Mă vei mai ține în brațe în seara asta? Îți vei mai deschide inima doar mie? Și, dacă îți voi povesti temerile mele cumplite, ce vei face?
Experiența de o viață m-a învățat că, în perioade dificile afli foarte repede cine îți sunt prieteni cu adevărat. Se pare că tragedia și scandalul au un mod unic de a clarifica prioritățile oamenilor iar tu ești doar un miel neajutorat ce este condus către sacrificare...
O inimă conflictuală hrănită pe îndoială și confuzie.
Aceasta îți va pune la îndoială calea...tacticile...motivele.
Când te uiți înainte și vezi doar întuneric, doar motivele și determinarea te pot trage înapoi din prăpastie...
Tinerii de azi sunt un pericol public.
Finețea armoniei constă tocmai în interacțiunea dintre oameni. Dar care oameni? Sau mutanți de tranziție? Caractere clișeu care acționează pe coordonate simple și ușor de prevăzut, fără să își asume responsabilitatea eșecurilor, într-un moment de criză dincolo de care nu îi poate aștepta decât deziluzia. Limitarea și egoismul tuturor care nici măcar nu încearcă să treacă peste frustrările și interesele personale.
Există un grav conflict între generații acum. Azi s-a realizat utopica generație spontanee. De la generația crescută cu cheia de gât s-a sărit la generația anodină ''Facebook'': ''E viața mea și fac ce vreau'', a SMS-urilor neînsemnate, a celor care mănâncă la ''Mec'', a dependenților de Smartphone și de...”tată, îți f.. morții mă-tii”!
Sunt puști care au o halucinație extremă, să mâzgălească fetele din anime-uri...
Dacă îți vor arăta partea lor întunecată, sentimentele lor goale, lipsa de afectivitate și vor sfâșia perdeaua aparenței cu lama pregătită de mâinile tremurânde pentru tăietură finală, ce vei face?
Pare un scenariu apocaliptic care reflectă convex problemele societății alienate, într-o veșnică tranziție către neant. Tinerii care vor să pară independenți. Este tabloul clinic al schizofreniei. Pasivitate, introvertire, detașare de ceea ce se întâmplă în jur, cu o atitudine de auto abandon. În schimb, devin interesați și aderenți față de idei abstracte, filosofice, religioase, ocultism. Pierd contactul cu portretistica realității. Trăiesc într-o lume idealistă, fără nevoia banilor, fără grabă, fără reacții la nepăsarea sau incompetența celor din jur, într-o anxietate care atinge paroxismul într-un comportament bizar, trecând imprevizibil de la o stare de liniște, la un comportament violent, neprovocat.
Ce exemple au de la generația oponentă?! Un perfect triptic al eșecului... Sfârșitul tinereții nu aduce înțelepciune, ci mai degrabă resemnare, viață înspăimântă iar vârsta nu-ți aduce seninătate și împlinire. Generații de sacrificiu sau destinul veșnic al acestui tărâm resemnat.
Există o perioadă din viața noastră pe care nu o uităm niciodată, te-ai gândit vreodată că poți da refresh?
Prin lentila ochilor pătați cu lacrimi, nu pot defini forma acestui moment din timp și departe de zborul înalt în cerurile senine, mă infiletez în gaura din pământ unde mă ascund iar atunci când ești înăuntru știi și ce este afară.
Mă vei mai ține în brațe în seara asta? Îți vei mai deschide inima doar mie?
Și, dacă îți voi povesti temerile mele cumplite, ce vei face?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu