghiarele, sunt rușii sau ucrainienii, că nu mai stiu nimic din ce se întâmplă acolo, parcă e Lacul lebedelor cu Ceaikovsky pe post de primă balerină, la Scala din Milano!
Am o pace sufletească adâncă, încât nu-mi mai pasă de nimeni și de nimic, de parcă mi-am revăzut viața, ca un film, cu niște personaje atât de șterse încât am uitat filmul. Mă gândesc mai degrabă la mere, abia aștept să mănânc unul, parfumat, cu gust acrișor, ușor acidulat și intens aromat!




V

Ziua, soarele îmi bate în față, sunt chiar lângă geam și văd o macara care se învârte șuierând mecanic. Sunt zgomote de avioane grele dar nu le văd. Parcă se aude și un elicopter. E dimineață, mi se ia din nou sânge, apoi perfuzii, pe rând, câteva pastile colorate, micul dejun, la care mă uit doar, pentru că am perfuzia și trebuie să stau culcat. Zăresc câteva aparate complicate la cei doi pacienți, șuierături și nelipsitele sssdfjjjj-uuu și reclame în toate variantele posibile,

"Nu trageți dom' Semaca, sunt eu, Lăscărică"

"Vodafone, sauvez les enfants!"

"Ein Vogel dreht frei!"


Vreau să dorm măcar 10 minute și poate chiar am ațipit câteva secunde dar cine știe?

La un radio se aude o muzică plângăcioasă, cântată de niște fătălăi și pe fond se aude un bolnav dintr-un alt salon care se tânguie, urmat de un maasalaamah sfâșietor..


Știri: Europa se încălzește mai rapid decât media globală, +2 grade Celsius în ultimii cinci ani. Olaf Scholz: "Germania va "demonta dependenţele unilaterale" de China în anumite produse sau tehnologii. Giorgia Meloni se întâlnește cu Roberta și Ursula să dezbată. Cum e cu dușul în trei? Rishi Sunak spune că "va lua decizii dificile!" Nu înțeleg nimic, parcă sunt în viitor, cine sunt ăștia? De unde au apărut?


Pe geam s-au lipit frunze arămii și plouă cu stropi reci. November Rain...

E seară, e noapte, nu știu, lumina e aprinsă. A murit și "Suleiman", alt pacient de lângă ușă, dar l-au luat cu pat cu tot, înainte, când se simțea rău. Îi pusesem numele ăsta pentru că veneau la orele de vizită 3-4 femei, care îi făceau masaj temeinic, îl hrăneau cu fructe sau îl spălau cu apă de trandafiri. În locul lui a venit altcineva, "Taximetristul", care, când a auzit că au murit doi oameni în patul ăla, s-a mutat vizavi de mine, la geam dar l-au luat într-o noapte și pe el, a doua zi era patul gol. Am rămas doar eu și "Herr Oberst", care nu este nici el prea bine. Nu e bine deloc. "Hasta la vista, baby!"

Am scăpat de perfuzie și mușc cu sete dintr-un măr. Zeama îmi curge pe bărbie din abundență și abia acum, abia acum simt gustul divin al eliberării de păcatul originar.


05 octombrie 2022

În lipsa presei




Titlul acesta, În lipsa presei, face parte din categoria Revista presei sau În gura presei, deși aceasta din urmă mi se pare mai mult o înjurătură. De când titlurile din ziare sunt uluitoare, senzaționale și cutremurătoare, mai pe scurt stupide, prefer să gândesc cu mintea mea, că e mai sănătos. În ultimii ani, mass-media îmi faultează inteligența în mod grosolan. Cartonașul roșu și eliminare nelimitată din viața personală. Mai bine citesc o carte. Că alții își iau porția de știri alarmiste de pe Tic-Tok sau Facebook e și ăsta un tratament pentru schizofrenie. Cum spunea Confucius „ignoranţa este noaptea minții, dar o noapte fără lună și stele” sau ne lămurește foarte limpede Lucian Blaga în Discobolul: "Jurnalismul a început când Luther a aruncat călimara cu cerneală după dracu'"!

Mă uit la televizor ca la dracul gol, oriunde ai da e tot un drac că te-apucă dracii, sigur și-a băgat dracul coada. Ăștia fac ca toți dracii, pe dracu-n patru și n-au nici pe dracu! Lucrul dracului.

În fine, nu a fost o vară liniștită, așa cum mi-am imaginat, ci una de luptă, o luptă cu mine însumi, pentru fiecare zi de viață. Nu au lipsit momentele de distracție și de bucurie adevărată, ca un zbor iconic de fantezie, alternând suspine de ușurare cu cele de epuizare, într-un echilibru dramatic de lejeritate placebo dar cu o margine amăruie, care împiedică realitatea să se estompeze într-un puf de zahăr. Mă gândeam chiar ieri, că mă simt epuizat dar gândul că mă voi odihni corespunzător pe lumea ailaltă m-a făcut să reflectez că, totuși, nu sunt chiar atât de obosit.


EXTRA TIME

00 06 22

"Durerea este prețul pe care îl plătim pentru iubire", spunea Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a. Am încercat să văd filmul Blonde pe Netflix, unde presupuneam că e vorba de biografia lui Marilyn Monroe, un simbol al culturii americane, pe care am admirat-o ca actriță în mai multe filme, printre care, preferatul meu, "Unora le place jazz-ul", cu Tony Curtis și Jack Lemmon. Uite ce scrie cineva pe Cinemagia: user-633607318bdf7 pe 30 Septembrie 2022 00:04 "Mizerabil, defăimător, rușinos, prostesc... L-am văzut pe bucăți, nu am putut urmării cap coadă acest film... Oare de ce s-a vrut defăimarea ei acum, după atâția ani? Au vrut să arate trăirile ei dar modul cum au făcut-o este sub orice imaginație... Cel mai prost și dezgustător film văzut de mine. MM este prezentată ca o tărfă ordinară, bolnavă psihic...."

Eu nu aș fi chiar așa dur cu filmul, care a fost o mizerie desăvârșită, ci mai degrabă cu regizorul bălos de la capătul lumii, care s-a destrăbălat și pe scenariu, ba a filmat și unele scene, ca un pervers sturlubatic în călduri. Parcă Marilyn Monroe i-ar fi plagiat doctoratul sau l-ar fi înjurat de mamă, deși el nu se născuse când a murit ea, dar te pui cu fantezia omului. Văd că pe IMDB are nota 5,6 și e în continuă scădere. Pe logica asta de doi bani de ce nu va face în viitor un film despre viața lui Shakespeare stând pe veceu sau Beethoven în perioada când a surzit! Probabil că are în plan și defăimarea altor actrițe, cum ar fi: Audrey Hepburn, Ingrid Bergman, Elisabeth Taylor sau Greta Garbo!

Sunt oameni care se mărginesc să își etaleze "vasta cultură", spunând că Homer a fost orb, Van Gogh și-a tăiat o ureche iar Socrate a fost epileptic! Iote ce spune un anonim, consătean cu regizorul omonim:  anonymous 28 September 2022, 10:28+598

"I'm disgusted this film isn't woke enough. Why Isn't the lead actress played by a Transgender black man who identifies aș a Walrus? Pfft Where's the Progression Hollywood?"


Acum, toate ca toate dar Ana de la Armaș, cubaneza din rolul principal e nevinovată. Chiar are talent obscen și ar fi câștigat bani frumoși cântând manele la metrou, la Piața Romană.

Mă gândesc, în contextul actual, că cea mai periculoasă armă nu este bomba atomică ci bomba sexy!

Fără legătură cu filmul? de ceva timp lumea fierbe în suc propriu, cu planetă cu tot, că te întrebi ce dracu au oamenii? Sfârșitul resurselor - Sfârșitul unei civilizații... Cred că o să ne ia dracu pe toți, mai devreme sau mai tărziu. Cu mine a avut câteva tentative, nereușite dar era cât p-aci. Nici Dracu nu mai e ce-a fost! Poate s-a făcut ziarist, ca să fie scutit de impozitul pe venit. Cică "diavolul este autorul confuziei" și "Lumea nu se termină cu noi pentru că nici o apocalipsă nu e perfectă", oricum, diavolul se ascunde în detalii și alege în special nefericiții, să fiu al dracului dacă mai înțeleg ceva!


19 septembrie 2022

A story for serious people


În timp ce vulpița Angelika, din pădurea bavareză, a anulat sezonul de gripă sezonieră pentru doi ani, iar Harap Alb a terorizat vietățile mărunte cu izoleta și a semănat prigoana, ursul stătea la pândă după un copac, pentru a pune mâna pe o baltă din poiană, ulterior râvnind la întreaga pădure.

Între timp, vânzarea de bere Corona a scăzut dramatic, că, până la urmă și animalele din pădure sunt niște dobitoace, iar pandemia s-a răspândit rapid, mai ceva ca gripa aviară. Au fost lovite atât vietățile sănătoase cât și cele nesănătoase, având totuși prioritate cele care erau deja cu un picior în groapă, fiind ajutate să intre și cu al doilea. Știrile din luminiș au fost acaparate de personaje din basme, Călin Nebunul, Regele-Maimuță și Rățușca cea urâtă, cu sfaturi folositoare pentru bunăstarea lighioanelor.

Izolarea la domiciliu a devenit obligatorie, fie că era arici, lăcustă sau brotac. Deplasarea se face numai între anumite ore, cu das Ausweis în mână și masca de bumbac peste bot, în vederea aprovizionării cu ghinde, nuci și apă plată de izvor. Munca se va desfășura online, din copac, din scorbură sau direct din baltă, după caz.

Au început să curgă amenzile, cu nemiluita, ba că un bursuc fuma cu masca sub nas, un cocoșel de munte a trecut pe adeverință punctul 2 la punctul 3 iar un arici, obraznicul, a fost târât de păr prin tufișuri, pentru că nu se oprea din râs. (Bineînțeles că și râsul și-a luat amendă!)

Pandemia a revenit la stadiul regulamentar de guturai după ce a început războiul. Care cu coarnele, care cu copitele, iar în districtul Beinhorn, chiar în padoc, a fost găsit poneiul lui Ursula mușcat de lupi! Nu că ursul nu și-ar fi băgat coada în lacul înghețat dar asta e o altă poveste. Ca represalii, vulturul pleșuv s-a sfătuit cu vulpea roșie să nu mai cumpere nimeni miere de la urs dar acesta le-a trimis din simpatie câteva castane în cap. Încăierarea stă să-nceapă iar alte vietăți au intrat în horă, de o parte sau alta. Cocoșul, lupul, castorul și cangurul, de o parte iar tigrul bengalez, panda și bizonul de cealaltă parte. Noi vom participa cu râsul, în paranteză linx-ul.


29 august 2022

Maverick

 


Mă sună într-o veselie "bobolanii" ăia de la Telefoane, cum spune aia mică la șobolani, cu tot felul de super oferte halucinante, excepționale și extra-nelimitate. Adevărul e, că nici prostia nu e limitată... Dar nu mă sună, așa, ca omu' normal, bună ziua - bună ziua, ci mai întăi iți pun muzică. Azi-dimineață, pe la ora 4, am recunoscut încântat Simfonia nr. 10, de Gustav Mahler, că așa te apelează ei, de parcă ar fi de pe alt fus orar, numai la ore nepotrivite și în momente nepotrivite. Poate de aia iți și pun muzică, să-și termine omul de făcut treaba...

De-a lungul timpului am avut abonament la majoritatea firmelor de telefonie mobilă, cu nume greu de pronunțat, franțuzite, englezite, nesimțite dar s-au dovedit a fi "toți o apă și-un pământ", vorba poetului. Ia să fiu atent ce scriu aici, că ăștia te dau în judecată, cu Eminescu cu tot, că ce n-ai tu voie ei au. Ca și contractul, tu - obligații, ei - drepturi.

Când sunt bine dispus și sunt apelat intempestiv, împrumut o voce pițigăiată de bătrânel și încep un dialog cu un personaj imaginar. - Bădărău, tu ești, mă, nenorocitule? De ce n-ai mai dat și tu un telefon, bestie cu chip de om?

Ăla stă și ascultă consternat.

- Mă, derbedeule, am auzit că ți-ai pus menajeră și cauți un majordom pentru nevastă, tu te crezi în Downton Abbey, mă, nesimțitule? N-are cine să iți schimbe izmenele, amărătule și să-ți deschidă conserva aia expirată de fasole boabe? Bă, strigoiule, tot scafandru la IGO lucrezi? Vine "femeia" să-ți tragă apa la veceu, măi animalule, te-ai născut în satul de unde a început Răscola din 1907 și acum te-ai parvenit, tre' să-ți dea tanti ciorbă de burtă cu polonicul, la pat?! Patul lui Procust, comandat la E-mag. Ai uitat de unde ai venit, măi, personajule din tablourile lui Grigorescu! Să vii să-ți dau bani să-ți cumperi o pereche de pantaloni, să nu mai umbli în chiloți pe stradă!

Sigur că ăla sau aia dă să intervină dar eu ridic glasul, mă, Bădărău, amărătule, gata, taci, nu mă întrerupe! Alteori, după ce îmi pun ei muzică, le pun și eu dar la ce ascult eu nu rezistă decât câteva secunde. Foarte bine, prietene, gata, mergi și plimbă-te cu barca! Câteodată răspund politicos, că îi consider o firmă de rahat sau că îmi încarcă factura nejustificat și îmi zboară instant datele mobile? S-a întâmplat să n-am timp uneori de discuții și le-am semnalat că o să pățească ca ăla din House of the Dragon, chiar în primul episod, targaryenilor! Apropo de serial, am rezistat 13 minute, că tocmai mâncasem și am dat vioi pe alt canal, unde, bucurie mare, Liverpool s-a răzbunat crunt, cu 9-0, pe amărâții de la Bournemouth, de parcă erau ei vinovați că Nunez dă cu capul în gură, ca un golan și a luat roșu direct, plus trei etape de suspendare, că s-a cam supărat și nensu Klopp, băi, nene, nu se face așa ceva, es ist scheiße!

Mi-a plăcut în schimb filmul Top Gun Maverick, neașteptat de bine pus la punct și cu un Tom Cruise entuziasmant, pilotând pe bune un F-18! Este exact genul de spectacol care amintește oamenilor de ce o excursie la cinema bate Netflixul! Primul Top Gun, cel din 1986 nu mi-a plăcut atât de mult, că a fost mai mult cu pupături, (la vremea aceea intre bărbați și femei), dar tot era mai bine atunci, că LGBT nu prea se promova și nici ăia cu emanciparea băuturii la femei, că parcă au paharele de vin lipite de mănă cu prenadez de 500, de la metalo-chimice. Îl recomand călduros pentru toți cinefilii, de preferat să fie vizionat într-o sală dolby mare, unde scaunele huruie ca motoarele cu reacție și poți simți scenele de zbor așa cum le vezi. Eu am trăit senzații tari, mai ales la cumplitele forțe gravitaționale, că m-au scos forțat Forțele de ordine afară!

Din păcate, Val Kilmer a avut un rol sumar de această dată, din cauza problemelor sale grave de sănătate, dar nu Covid, cum s-au temut milioane de fani ci cancer la gât. Mulțumesc pe această cale organizatorilor de la US Open, nu l-au primit pe Novak Djokovic, ca să-l expulzeze a doua zi, pe motiv că Statele Unite nu-i permit accesul în țară din cauza statutului său de vaccinare anti Covid-19. Caţavencu: "Stimabile, nu știu pentru ce dumneata mă prigonești de la o vreme...Ce ai cu mine?"

Cât despre Nadal și ticurile sale, e prea obositor pentru ochiul unui puritan. Nu m-aș mira, ca înainte să servească, să schițeze și câțiva pași de dans de-ai lui Michael Jackson din Thriller! Le mulțumesc ălora din Lumea Nouă că m-au scutit să mai fac nopți albe și, spre dimineață, când adorm, rupt de oboseală, să mă sune nelimitații ăia de la Telefoane!


09 august 2022

Sustenabil

 



Mulți școlari sicofanți au avut anevoințe cu cele 27 de strofe ale stihurilor lui Ion Barbu, Riga Crypto și Lapona Enigel dar mai ales eludarea cu mintea proprie a meandrelor concretului în sinergia faptelor, la ciclul baladic și oriental din creația barbiană. Căci iată ce spune poetul:
"Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,"
Am reținut încă din prima strofă și ultima analizată, că menestrelul cântă la spartul nunții, trist și indărătnic, mai aburit ca vinul vechi, cu o pungă pe cap și beteli pe frunte. However, am să concluzionez pe înțelesul tuturor că avem de-a face cu un Love Story din lumea vegetală, în plan oniric.
Căci, așa cum spune maestrul Coșbuc:

"Iat-o!
Plină despre munte iese luna din brădet,
Și se-nalță, încet-încet,
Gânditoare ca o frunte,
De poet."
Ca să nu mă abat de la subiect și să rimeze cu poet am remarcat în fruntea topului desuet de "văzut la televizor" o frază aparent banală: "Aștept concluziile dumneavoastră cu celeritate!"
Mă întreb legitim, ce înseamnă cuvântul ilegitim celeritate? Dau o fugă pe DEX și citesc: 1. iuțeală, repeziciune sau 2. viteza de propagare a undei, a perturbației printr-un mediu fluid în repaus. Foarte frumos, partea a doua pică, pentru că e vorba de niște demnitari, deși dacă mă gândesc mai bine la ce spunea Odobescu..."Avem o lungă controversă în care filologia are să se amestece cu istoria naturală și o să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit".
Eu cred cu sinceritate că sunt oameni care gândesc într-o limbă și vorbesc în alta! Mai franc de atât e doar Google Translate.

Ca de obicei, cuvântul a fost preluat de toată lumea, de prompteriste și de cei care au devenit ziariști. La orice articol, discurs sau interviu, se introduce "celeritate", în orice context.

Apoi, a apărut cuvântul sustenabil, preluat din englezescul sustenable dar mai romanizat. Înseamnă durabil, suportabil sau care poate fi susținut cu argumente convingătoare. Au și francezii soutenable-ul lor care clarifică dilema definitiv și irecuzabil. Qui peut être soutenu!

Cuvântul poate fi folosit în orice conversație, oriune-oricând, ca să pari intelectual, la absolut orice cuvântare sau cu vecinul de palier: Anul acesta, producția agricolă de triticale și golomăț la hectar este sustenabilă sau soțul meu a reparat cotineața sustenabil...și...cu celeritate!
Înainte era "da, da, da", întotdeauna de trei ori, nu o dată, că era banal, nu de două ori, că suna a neîncredere, mda, nici de patru ori că arăta exasperare! Fix de trei ori, da, da, da...Da' uite că nu era nu, nu, nu... Am auzit și la nemți, ja, ja, ja dar n-am auzit nein, nein, nein! Se poate...? Nein, so was...Es ist möglich?
Întotdeauna a fost câte un cuvânt preluat de toată lumea, că așa e în trend-ul curentului la modă sustenabil!

Expresia unui îndrăgit prezentator de meteo, "vântul va sufla pe creste", a devenit omniprezentă la orice post de radio sau tv care se respectă, mai virală ca variola maimuței sau ciroza cârtiței. Foarte bine și ce are a face cu noi, cetățenii obișnuiți și pașnici? Vântul bate de când mă știu. Se plimbă cineva pe creste și îi dă cocul peste cap? Sau îi umflă freza? Circulă trenul sau tramvaiul pe creste? Troleibuzul 85? Câți turiști sunt pe creste, mai ales noaptea. Cad caprele negre de-a berbeleacul? Își fac urșii sepuku? Lasă-l, bre, să bată, că asta face el, bate! Poate doar turiștii cu parapanta să aibă ceva probleme dar ce să caute noaptea pe creste? Asta e știre, poate pentru salvamontiști, poate, pentru scafandri și cosmonauți cred, deși nici ei nu se aventurează tocmai pe creste, la peste 2000 de metri.
Da' uite că vântul tocmai acolo bate, nenorocitul!
03 iunie 2022

Aqualung

  "Credeam că oboseala nu-ndrăznește să se atingă de cei cu sânge atât de albastru. De mine s-a atins, cu toate că roșesc mărturisind asta." (Shakespeare - Richard al II-lea)


Ascult Aqualung, unul din albumele mele de suflet și asta pentru că prefer albumele conceptuale, cu straturi de profunzime filosofică și muzică elaborată. Poate de aceea nu m-am omorât niciodată după compilații sau play-list-uri. O excepție a fost în perioada "bucuriilor mari" când pregăteam de Crăciun câte o casetă cu muzică tradițională, cum ar fi "Merry Christmas Everyone" cu Shakin Stevens, Mel&Kim cu "Rockin' Around The Christmas Tree" și nelipsitul Greg Lake, de la Emerson, Lake and Palmer, nu cu "C'est la vie" cum s-ar putea bănui, ci "I believe în Father Christmas"...Vremuri frumoase, vremuri fericite care nu se vor mai repeta dar eu sunt mulțumit că le-am trăit intens și m-am bucurat de fiecare secundă. "When I was young...", cum spune Ian Anderson în "Wind-up", pe...ultima melodie din Aqualung, deși la momentul respectiv avea doar 24 de ani...

Când ascult Jethro Tull cu Aqualung îmi amintesc de "Moknău Canyon", (o denumire hazlie, inventată de noi în munți, referire la John Mayall și "Blues from Laurel Canyon") și ploaia aceea triasică, care ne-a prins pe mine și câțiva colegi la o terasă cu bere la halbă și o priveliște ca din Jurassic Park. Ploaia aceea diluviană, care lăsa lumina serii filtrată difuz, fără să distingem prea bine conturul muntelui, face toți banii în amintirea mea și desigur, Aqualung, discul care a fost începutul prieteniei mele cu misterul dintre muzică și fantezie. Căutam pe-atunci sens și scop într-o lume plină de controverse, imagini urbane murdare și o realitate promiscuă, cu oameni ignoranți, lipsiți de responsabilitate, în care Dumnezeu a fost închis în "Cușca lui de aur" de către cei care încearcau să-l definească în termeni simpli. Acest "mêlée morale" duce inevitabil la un lamentabil eșec dar în seara aceea nu eram descurajați de realitățile care se profilau și săream prin ploaie în jocul vieții, pe planeta tulburătoare a lui Jethro.

Acest album descrie chiar asta, ciocnirea epică, ca într-o tragedie greacă, dintre moralitate și realitatea societății, degradarea ei, în care Aqualung este un vagabond bătrân semi-vicios iar Mary o semi-victimă, plus o grămadă de alte personaje "încântătoare", "de neuitat", ascunse în dulapul din spatele scenei, care ne aduc, în versurile lui Ian Anderson, o bucurie neașteptată, plus experiența generală genială a unui personaj spectaculos, Jethro (un alter-ego), care și-a exprimat opiniile cinice, ca să nu spun răutacioase, prin mai toate albumele grupului...
"Aqualung" este un salt mare de la compozitor la povestitor, fără o milisecundă de spațiu irosit sau de infrumusețare inutilă.

În mod ironic, prima melodie, Aqualung, cea mai cunoscută melodie Jethro Tull, este printre puținele care nu are versurile compuse de Ian ci de soția sa, Jennie și nici nu cântă la flaut aici, el fiind un exponent incoronat al flautului! Și încă o precizare, coperta albumului, pe care apare un bătrân vagabond cu barba lungă, pictată predominant în culoarea verde tempera, este Ian Anderson, desigur, l-am văzut cu haina aceea legendară chiar eu, în spectacolul "The Rolling Stone Rock'n'Roll Circus"!

Îmi stăruie în memorie melodia scurtă de chitară clasică "Cheap Day Return", scrisă de Ian Anderson după ce s-a întors la Londra (via Preston), unde și-a vizitat tatăl grav bolnav, în spital. Se întreba cu tristețe dacă asistentele îl tratează pe tatăl său așa cum ar trebui sau dacă sunt drăguțe doar pentru că el este celebru.

"She made you tea
Asked for your autograph
What a laugh"

        



"Aqualung, prietene, nu fi neliniștit, sărmane bătrân. Vezi tu, sunt doar eu..."