Fizicienii îți vor spune că timpul nu există, construcția umană este obișnuită să organizeze experiența și să catalogheze existența așa încât o putem cuantifica, confirma, ne putem aminti de ea.
El credea în atemporal, credea că toate timpurile existau simultan. Trecut, prezent și viitor. El n-a acceptat conceptul "acum" . Toate momentele sunt egal reale și egal accesibile dacă știm cum.
Obișnuiam să cant la pian, eram în clasa întâi și...la primul meu cântec, tati a fost atât de mândru încât a aplaudat atât de tare și a strigat în gura mare. A fost înspăimântător, i-am spus că nu mai avea voie să vină la nici-o altă manifestare publică iar el, hm...m-a implorat să nu îi interzic asta. Mi-a promis că își va păstra entuziasmul pentru el. Și, după aceea, stătea liniștit într-un colț, și când veneam eu pe scenă, nu făcea decât să ridice câte unul, pe rând, cele cinci degete. Ăsta era...simbolul lui pentru "Te iubesc mult fetița mea!" Unu, doi, trei, patru, cinci...
Tati credea în eternitate; el credea că trecutul, prezentul și viitorul există toate. Toți oamenii pe care îi știm, și tot ceea ce vom deveni se află în noi în acest moment. Dacă asta este adevărat, atunci toate momentele sunt la fel de reale și de accesibile nouă. Nu trebuie decât să aflăm cum anume.
Insomnia și depresia induc viziuni și cheamă demonii.
Istoria este o minciună folosită drept armă de oamenii care au suprimat adevărul. Cunoștințele destinate să le înveți vor schimba ordinea firească a lucrurilor. Cum poți să știi asta? Ai auzit expresia "Timpul este un râu"? Cei mai mulți nu reușesc să înțeleagă că râul este circular. Moartea unui om deschide o ușă către nașterea următorului. Ai dori să știi cum se deschide această ușă? Fii precaut, unele uși conduc spre întuneric.
II
Știi care e cea mai timpurie amintire a mea? Sau mai bine, cea mai mare frică? Bine, în cazul meu, cele două merg mână în mână.
Aveam șase luni. Știu că nimeni nu-și amintește acele vremuri. Probabil a fost doar un vis. Mai degrabă e o amintire păstrată într-un colț al memoriei, povestită deseori, încât am ajuns să cred că e amintirea mea. Mama m-a pus într-un leagăn, în curte. Și, zbura o arătare stranie pe cer. Încă pot să o văd. S-a cocoțat acolo, în tei și mă privea in ochi, de parcă încerca să-mi dezvăluie un mister. Mama a alungat-o. Pe cât de clară e amintirea asta, ce nu pot să-mi amintesc...e fața mamei mele. Pot desena tot ce am văzut, dar când vine vorba de mama mea, văd doar ceață. A dispărut în acea zi fața ei cea tânără?
- Te rog, mai dă-mi ceva de băut din amintirile mele!
- Trebuie să plec.
Poate acolo este o ușă deschisă pentru mine, iar tu mă aștepți pe cealaltă parte.
Trebuie doar să întru.
Orice lucru la care visezi, se va realiza într-un final. Cine spune altceva e un prost.
Uneori simt un aspect ascuns în interiorul meu. Când mă privesc în oglindă și observ că mă privește înapoi un străin.
Încerc să-mi dau seama ce îi motivează pe oameni, cum sunt manipulați, cum li se redirecționează traiectoriile.
Știu că am auzit o poveste despre o fată care s-a îndrăgostit de un băiat pe nu știu ce site, iar când a aflat că acel băiat era de fapt unul dintre prietenii ei, făcându-i o farsă îngrozitoare, fata s-a sinucis. Acum, tu ce crezi despre asta? Mie mi se pare că prostiile care ne intră în cap pot fi periculoase. Ne induce într-o lume în care ne îndrăgostim de tot felul de oameni, oameni falși, când lumea reală este chiar afară. Știi... nu mai pot intra pe internet. E chimie...Ascultați instinctul, acel lucru primordial ne aduce împreună. Fără el, nu ai nimic. Doar o relație falsă, cu o față prefăcută într-o lume ireală, din care nu te poți alege cu nimic altceva decât cu suferință. Așa că, adio! Iar Tv-ul dă-l de pomană sau aruncă-l la gunoi. Du-te afară și găsește-ți o fată sau un băiat adevărat.
Orice lucru la care visezi, se va realiza într-un final. Cine spune altceva e un prost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu