20 noiembrie 2012

Despre ingeri si pãsãri...


Ai mâini frumoase. Cânți la pian? Cu asemenea mâini, ar trebui să cânți la pian.
Îmi amintesc că am cules o caisă portocalie din grădina care ne înconjura casa. Am aruncat-o spre cer și nu s-a mai întors. Am ținut acel fruct în mână doar o clipă. Acum, privesc portocaliul apusului prin fereastra casei... Pare că e chiar pictat pe sticlă. Tatăl meu obișnuia să spună că această parte de lume deține o mică vibrație specifică. Aceasta a fost grădina bunicilor mei. Aceasta e una dintre grădinile lumii. Grădina în care poți visa... În Biblie, e numită "Grădina Edenului", ceea ce în ebraică înseamnă "Grădina plăcerii." Putem înțelege lumea, dacă o privim de aici. Suntem cu toții inocenți, în această grădină. Putem renaște în fiecare noapte. Cântecul m-a străpuns precum țipătul unei păsări. Al unei păsări fără pregătire muzicală. Ei bine, sunt mai multe puncte de vedere... Cine a mai pomenit ca o pasăre să-și piardă vocea? Sau un om, speranța. Cunoști oropendola neagră, sau sticletele? Bufnița boreală, care trăiește în pădurile de molid? Ai auzit vreodată de canarul mandarin sau ai văzut un colibri cu gâtul albastru? Uite-l pe acesta, trăiește de-a lungul râurilor. Pescuiește la apusul soarelui, atunci când umbra îi dispare. Știai că ibisul stacojiu își are culoarea de la creveții cu care se hrănește? Uită-te la ăsta, regele-pescar, cu verde și cafeniu. Cântecul său sună ca două pietre ciocnite între ele. Dar unii spun că l-au auzit cântând diferit. Nici una dintre ele nu seamănă cu vrabia de casă. Ea nu migrează, stă prin vecinătate și mănâncă la restaurantul din apropiere. Acesta e prundărașul gulerat... se spune că are un cânt atât de trist... Pe pământ, fuge atât de repede încât picioarele-i devin invizibile. Cu toții facem ce putem ca să simțim vântul pe piele, un val de căldură umană, spre a face călătoria mai suportabilă. Câți oameni poți întâlni într-o viață? Câte trenuri trebuie să iei, înainte să te regăsești? Simt o briză rece în locul amintirilor, visele-mi sunt închise după gratii și recunosc, viața e grea fără nimeni aproape.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu