Secunda perfectă

   Orice om este născut dintr-o conveniență. 

Venim în această lume ca rezultat al unui legământ, câteodată făcut din dragoste...uneori din circumstanță...dar aproape întotdeauna făcut în secret. 

Se spune că planurile cele mai bine stabilite cel mai adesea nu merg corect, pentru că, indiferent cât de detaliată este pregătirea...un plan va avea întotdeauna un punct slab și vor exista întotdeauna cei care vor căuta să-l exploateze...pentru a pecetlui eșecul unui plan și făptuitorul împreună cu el. 

Un om înțelept a spus odată: Când ajungi la o răspântie, mergi înainte! 

Cum am ajuns să fim aici, în clipa asta? De cât timp se întâmplă asta? Lanțul neîntrerupt al răspântiilor...Ceea ce vreau să spun e că aș fi ajuns aici oricum? Punând aceste întrebări? Sau ar fi putut să fie totul diferit, dacă o singură persoană în drumul până aici ar fi ales altă cărare? 

  Se apropie 29, tati nu poate să mai vorbească acum. Până și amintirile aproape s-au epuizat. Câte nopți albe, atâtea amintiri rememorate. 
De sute, de mii, de sute de mii de ori. 
Speram să-mi fac ceva amintiri noi dar am eșuat. 

- Îmi iei un cățeluș? 

- Un cățeluș? Vrei un cățeluș? 

- Luiza de la mine din clasă a primit unul de ziua ei. 

  Ce rost ai în viață dacă nu acela de a fi un om bun? E cea mai înaltă chemare. Sunt de mult pe acest drum. Încerc să fiu un om bun. 

Am uitat ce a fost în primul an? Un înger decupat într-un nor. Iar apoi, de neuitat, o eclipsă totală de soare. Anul ăsta ce e? Violonistul de pe acoperiș? 

  Mi-ar plăcea acolo. Tuturor le place. Sunt cele mai frumoase plaje din lume. Și, primul lucru pe care-l fac când ajung, mă întind pe nisip, închid ochii și nu mă mai gândesc la nimic. Valurile șoptesc, briza mângâie. 

Nimeni nu știe unde sunt...Nimeni nu poate să dea de mine...E perfect...E secunda perfectă. 

                                               

                                                          *          *          *

   

   Ne vedem data viitoare! Sunt patru cuvinte nevinovate, dar m-au străpuns ca un cuțit. Nu era o glumă? Un bărbat singur care duce o bătălie aprigă, care refuză cu încăpățânare să facă ceea ce îl roagă toți de ani de zile, să meargă înainte, să renunțe la toate astea. Nu e ușor. Acum ceva timp eram și mai rău. Eram nebun. Eram scârbit, beat și nebun, și... m-au trimis la câteva ședințe cu un psiholog. M-au trimis și la biserică. Le uram. Uram tâmpeniile cu Dumnezeu. Mergi înainte, renunță și vei câștiga, lasă-l pe Dumnezeu...Am fost un câștigător. Toată viața mea. În fine. Să scurtez povestea, am cunoscut un preot ortodox. Nu-l uit toată viața mea. Într-o seară voiam să plec de la biserică. Simțeam nevoia. S-a așezat în fața mea și mi-a spus, "Unde mama naibii te duci ?" I-am spus să se dea la o parte, iar el mi-a spus, "Nu pleci nicăieri." 

S-a uitat la fața mea, și avea niște ochi albaștri pătrunzători, un zâmbet calm pe buze. Și mi-a spus, "Îmi pari stricat, dezgustat, fără încredere în nimeni." Și avea dreptate. Nu mai aveam încredere. Nici în mine nu mai aveam încredere. 

L-am întrebat, "Părinte, știi toate răspunsurile. Ești un om inteligent. Care e cea mai scurtă și mai puternică rugăciune din lume?" 

Eram rapid. Îmi trebuiau răspunsuri rapide. Voiam să-mi revin. Care e cea mai rapidă și mai puternică rugăciune din lume?

Și mi-a spus, "Cea mai rapidă și puternică...S-a uitat la mine și mi-a spus, Cea mai rapidă și puternică, prietene, e "S-o ia dracu' de viață!" 

Părintele a spus. Era un preot ortodox cumsecade. S-o ia dracu de viață!? Mă credeți? 

Mi-a spus, "E rugăciunea renunțării și lepădării." Și, am simțit că mi se ia 

toată greutatea de pe umeri. 

  Chiar înainte să moară părintele, l-am întrebat, "Cum știu? Cum îmi dau seama?" Și mi-a spus, "Vei vedea și vei auzi când vei fi pregătit! Ești foarte tare de cap..." 

Avea dreptate. Și mi-a luat atâția ani...Trebuie să merg înainte, să uit și să renunț. Ciudate lucruri! Ce să spun, totul e un mister. Acum o să tac. Mulțumesc că m-ați ascultat. 

- Câte cărți! Sunt ale tale? 

- Da. Sunt cărțile mele. În ziua de azi oamenii nu mai citesc...N-au nevoie. Mai ales cei cu bani...Cititul e pentru visători...Pentru visătorii săraci. Tu citești? 

- Tot timpul. 

- Bravo! Săracă visătoare... 

Uneori viața e atât de brutală. Ca și în religie. Atâta răutate în numele binelui. 

Nu toți împărtășesc părerea. 

Unii au speranță. 

Sau sunt proști. 

Sau încă sunt îndrăgostiți. 

Poate și una și alta, așa e viața, dracu s-o ia!