NU-MI IROSI TIMPUL!

Nu am timp! 

Nu mai am timp!
Nu mai am timp să mă întreb cum s-a întâmplat. Cum de s-a ajuns aici. În acest punct. 
Pentru ca doar câțiva să fie bogați, mulți trebuie să moară. Nu pot să trăiască toți veșnic. Nu mai avem loc pe planetă. De ce credeți că taxele și prețurile cresc în fiecare zi? Măresc costurile condițiilor de trai ca să fie siguri că oamenii mor. Cât mai mulți și cât mai repede...

Boli, războaie, neajunsuri.

Adevărul este că nimeni nu trebuie să moară înainte să îi vină vremea. Dar nu e ăsta următorul pas logic pe scara evoluției? Nu a fost evoluția mereu nedreaptă? Cel mai adaptat supraviețuiește. E doar o formă de capitalism darwinist. Selecție naturală. Numai cei puternici supraviețuiesc. 

Trăim în vremuri tulburi, tată... 

Nu suntem concepuți ca să trăim o veșnicie. Toți vor să trăiască veșnic. Toți cred că au șansa să trăiască pentru totdeauna, chiar dacă toate dovezile arată contrariul. Toți cred că vor fi excepția. Adevărul e că, pentru a fi nemuritor, trebuie să moară mulți oameni... 

Așa că, nu-mi irosi timpul!

II

   Oamenii vorbesc mult, ca și cum cel mai important lucru din viață este să vezi lucrurile așa cum arată cu adevărat. 
Dar tot ce facem, fiecare plan pe care îl făurim este într-un fel o minciună. 
Închidem ochii și pretindem că ziua în care nu va mai trebui să facem planuri nu va veni niciodată. 

Speranța este cea mai mare minciună care există, și cea mai bună. 

Trebuie să continuăm ca și cum totul este important, altfel nu am mai putea continua deloc. 

În legenda Meduzei, dacă o privești în față, te transformi în piatră. Dacă nu cunoști secretul...pe care îl poți afla numai dacă ești un om luminat. 
Dar dacă știi secretul o poți învinge. Și apoi, calul înaripat, Pegas, își ia zborul...iar lumea devine un loc deosebit de frumos. 

Cum poți să te desparți de cineva? Cum poți să înțelegi că așa este cel mai bine, că totul se schimbă? 
Cum poți găsi o cale să te simți bine în loc să ți se rupă inima? 
Cel mai greu lucru pe care îl vei învăța este cum să spui adio... 

Ce ne face să ne purtăm așa de irațional? 
- Dai din cap, nu-i așa? 
Vezi? 
Mă iubești... 

                                                                 III  

   Viața înseamnă să pui întrebări, nu să afli răspunsuri. 
Mergem înainte pentru că vrem să știm ce se află în spatele următoarei înălțimi. Trebuie să continuăm să punem întrebări, să vrem să înțelegem. Chiar și atunci când știm că nu vom găsi un răspuns.

E ca o plimbare pe un teren minat, nu-i așa? La început, minele sunt rare: boli ale copilăriei, căderea de la înălțime, apoi, când devii adolescent și pe măsură ce îmbătrânești, vezi tot mai multe mine și încerci să scapi de pe terenul minat dar nu mai este posibil. 
Nu, deoarece, cu cât te uiți mai mult, vezi tot mai multe mine. 

În curând, îți dai seama că nu mai ai unde să te duci... 

Uneori, în mijlocul unui coșmar, ai senzația că alergi greoi, ca in apă și ceva mare și negru fuge repede-repede după tine și vrei doar să te oprești, să te lași prins. Se va întâmpla ceva rău și nu poți schimba acest lucru dar poți să te întorci și să-l înfrunți. 

Poți vedea cum arată coșmarul tău.