Pur și simplu așa

Există întuneric... 

Există lumină. 
Zilele, așa cum le știm. Lumea, așa cum ne-o imaginăm noi. 

   M-a sunat un prieten și mi-a spus că pleacă acasă...Apoi, brusc, n-a mai spus nimic și a început să plângă. A început să-mi spună că nu vede niciun motiv ca să mai trăiască. Era copleșit de durere...Oamenii își amintesc uneori tot ceea ce au pierdut. Iubiții sau iubitele pe care nu le-au avut...Toți prietenii plecați. Se gândesc la toți cei pe care i-au rănit. La început, copleșiți de durere, apoi resemnați de durere... 

   Mirosul și memoria sunt legate între ele în creier. Zahărul pudră ar putea să-ți amintească de șorțul bunicii tale și gogoșile ei pufoase. Mirosul de fân proaspăt cosit ți-ar putea trezi dorul verilor târzii pe dealurile copilăriei. Mirosul de benzină ți-ar putea aduce înapoi amintirile de la prima traversare a Dunării cu bacul. Dar acum, un ocean de amintiri au dispărut. Doar vești despre moarte și mizerie... 

   Avem o aromă nouă. Aroma pădurii după o ploaie de primăvară. Imaginați-vă o cărare sub picioarele voastre. Vedem în jurul nostru ceva verde și umed. Simțim ramurile umede peste fețele noastre. Trecem printre copaci. Și vom începe să inspirăm. Inspirați adânc și bucurați-vă de clipa asta. Nivelul umidității e ridicat. Pe jos... sunt mușchi, ciuperci, frunze moarte. La mijloc e iarbă mare și proaspătă. Proaspătă și crocantă, cu miros revigorant. Și, foarte sus, nu simțim doar mirosul de frunze și de ploaie, ci și mirosul cerului. Într-o zi ca asta, putem mirosi chiar însuși cerul. 

E atât de multă ură în lume, tată. 

Mami, omul acesta va muri? 

Vrei să arunci cu pietre? 

   

   Oamenii se comportă în două moduri. Există oameni care aleargă prin viață și apucă tot ce pot. Oameni care nu cred în nimic, doar în sfârșitul lumii. 

Și, există ceilalți. 

Cei care cred că viața va continua cumva. Sau pur și simplu nu știu ce altceva să facă. Oamenii se pregătesc pentru ce-i mai rău. Dar speră la ce-i mai bun. Se concentrează asupra acelor lucruri care sunt cu adevărat importante pentru ei. 
La tot felul de lucruri... 
Dar mai întâi, au fost momentele de bucurie. 

- Într-o zi ca asta, putem mirosi chiar însuși cerul, tată!