Mamihlapinatapai

   

   Nu-i așa că-i drăguț? Poți...vorbi? Ce zi e azi? Probabil asta e cea mai frumoasă zi din viața mea! Dar ce zi e azi? Este...stai puțin. Ce întrebare stupidă. Ce zi e azi? Să mă uit....E 21 noiembrie...Dar ce zi este? Luni, marți, joi... Nu contează, e cea mai bună zi din viața mea!

Poate că vă întrebați ce fac treaz la această oră lipsită de pietate. În intervalul de timp dintre ora 3 și 4 dimineața, vălul dintre lumea acesta și lumea cealaltă este cel mai subțire. Adeseori, în intervalul acesta de timp, îmi aud numele rostit de către o prezență nevăzută... 

Știi de câtă putere este nevoie pentru a te revolta? Așa arată o noapte a oamenilor fără rost...prietene...Știi ce-mi spun în minte? Că dorm pe canapeaua din sufrageria casei unde m-am născut, în orașul meu, cu părinții mei...tineri și veseli....e cald și în șemineu flăcările șoptesc...mamihlapinatapai. 

Acum nu am nicio valiză cu mine, niciun bagaj. Stau fără să fac nimic, într-un dolce far niente.
Cei mici nu sunt cu mine. Au crescut și au plecat. E o mare prostie, prietene...Bărbatul împuternicit, prins și închis prin religie și politică. În curând, planurile mele vor prinde viață. Ce paradox.  

   Îmi amintesc cum mi-am învățat băiatul să se bărbierească prima dată. Câți ani avea? Poate 18? 
"Mai întâi vei da drumul la apa caldă pentru prosopul pe care îl vei uda și apoi îl vei pune pe față. Acesta îți va încălzi fața și îți va hidrata pielea. Acum fața este plină de viață. Nu cred că era nevoie să-ți dai cu spumă și pe nas. Acum pregătește aparatul cu 3 lame. Sângerezi? Nu-ți face griji. Vei supraviețui. Știu că e o tortură. Te doare? Te va ustura puțin. Bine, șterge-te și apoi să vedem cum arăți cu fața bărbierită și netedă. Bine lucrat! Gata, ai terminat, bate palma, prietene... Ai supraviețuit!"


                                                                         II


   Nu peste mult timp voi fi la recuperare. Și voi ieși iar afară să fac lucruri trăsnite. Să mă bucur de viață. Bună dimineața lume. Bonjour! Buenos dias! Namaste! Salaam alaikum! 

Sunt foarte emoționat...Aș vrea să călătoresc prin lume. Să iau primul tren, la întâmplare. Ce o să am în buzunar sau în valiză? Periuța de dinți și pasta de dinți. Sunt esențiale dacă îți petreci noaptea printre stele. Și ochelarii 3D. O cutiuță mică cu medicamente de care am nevoie în fiecare zi, pentru a supraviețui. Ceva bani dar nu mulți, că până ajung eu s-ar putea să se devalorizeze...Câteva bancnote... 

Ce mai am prin buzunare? Pai, o cheie. Și are un logo foarte simpatic pe ea. Un portofel de firmă. IPod-ul este sufletul meu. Cruciulița. O metodă foarte bună de a-ți petrece timpul în dimensiunea veșnică. Telefonul mobil. O metodă foarte bună de a-ți irosi timpul în dimensiunea pământească. 
Se aproprie iarna. În ianuarie va fi cel mai frig, în perioada zilei de naștere... Ca întotdeauna...

Iubesc cuvântul "Mamihlapinatapai" dar nu încerca să-l pronunți. Vine din limba yaghan, care este o limbă moartă. Era vorbită în Tărâmul de Foc, cel mai sudic punct al Americii de Sud. Semnificația e simplă... Înseamnă acel moment sau senzație când două persoane vor să înceapă ceva, dar niciunul nu vrea să facă primul pas...

Este acea privire stânjenită când fiecare știe că celălalt înțelege și este de acord cu ceea ce doresc dar sunt nehotărâți să ia inițiativa...

                                                                         

                                                                     III

   Bună, bunico! Ce mai faci? Eu nu sunt prea bine. Sufăr...Viața e un câmp de bătălie.
 Aș citi din Walt Whitman toată ziua. Aș fi foarte fericit. Uite ce scrie: 
"Sunt măreț, nu-i fac probleme sufletului meu ca să se vindece singur". 
"Să se vindece singur sau să fie înțeles". 

Știu o stradă pe care se vând păsări colorate. Le numesc păsările pupăcioase pentru că mereu se pupă între ele. 

  Ți-e frică de gândaci, de monștri sau fantome? Vrăjitoare? Cred că aș fi un zombi grozav. Mi-e frică de câini. Viespi. Păianjeni. Mi-e frică de hoți. 

Mi-e frică să cresc. 

Mi-e frică să pierd locul ăsta și îmi e frică de boli. Uneori stau în camera mea și singurul lucru la care mă gândesc este dacă în câțiva ani va locui altcineva aici... 

Cred că politica mă sperie mai mult decât orice. Mă întreb dacă vom intra în alt război mondial. E o problema de timp. Orice fel de război: economic, psihologic, chimic, bacteriologic, nuclear, spațial, religios...

Unul dintre lucrurile de care mă tem cel mai mult acum e ca părul meu să nu înceapă să cadă sau să încărunțească. Ăsta sunt eu. De asta îmi e frică. 

Mi-e frică de singurătate. Să nu te trezești într-o dimineață mort și nimeni să nu te găsească. Asta ar fi interesant. De asta mi se pare foarte greu... 

Viața e groaznic de scurtă, știi... 
Trei, doi, unu...și...gata! 



Astăzi...cu toate că nu s-a întâmplat nimic deosebit, mă simt ca și cum s-ar fi întâmplat ceva grozav...

29 noiembrie 2011