Vara lui Ciucea

În lumea noastră se pare că lucrurile bune își fac apariția doar după ce trecem prin nenorociri. Fericirea se dovedește a fi un fenomen post-traumatic.

Încet-încet, vara asta se duce la vale, ca nisipul de pe plajă în clepsidră. Ziua mai pâlpâie timid câteva ultraviolete, dar nopțile sunt răcoroase ca apa din adâncuri. Frunzele pătate de timp sunt eutanasiate și incinerate pe loc, în grămezi mari, în timp ce pensionarii stau cu ochii beliți pe geam, așteptând pensiile recalculate.

Am avut o lungă vară fierbinte, cu Olimpiadă, Campionat European de fotbal, turnee de Grand Slam dar și rătăciri nocturne pe străduțele întortocheate ale Veneției, în căutarea unei umbre în piața San Marco, așa cum mi-o aminteam din trecut..

- Buonasera! Mi porta un Aperol Spritz!

- Certo, abbiamo. Lo desidera classico?

- Con un po' più di prosecco, per favore.

- Va bene, un Aperol Spritz più forte, allora.

- Grazie!

Ciucea, deși avea un cal cu pedale, tot călărea. Să nu subestimezi niciodată posibilitatea de a fi mai rău! Toată vara s-a vorbit numai de Ciucea și încă se mai vorbește. Ceva se întâmplă!

II

Chiar acum, când toamna se apropie cu pași vioi, micuțul Judd Trump s-a dezlănțuit în toată splendoarea sa la Masterul Saudit, unde a înhățat din zbor premiul cel mare de 500.000 de lire sterline, consolidându-și poziția de lider mondial, iar acum, cu break-ul nr. 1000 a intrat în istorie, în timp ce Liverpool a prins noi valențe artistice cu noul antrenor Arne Slot și e lider în Premier League.

Cu atâtea succese fulminante ne așteptăm la o catastrofă iminentă!

După ce jucătorii echipei naționale de fotbal, în frunte cu decarul Ciucea, au lustruit cu mult sârg băncile de rezerve, și-au luat de curând obiceiul, (bun obicei!), să facă curat în vestiar la plecare! Parcă-i văd cum, după fiecare meci, șterg praful și dau cu mopul cu seriozitate, amintind de naționala Japoniei! Mă gândesc răutăcios că era mai folositor dacă învățau de la japonezi să facă mașini!

Au ruginit frunzele din copaci, man dar și medaliile de la gâtul sportivilor olimpici. Norocul nostru e că nu sunt prea multe. Sigur că l-am atenționat pe David, sportivul nostru universal, în repetate rânduri, să nu intre cu medaliile în "balon", pardon, în bazin, că le transformă în bijuterii pentru sirene. Le-am prevenit și pe canotoare să nu schimbe copaia răsturnată cu un submarin, că uite ce se poate întâmpla: băieții de la dublu vâsle și-au agățat medaliile de periscop!

Poate că ar trebui, pe viitor, să ne concentrăm mai mult pe sporturile nautice și să ne declarăm țară insulară. Cine știe, poate așa vom reuși să organizăm primele Jocuri Olimpice Subacvatice. 

Vom cuceri cu Ursula fundul mării, sub stindardul curcubeului, conform directivelor UE, și, după Atlantida, vom deveni a doua populație care s-a dat în totalitate...la fund!