De ce am impresia că trebuie să mă disculp față de felul meu de a fi? Poate din cauza reacțiilor chimice din creierul meu. Poate aceste reacții nu funcționează. Poate toate problemele mele se reduc la dezechilibrul chimic al unui rezultat eronat.
Nu trebuie să mă mai gândesc. Trăiesc pe planeta asta și nu sunt în stare să înțeleg un lucru banal. De ce sunt aici?
Vreau să scriu despre flori...Minunat este că fiecare floare păstrează o relație aparte cu insecta care o polenizează. Unei anume flori, i se potrivește o anumită insectă. Nici floarea și nici insecta nu pătrund semnificația iubirii. Cum să știe că dansul lor scurt face ca lumea să existe?
Și chiar așa este, din această construcție a lor...se naște ceva măreț și minunat. Astfel, ne învață cum să trăim, iar singurul barometru este sufletul.
Când ajungi să te confunzi cu floarea, nimic nu-ți va mai sta în cale...
Pentru cel care are norocul să iubească florile totul va dispărea în neant. Dacă floarea pe care o cauți, ar fi cu adevărat o himeră...ar fi atât de seducătoare, că i-ar obliga pe oameni s-o caute...an de an, pas cu pas. Dar, dacă există cu adevărat, mi-ar plăcea să văd una...
Există peste 30.000 de specii de orhidee cunoscute....
...una seamănă cu o broască țestoasă...
...una seamănă cu o maimuță...
...alta seamănă cu o ceapă...
...una seamănă cu o învățătoare...
...alta seamănă cu o gimnastă...
...una seamănă cu liceana de colo, dată cu multă cremă pe față...
...alta seamănă cu o intelectuală cu care să dezlegi cuvinte încrucișate la micul dejun...
...una seamănă cu o regină a frumuseții
...una seamănă cu zeița egipteană Aset...cu un ochi care dansează și un altul ce adună toată tristețea lumii...
Știi de ce-mi plac plantele? Pentru că sunt atât de schimbătoare. Adaptarea este un proces profund. Adică, știu să se adapteze, să supraviețuiască. E mai ușor pentru plante, ele n-au memorie. Își continuă pur și simplu viața...
...la oameni e altfel. Adaptarea este rușinoasă, e ca și cum ai da bir cu fugiții.
Să scrii despre o floare, să faci o poveste despre ea...trebuie să redai arca acestei flori...iar această arcă se întinde de la începuturile vieții pe Pământ. Cum au ajuns aceste plante aici? Care le-a fost drumul?
De aceea, trebuie să deduc prin analogie că probabil toate organismele care au trăit pe Pământ descind dintr-o anumită formă primordială, în care viața a respirat pentru prima dată.
Este o călătorie a evoluției, adaptarea, o călătorie pe care o facem cu toții, o călătorie care ne unește pe toți...
Darwin a scris că ne tragem dintr-un organism primat simplu în care ne-am transformat în ce sunt eu acum... sau în ce este orhideea...cu toții captivi în propriile trupuri, la momentul potrivit al istoriei...apoi, vedem întreaga istorie reunită: vânătoarea, cultivarea pământului...război, iubire, religie, tristețe, boli, singurătate, tehnologie...este emoționant...
Mă gândesc la calculatoare. Uneori mă captivează...nu sunt vii, ele nu trăiesc, dar nici nu mor.
Chiar nimic nu se petrece pe lumea asta? Zilnic sunt uciși oameni. Există genocide, războaie, epidemii, corupție.
în fiecare zi nenorocită, cineva, undeva pe Pământ își dă viața ca s-o salveze pe a altuia.
Zilnic, cineva, undeva ia hotărârea conștientă să distrugă pe altcineva...
Unii descoperă iubirea, alții o pierd...Pentru Dumnezeu, un copil privește cum mama lui este omorâtă în bătaie, cineva moare de foame, altul își trădează cel mai bun prieten de dragul unei femei...
Doar florile sunt o minune.
O licărire de viață ce crește ca acele ghemotoace de hârtie japoneze pe care le arunci în apă și se transformă în flori.
Iar florile sunt atât de frumoase că nu-ți vine să crezi că ceea ce ai în fața ochilor nu-i decât un ghemotoc de hârtie, într-un bol cu apă...
Dacă ați avea ocazia să luați cina cu o personalitate istorică, pe cine ați alege ?
Știu...e greu de spus...Einstein sau Iisus?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu