Dac-ai ști că undeva în vastul spațiu-timp al universului există o singură ființă care te poate face fericit, ce distanțe ai străbate pentru a o găsi? Câte vortexuri temporale ai traversa?
Și dacă, printr-un miracol al destinului, o întâlnești... O vei lăsa să se piardă din nou în universul infinit? Nu o vei ține legată de tine cu forța gravitațională a iubirii, ca nu cumva să o pierzi? Niciodată, dar niciodată nu o vei mai lăsa să alunece printre degetele tale?
Unde sunt prietenii mei? Am ales o orbită solitară. Dacă nu vrei să te dizolvi în masa stelară a mulțimii, ai două opțiuni:
Te lași atras de gaura neagră a conformismului... Sau îți creezi propria galaxie. Ai nevoie de energie pentru asta. Sau de o doză masivă de curaj. Crezi că poți străluci singur? Da, cred că e posibil.
Am vrut să urmez o stea căzătoare. Cum îmi imaginez viitorul?
Singurătatea ne va absorbi ca o nebuloasă.
Te iubesc!
Asta e cea mai distorsionată minciună pe care am auzit-o vreodată...
Nu e timp pentru regrete, pentru greșelile din constelațiile apuse. Trecutul e un pulsar. Nici un suflet pierdut, nici un destin predestinat... Fără regrete. Fără dezamăgiri. Fără frică. Fără entropie.
Nimic în față. Nimic în spate.
Nu te uita înapoi. Nu te teme de singurătatea viitorului.
Doar ecoul Big Bang-ului, vibrant, profetic.
Înapoi în lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu