Am contemplat o teorie, o teorie despre amintiri și momente semnificative. Aceste momente cu impact profund, acele secunde de intensitate arzătoare, au puterea de a-ți transforma existența. Ele ne conturează, ne definesc ca indivizi.
Fiecare dintre noi se confruntă cu un moment decisiv, alături de toate sufletele pe care le-am întâlnit. Aceste momente se împletesc în istoria noastră, formând un mozaic al celor mai vibrante amintiri pe care le reînviem în gândurile noastre.
În vârful acestui pantheon al memoriei, stă un jurământ solemn:
Promit să te ajut să îmbrățișezi viața, să o prețuiești și să te îngrijesc mereu. Să-ți ofer răbdarea necesară iubirii, să vorbesc când cuvintele sunt de dorit și să împărtășesc tăcerea când aceasta este de aur. Să accept neînțelegerile cu grație și să găsesc confort în căldura inimii tale, numind-o mereu acasă.
Jur să te iubesc cu pasiune în fiecare clipă, pentru eternitate. Să nu uit niciodată că această iubire este unica în viața mea. Și să fim conștienți în adâncul sufletelor noastre că, indiferent de obstacole, vom găsi întotdeauna calea înapoi unul către celălalt.
II
- Privind tabloul, simt că deja vorbește. Nu e complet, dar mesajul său e clar. Umbra care se prelinge delicat, lumina care dansează pe pânză… E abstract, dar în același timp, e vie. Poftim? De ce zâmbești? - Pentru că acestea nu sunt decât schițe, eșecuri frumoase pe care acum aleg să le păstrez. Ele sunt mai mult decât artă; sunt o experiență fizică și spirituală, transcendentă față de orice altă formă de iubire. Așa este în teorie: momentele cu impact ne sculptează. Dar niciodată nu m-am gândit cum ar fi să te trezești într-o zi fără amintiri… Fără nicio urmă a trecutului… Și dacă nimeni nu și-ar mai aminti de mine? Am petrecut doua săptămâni în terapie intensivă, și totuși, nimeni nu și-a amintit.
III
- Scuze pentru întârziere, sunt încă prins în atelier. Mi-e dor de tine într-un mod atât de profund încât fiecare pensulă pe care o mișc pare să te deseneze pe tine. Deci… ai planuri mai târziu?
De când am rămas fără job, privirile celor din jur s-au schimbat. Mă simt ca un exponat în vitrina vieții, scrutat de ochi curioși.
Știi, florile astea sunt un simbol al regretului meu că nu am vorbit de atâta timp. Ar fi trebuit să fie flori de nu-mă-uita, pentru că ele sunt ca noi - delicate și persistente în același timp.
Am răscolit prin vechituri până când am dat peste scrisorile și fotografiile noastre uitate. Am colindat prin casă, citind cuvinte din trecut, scrisori abandonate într-o cutie veche de bomboane. În singurătatea casei, am explorat fotografiile cu noi, și totul părea atât de viu, atât de plin de prezența noastră. Eram o familie, și în acele momente am realizat că acesta este cel mai prețios lucru din lume pentru mine.
Uneori mă gândesc cum ar fi să începem totul de la zero. Să retrăim magia primelor noastre întâlniri, să descoperim din nou paginile unei cărți favorite pe care am uitat-o. E ca și cum ai vrea să nu fi citit-o niciodată, doar pentru a te putea bucura de ea din nou. Și da, e un sentiment amar - să îți amintești de prima întâlnire, de nașterea copiilor… Acele momente au fost cele mai frumoase din viața mea. Și mă gândesc cât de minunat ar fi să le trăiesc din nou, ca și cum aș citi pentru prima oară cartea mea preferată.
De aceea, vreau să te invit la o întâlnire, ca și cum ne-am întâlni pentru prima dată, redescoperindu-ne unul pe celălalt.
IV
Îmi amintesc de prima dată când am pășit în acel restaurant de la colț, cu acel afiș imens care anunța cu mândrie: "Acum servim supă!" Cât de mult ne-am amuzat pe seama acelei simple fraze! Am reflectat la toate provocările pe care proprietarul a trebuit să le înfrunte pentru a-și realiza visul de a oferi o simplă supă. Și, după ce am terminat de râs… ea a tăcut… pentru câteva clipe. A fost un moment de pură exaltare.
Și cofetăria aceea de pe Strada Crizantemelor? Profiterolul urmat de acea cutie imensă de bomboane, unele umplute cu lichior, altele cu coniac sau rom. Unele te făceau să te strâmbi, altele erau o delicatesă, iar grimasele tale amuzante mă făceau să izbucnesc în râs. Ai jucat chiar și "ruleta rusească" cu ele!
Apoi a fost fuga noastră spontană în croazieră de șapte zile, fără să anunțăm pe nimeni, ceea ce a dus la o mică "urmărire" din partea poliției. Și plimbarea sub cerul înroșit de apus, înconjurați de umbre ciudate? Sau acea ploaie torențială care ne-a surprins, făcându-ne să alergăm prin bălți, complet uzi.
V
Fiecare moment semnificativ are potențialul de a schimba totul. E ca un efect de domino care depășește orice barieră, trimițând particulele să se apropie mai mult decât înainte, în timp ce altele sunt împinse în aventuri neașteptate. Ajungi în locuri pe care nu le-ai fi imaginat vreodată. Asta e frumusețea momentelor definitorii. Nu poți controla cum te vor afecta, indiferent cât de mult ai încerca. Trebuie doar să lași particulele să cadă unde vor și să aștepți… până la următoarea coliziune, următoarea oportunitate sau poate chiar următoarea viață.
Jur că te voi ajuta să iubești viața, că voi avea mereu grijă de tine. Să ofer răbdarea pe care o cere iubirea. Să vorbesc atunci când cuvintele sunt necesare și să împărtășesc tăcerea când este de preț. Să accept neînțelegerile cu seninătate și să mă odihnesc în căldura inimii tale, numind-o întotdeauna acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu