Au fost odată ca niciodată două steluțe care trăiau lângă soare.
În fiecare seară, la culcare, steluțele voiau să se joace.
Străluceau, cădeau, alunecau și licăreau așa de puternic...
Spuneau: Tati, o să fugim dacă ne pui să spunem "Noapte bună!"
Tăticul îi pupa pe năsucurile lor strălucitoare și răspundea:
Oriunde v-ați duce, oriunde v-ați afla, oricât de mari vă veți face, chiar dacă vă veți îndepărta, vă voi iubi mereu, veți fi mereu steluțele mele...
Noapte bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu