20 noiembrie 2012

Traversare



   Fii cu picioarele pe pământ, astfel vei putea rămâne pe lumea aceasta. De asemenea, să nu percepi lumea cu mintea. Privește-o prin intermediul inimii. De asta ai și venit aici, nu? 

Când mă uit în ochii tăi aud delfinii aplaudând. 

Știi ce am simțit când m-am trezit azi-dimineață? Nimic. Niciun pic de pasiune. Nicio scânteie, niciun pic de credință, nicio emoție, absolut nimic. 
Cred c-am depășit deja limita în care se putea numi o pasă proastă. Vreau să merg într-un loc în care să mă minunez de ceva. Niciodată nu mi-am acordat o pauză de două săptămâni să mă ocup de mine. Când ajungi să fii disperat, totul se prăbușește, singurul lucru care durează este familia. 

Egli atraverso. 
Egli atraverso. 
E timpul trecut. 
Noi attraversiamo. 
Noi attraversiamo. 
Atraversiamo. 
Atraversiamo 

- Ce cuvânt frumos! 
- Fii serios, înseamnă a traversa. 
- Ba nu, este combinația perfectă a sunetelor italiene. Nostalgicul "a", profundul "r", senzualitatea "s"-ului... 

Este o voce interioară care spune că merităm o pauză. Italienii numesc asta il dolce far niente, 
care înseamnă plăcerea de a nu face nimic. 
Suntem stăpânii noștri. 
Dolce... 
Dolce far niente. 

Cineva m-a dus, cu imaginația desigur, în cel mai incredibil loc. Se numește Augusteum. Octavio Augusto l-a construit. M-am uitat la locul acesta. La haos, acesta este cuvântul. La felul în care a fost distrus, incendiat, jefuit, și totuși s-a găsit o metodă de a fi reconstruit. 



   Pentru oameni este important să știe unde se află în orice moment. Aici este echilibrul perfect. Să nu mai fie adenacin.
- Ce-i asta? 
- Adenacin înseamnă...Cum se spune? Cel care se află între lumi. E cel care se află la graniță, pentru că a reenunțat la confortul vieții, pentru a căuta iluminarea. 

In final am ajuns să cred în ceva ce eu am numit fizica unei căutări, o forță a naturii, guvernată de legi la fel de reale ca legea gravitației. Regula fizicii căutării sună cam așa: Dacă ești suficient de curajos pentru a lăsa în urmă tot ce e familiar și reconfortant, care poate însemna totul, de la propria casă la vechile obiceiuri, și să pleci într-o adevărată călătorie de căutare, indiferent dacă exterior sau interior și dacă ești dispus să păstrezi tot ce ți se întâmplă în acea călătorie ca indiciu și dacă îi accepții pe toți cei care îți ies în cale ca profesori și dacă ești pregătit, mai presus de toate, să înfrunți și să ierți câteva dintre cele mai dure realități personale, atunci adevărul nu ți se va nega. 

Am hotărât care este cuvântul meu: Traversare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu