Pariul

   Aveam un încarnat de coleg în liceu care se ținea scai de mine, ca boala de omul sănătos și mă tachina perseverent cu diverse întrebări capcană despre muzică: că la ăia cine cântă, discul ăla e cu sau fără Ozzy și așa mai departe, tot felul de mizerii.
Era pe vremea când oamenii erau convinși că Peter Frampton a descoperit penicilina iar Jeff Beck a inventat...becul! La radio, E,L&P se ''traducea'' Emerson, lacul si palmierul iar la tv cânta Lily Bulaeva, Gigi Marga și Baba Vanga!

Într-o zi, a prins băiatu' ăsta tupeu și m-a contrazis cu obrăznicie în legătură cu anul apariției unui album, Peter Frampton Comes Alive! El, că e din '78, eu, că-i din '76! Ca să nu ne încăierăm, zic să aplanez conflictul, și, fiind mai sadic de felul meu și ranchiunos îl provoc să punem pariu, ca să se-nvețe minte o dată pentru totdeauna! Pe o sută de lei. Pe vremea aia erau bani mulți, pentru niște liceeni dar Sonel ăsta, că așa îi spuneam, avea bani, dă-l încolo, că tac-su era Primar nu știu prin ce comună fruntașă pe județ. Am fost la el acasă odată și mi-a arătat cartușele de Kent și sticlele de whisky, aliniate într-un sertar secret, plus un carnețel unde erau trecute niște liniuțe. Îl întreb, ce dracu e porcăria asta, dihorule, scriere cuneiformă? Nu, mă, spune el, așa ține tata evidența, astea de sus sunt țigările și astea de jos sticlele! Foarte frumos, zic, și de ce rânjești ca o salamandră? Pen' că eu șterg câte o liniuță și iau un pachet! Bun, felicitări, ești deștept foc, hoțule, râd și eu.

   În fine, să revin la pariul ăla, ia fii atent, venim amândoi a doua zi la liceu, eu zâmbind malițios și vorbim cu alt coleg, Nicu apevistu, pe post de arbitru, să ne țină nenorociții ăia de bani. Eu, o sută, el, o sută. 

Da, ia zi, Sonele, ce dovezi ai bre și scoate ăsta un ditamai ziarul cu poza afurisitului de disc pe el, bla, bla, bla și anul lansării...1978! 

Hopa, zic eu, ești tare de tot, mă băiatule, apoi încep să râd din toată inima!

Râzi, tu, râzi, se enervează el brusc, dar acum nu te mai dai mare că le știi tu pe toate!

Între timp, eu filez tacticos și cu încetinitorul dintr-o sacoșă, tocmai discul cu pricina, original, dublu album, A&M Records, 6 January 1976. Ba avea și discurile înăuntru. De pe copertă, Framton zâmbea parcă în bătaie de joc, zeflemist, cu chitara în mână iar pe mine m-a bufnit iar râsul. 

   

   N-am scăpat de mutra lui Sonel nici după aceea, mă tot căuta pe la poartă dar nu m-a mai contrazis niciodată. I-am pus muzică ''de plecare'', Yes, King Crimson, Gentle Giant dar rezista cu îndârjire, ca rușii la Stalingrad, deși îl treceau toate apele iar pe mine începuse să mă doară capul la Ummagumma. Mai târziu mi-am dat seama că lui chiar îi plăcea genul ăsta de muzică, ba mi-a cumpărat și niște afișe, pe care le aveam pe peretele de la dormitor, cu Emerson, Lake&Palmer, David Bowie și Led Zeppelin, cu 25 de lei bucata, bani pe care i-am dat degrabă pe o sticlă de lichior Havana Club, din aia in cutie de carton, ca să sărbătorim isprava. 

   De ziua mea a adus o sticlă de whisky după ce ștersese cu guma o cuneiformă d-aia din carnețel, mai eram cu două fete și a încercat să facă o impresie spectaculoasă, să intre cu tava pe sus, ca un chelner versat și știi ce se întâmplă când vrei să faci pe grozavu', a băgat piciorul pe sub covor și s-a împiedicat ca un bou, tava s-a dus dracu în sus și paharele s-au făcut praf. Sticla n-a avut nimic.

Nenorocitele alea de pahare erau o problemă mare, pentru că erau din serviciul de cristal al lui maică-mea și făcea moarte de om dacă afla că le-am paradit, așa că l-am trimis pe Sonel să cumpere alt serviciu de cristal, identic, idem și la fel. S-a dus săracu, nu-ș de unde dracu a luat 400 de lei și până la ora 4 a venit cu ele. Nu semănau perfect dar maică-mea nu a băgat niciodată de seamă. Între timp, eu le băgasem p-alea sparte în sobă, arză-le-ar focul, că atât m-a dus capul în momentul ăla, că ziua mea era tocmai în buricul iernii, când e gerul mai al dracu și soba duduie.

De băut, n-am prea băut, ce beam noi pe vremea aia, așa, dădeam un pic pe la nas dar am ascultat voioși tot albumul Peter Frampton Comes Alive! 

"Oh baby, why are you lying to me?"