Vin momente în viața fiecăruia dintre noi, când controlul ce-l avem asupra noastră, asupra sănătății noastre, ne scapă printre degete. Cei mai mulți dintre noi avem drept scop să punem din nou stăpânire pe situație. Cea mai bună modalitate de a te lupta cu haosul este doar haosul...
Haosul...prin definiție, nu poate fi controlat. Odată introdus, toată ordinea și toate intențiile nu mai au nici-un randament. Rezultatul haosului nu poate fi prezis. Singura certitudine pe care o aduce...este doar devastarea ce o lasă în urma sa.
Îngerii nu știu niciodată ce e timpul. Fețele lor albe sunt altfel. Unele sunt înțelepte și au ochi albaștri, frumoși. Altele se pot schimba pentru o oră. Pentru o oră fața lor pare ciudată.
Poate fi roz, bleu, arămie.
Timpul este ca valurile ce nu se întorc niciodată...Iar îngerii te duc de mână către pământul promis, unde mierea se revarsă.
Unde erai tu când eu eram epuizat și distrus, neștiind dacă o să revin la viață? Zilele se scurgeau și priveam de la fereastra mea direct în soarele strălucitor, dus pe gânduri și rătăcit în timp.
Spre seară, ploaia cădea întunecată și molcomă, în timp ce eu persistam în acest joc periculos dar irezistibil, de a face o plimbare divină prin tăcerea noastră. Știam că a sosit clipa pentru a ucide trecutul și a reveni la viață.
Am făcut o plimbare divină prin tăcerea noastră...
Știam că așteptarea a început.
Și am pornit drept spre soarele strălucitor.
Îmi lipsești atât de mult!
Ți-am căutat sufletul pereche în toate oceanele lumii și am sfârșit învârtindu-mă într-un acvariu, an de an...
Ți-am căutat sufletul pereche în toate oceanele lumii și am sfârșit învârtindu-mă într-un acvariu, an de an...
II
Un om înțelept mi-a spus să merg pe un singur drum. Către lumina zilei. Să ascult vocea din adâncul meu, chemarea inimii, iar când vântul va sufla dulce, să închid ochii și voi afla ieșirea din întuneric...
Îmi vei trimite un înger pe pământul unei stele de dimineață.
Un om înțelept mi-a spus să caut trandafiri de-a lungul drumului dar să mă feresc de spini.
Un om înțelept mi-a spus că pot doar ridica mâna pentru a ajunge la formula magică și să găsesc ușa către pământul promis, unde mierea se revarsă...
Doar trebuie să am încredere în mine și să-mi ascult vocea din adâncul meu, chemarea inimii.
Voi închide ochii și voi afla...
Ieșirea din întuneric.
Iată-mă, sunt aici, pe pământul unei stele de dimineață!
Aici soarele doarme liniștit, o zi este cât un secol, oceanele calme şi roșii sunt promisiunea unor mângâieri fierbinți.
Pentru visele mele îmi rezerv viața întreagă. Pentru dorințele mele îmi păstrez nopțile.
Îmi doresc ca nopțile să dureze o veșnicie, întunericul din jurul meu să țărmuiască o mare de soare și să apun o dată cu soarele,
Dormind,
Plângând,
Cu tine.
III
Treisuteșaizecișicinci de zile de lumina vor fi oferite de către noapte, pentru un moment de joacă al poeților.
Apoi nu va mai rămâne nimic de spus.
Doar noi coborând o dată cu Soarele,
Dormind,
Plângând,
Visând,
Îmbrățișați.
Dar tu, de acolo, din frig, însingurată, îmbătrânită,
Poți să mă simți?
IV
Eu tot bântui pe coridoare, cu zâmbetul ofilit. Cineva stă dezbrăcat lângă telefon, așteptând o chemare.
Aș vrea să mă ajuți să car stânca spre vârful muntelui! Aș vrea să mă întorc acasă. Asta dacă totul nu e decât o iluzie și viermii nu mi-au ronțăit deja creierul...M-am săturat să sparg mereu sticle, să arunc cu pietre și să bat cu pumnul în podea. Ajută-mă! Nu-mi spune că nu mai e nici o speranță! Înstrăinați, ne prăbușim.
Înghițit de febra tristeții, dincolo de tunelul viziunii, realitatea se șterge asemenea umbrelor în noapte...Iar iedera crește deasupra ușii...
Vin momente în viața fiecăruia dintre noi, când controlul ce-l avem asupra noastră, asupra sănătății noastre, ne scapă printre degete. Cea mai bună modalitate de a te lupta cu haosul
este doar haosul...Dar rezultatul haosului nu poate fi prezis. Singura certitudine pe care o aduce...
...este doar devastarea pe care o lasă în urmă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu