Depresia

   Un psiholog a spus : Depresia este inabilitatea de a construi un viitor. 

Sunt puține lucruri în lume mai înfricoșătoare decât viitorul ce ne așteaptă, necunoscut și nevăzut. 

Dar, uneori, cel mai înspăimântător viitor este cel pe care îl știi. 

Viitorul pe care îl vezi venind...și de care nu poți scăpa... 

Întunericul ne înspăimântă. Tânjim pentru confortul generat de lumină oferindu-ne formă și imagine...Permițându-ne să recunoaștem, să definim ceea ce este înaintea noastră. Dar, de ce ne este frică cu adevărat? 
Nu de întuneric în sine...ci de adevărul pe care știm că îl ascunde... 

Să știi că anul acesta a fost destul de prost pentru mine. M-am destrămat. Sunt foarte deprimat...

Am avut un vis urât. Unde sunt? Perna mea e rece. 

II

    Trebuie să visez atunci când dorm? Da, sunt sigur că toată lumea are acest obicei. Nu toate visele trebuie să fie urâte. Albert Einstein a descoperit relativitatea într-un vis. Și Paul McCartney scria cântece întregi, la fel Jon Anderson. Și eu o visam pe mama, înainte să o întâlnesc. Deci, despre ce o să visez? 

Oamenii trebuie să afle ce se poate întâmpla. Mergem la doctori cu supărările noastre și cu speranțe că ne vor putea însănătoși. În schimb, am mers pe un drum al suferinței pe care nu mi l-aș fi putut imagina. Și, i-am luat pe cei apropiați o dată cu mine. Singura mea dorință este ca nimeni să nu mă urmeze. 

Unii oameni alunecă. 
Conștiința oferă un context sau un înțeles pentru acțiunile noastre. Dacă acea parte din tine nu există, atunci, practic, ești ca o insectă, răspunzând doar instinctiv, fără să te gândești la însemnătatea acțiunilor tale. Și acea parte...Partea care oferă însemnătate acțiunilor, există atunci când dormim? Fără conștiință, cum dovedim intenția? Nu cred că se poate. 

Depresia îți poate lua energia. 
Îți poate fura timpul. 

                                                                    III

   În fiecare noapte, pe la 3:00, parcă apare o ceață otrăvitoare în mintea mea și sunt paralizat. O ceață otrăvitoare? Întunericul vizibil.  

Îmi vreau viața înapoi! 

Știți care este cel mai bun prezicător al comportamentului viitorului? Comportamentul trecutului. 

Am vrut să fac un test. Un inventar de personalitate. O serie de întrebări cu adevărat sau fals. 
Imaginează-ți că tot ce ți-ai dorit se întâmplă o dată în viața ta. Și apoi, când începi să crezi... dispare. Brusc, este foarte greu să-ți imaginezi viitorul. Asta e depresia, nu-i așa? 

Fetele învață să mimeze de o la o vârstă fragedă. Probabil în aceeași perioadă în care băieții învață să mintă. 

Te gândești din nou și din nou, de fiecare dată când te uiți la viața ta, văzând poziția în care te afli și din cauza cui ai ajuns acolo. Și totul duce spre ce? Fiecare problemă, fiecare dezamăgire. Și, mă gândesc : Poate dacă totul dispare mă voi simți mai bine. 

Am citit undeva că există o diferență între lacrimile de bucurie și cele de tristețe. 
E adevărat. Stă în chimie, dar nu-ți dai seama doar privind, sunt doar lacrimi... 

Nu e nimic mai terifiant decât viitorul. 
Și nimic mai inevitabil. Se întâmplă. Sunt viitoruri atât de devastatoare, încât nu-ți poți imagina că le vei supraviețui. Așa că te lupți și fugi. Dar oricât de departe fugi sau oricât de tare te lupți, viitorul te prinde. 

Soarta te prinde...