Viața se petrece în patru dimensiuni. Dacă scoți timpul din ecuație rămâi numai cu spațiul. Fără mișcare, fără schimbare. Dacă iei timpul, schimbi tot ceea ce știam. Tot ceea ce știam. Tot ceea ce înțelegeam. Gândiți-va dacă s-ar opri timpul.
Nu ar mai fi ore de vârf.
Nu te-ai mai grăbi să ajungi undeva, deoarece nu ai întârzia niciodată.
Nu vor mai fi nașteri sau înmormântări.
Nu vor mai fi inimi frânte. Unele vacanțe nu se vor mai termina.
Dacă ești concediat, soția nu te va mai părăsi niciodată.
Nu vor mai fi crime sau războaie.
Nimic nou, nimic vechi.
Nu va mai exista "va mai fi", nici "îmi voi dori", nici "a mai fost".
Numai un lung și neîntrerupt "este".
Este greu de imaginat deoarece tot ceea ce știm...tot ceea ce credem că știm este că timpul trece.
Așa suntem învățați, de când ne naștem până murim.
Că timpul nu așteaptă pe nimeni.
100 de ani de invenții am creat o conexiune invizibilă între noi.
Pârâuri de energii electrice. Unde radio, microunde. Mobile, padpalm-uri, televizoare, rețele fără fir, telecomanda de la garaj.
Nici măcar universul nu este ceea ce pare.
Pentru că dacă tu crezi că acelor stele le ia milioane de ani să ajungă aici,
înseamnă că trăiești în trecut.
Admiri o galaxie care s-ar putea să nu mai existe acolo.
Nu te uiți la cerul înstelat.
Te uiți la o mașină a timpului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu