The Hollow Crown - Sezonul 1

The Hollow Crown - Sezonul 1

Am avut nevoie de ceva timp să mă adun...să-mi caut cuvintele, poate o oră, poate mai mult. Nu am mai trecut de mult prin astfel de trăiri intense. Probabil şi timpul s-a oprit. Timpul meu.

Sunt zile în care anii nu mai sunt o povară sau o minciună, lucrurile se întâmplă la momentul potrivit, simţi măreţie, inspiraţie, artă şi o bucurie care te arde ca o flacără.. 

Te simţi un om împlinit. 

Şi fericit. 

Şi iubit. 

Mulţi ar da totul pentru acestea! 

Nu mai ştiu unde sunt, nu pot dormi, mă simt ca un băieţel pierdut undeva pe linia timpului. 

Nu o să recunosc că am ochii umezi sau un nod în piept, pulsul crescut. Sunt tulburat, tăcut și senin. 

Da, acesta e cuvântul, senin în suflet. 

Acest spectacol este o provocare şi o împlinire pentru un traducător ajuns la deplina maturitate intelectuală. 

Un serial grandios, un regal cinematografic, o traducere şi adaptare eveniment, o sărbătoare a spiritului, un film pe care să îl savurezi în linişte atunci când te simţi pregătit, pentru că această ecranizare clasică BBC te alină, te calmează, te face să gândeşti, te face mai deştept, te face mai bun. 

Shakespeare trăieşte, îl simţi în fiecare întrebare şi în fiecare răspuns! 

Este prima dată când mi-aş fi dorit să am un cinematograf acasă. 

Acest serial îl voi pune pe un disc şi îl voi păstra atâta timp cât voi mai fi!

Structurat în patru părţi, serialul este o producţie monumentală, fascinantă şi încântătoare. The Hollow Crown arată că opera lui Shakespeare este atemporală. "Credeam că oboseala nu-ndrazneşte să se atingă de cei cu sânge atât de albastru. De mine s-a atins. Cu toate că roşesc mărturisind asta." 

Toţi actorii au fost teribili, fiecare frază rostită ascunde sensuri geniale, nebănuite, pronunţată rapid şi cu modul specific britanic de a "înghiţi" sfârşitul cuvintelor. "Balsam al firii, rău te-am speriat de nu mai vrei pleoapa să-mi închizi şi să-mi inneci simţirea, în uitare!" Ce bogăţie de cuvinte emoţionante! 

Acest film trebuie văzut şi revăzut, când eşti fericit sau când te simţi trădat, când eşti iubit sau când eşti părăsit! 

Mulţumesc prietenului Bursucel (Little Badger) pentru traducerea cu dedicaţie!

Bloodline - Sezonul 2 (2015)

Bloodline - Sezonul 2 (2015)

   Acest serial trebuie savurat în tihnă, pe ascuns, cu dorinţă adagio, pentru că ştiu, cu siguranţă ştiu, aceste clipe de încântare sunt rare...

Am aceleaşi trăiri ca la primul sezon, tensiunea creşte treptat şi lent, jarul devine flacără, Danny bântuie obsesiv, chiar nu ştiu ce să mai cred, suspansul persistă agonizant, presimt că logica mea este amăgită discret şi atunci mă las purtat de intuiţie, care pâlpâie ca o zbatere de aripi delicate.

Mă aştept ca ceva rău să se întâmple, nu înţeleg ce vrea Nolan care a apărut de nicăieri, trăiesc un mister devorator şi magnetic, promisiuni de mai multe secrete ispititoare.

Este un periculos şi întortocheat joc de noroc, neliniştea unei tragedii iminente, o dramă despre costul moralităţii şi convingerea că ai putea ţipa la televizor, la aceste fiinţe umane insuportabile: John Rayburn, despre ce naiba e vorba aici?! "Am I a good person?" Of course you’re not a good person!!!

Dar nu spun nimic. Doar privesc, cu un ţipăt îngheţat în hohote fără ecou...

Goliath - Sezonul 1 (2016)

Goliath - Sezonul 1 (2016)

   Billy Bob Thornton mă surprinde din nou, după primul sezon din Fargo, acum în rolul unui veritabil anti-erou de film noir, cu frizura şi barbişonul lui simpatic, locuind într-un motel ieftin şi conducând un Mustang cu parbrizul spart.  

Divorţat de scorpia de nevastă şi bând fără prea mari remuşcări în bar cu fiica sa adolescentă, Billy McBride ajunge din nou pe orbita fostei sale firme de avocatură, cu un caz spectaculos, având un scenariu improbabil, pe alocuri teatral, hărţuit de un şir de personaje dubioase, într-un mister intrigant care vibrează la cote maxime. “Am avut 20 de cazuri în acelaşi timp, cred că mă pot descurca cu două!" 

Sigur că va face ceea ce este corect pentru a salva ziua, deoarece este foarte talentat şi chiar dacă e un soi ciudat de nemernic poate să spună cineva că nu avem nevoie şi de aceştia? Imaginea în care stă pe o bancă de pe plajă şi scoate o sticlă de whisky dintr-o pungă de hârtie e antologică, la fel cum Cooperman, un Goliat cu jumătate de faţă arsă, stă într-o cameră întunecată şi clicăie exasperant ca un dresor de câini, urmărind evenimentele din spatele monitoarelor. Ce să mai spunem de combinaţia consilier juridic-prostituată a Taniei Raymonde, colaboratoarea sa de nădejde, sau Nina Arianda, agent imobiliar şi avocat cu juma de normă, care îl trage pe McBride în acest caz! 

Până la urmă mitul lui David şi Goliat este intreaga esenţă a acestui spectacol al celor de la Amazon.
Prin naturaleţea sa, regia menţine perfect tensiunea serialului la cota de aşteptare a punctului culminant, singurul regret fiind acela că acest show are doar 8 episoade.

Mr Selfridge - Sezonul 3 (2013)

Mr Selfridge - Sezonul 3 (2013) 

   Scântei cu paiete de emoţii, inimi frânte, lacrimi sufocante, cuvinte profetice şi căi întunecate cu adevăruri de neimaginat, acesta este sezonul 3 din Mr. Selfridge, un vârtej de glamour. 
Un serial care merită văzut de cei romantici, dispuşi să vadă dincolo de realitate. 

Mare atenţie la acest serial, poate da dependenţă!! Evenimentele captivante din Mr. Selfridge cresc endorfinele, principalii hormoni ai fericirii dar şi alţi mediatori chimici, astfel încât, fără să realizeze, persoanele care asistă la acest spectacol se simt bine, devorând fascinaţi episod după episod. Pauzele dintre episoade sunt greu de suportat dar aşteptarea e scurtă, ritmul de traducere este ameţitor, adaptarea rafinată, subtilă şi elegantă, cu adoraţia consacrată. 

Să ne bucurăm de povestea ITV a lui Harry Gordon Selfridge, originar din Chicago, care a plecat de la Marshall Field şi apoi a mers la Londra pentru a revoluţiona modul în care britanicii (şi eventual alţii) îşi fac cumpărăturile. 
Magazinul Selfridge prosperă şi în ziua de azi debordând de ambalaje galbene din hârtie sclipitoare şi turişti îndestulaţi pe trotuarele de pe Oxford Street. 
Gust, îndrăzneală, ţinută de pungaş şi farmecul seducător al unui Casanova. Mr. Selfridge este întotdeauna luminos şi exuberant, în continuă schimbare. Este posibil să nu fie perfect dar cu siguranţă este fascinant. 

Serialul accelerează glissando, pas cu pas, evoluează dramatic, devine alert, la limita infarctului. Romantic şi emoţional, cu o minunată magie creatoare, alternând compoziţiile fericite cu cele triste, episodul final aduce momentul adevărului: “I don’t care about you anymore, do you understand? You’re not who I thought you were. You’re a cheat and a liar. You’re a stranger. I never want to see you again! Crawl back under your stone!” Şi replica: “You’re vulnerable to women. You always will be. You’re lucky it was me!” 

Tensiune, dramatism, disperare şi în cele din urmă resemnare. 
Scântei cu paiete de emoţie, inimi frânte, lacrimi sufocante, cuvinte profetice şi căi întunecate cu adevăruri de neimaginat, un vârtej de emoţii.

Ultima secvenţă este de rău augur pentru seria următoare: Selfridge  aprinzându-şi o ţigară de foi, prăbuşit la o masă de cazinou, înconjurat de cele mai mari vicii: jocurile de noroc, alcoolul şi femeile frumoase. 
Demonii săi interiori au înviat. 
Va urma o noapte lungă. 

Bates Motel - Sezonul 5 (2013)

Bates Motel - Sezonul 5 (2013)

   Bates Motel este un "prequel contemporan" al celebrului film din 1960 Psycho, regizat de la fel de celebrul Alfred Hitchcock.

Pe hârtie, această anticipare a poveştii lui Robert Bloch nu părea promiţătoare dar din fericire intriga serialului funcţionează foarte bine.
Fanii serialului sunt invitaţi să stea pe scaunele din faţă dar nimeni nu garantează că Norman nu se va furişa în spatele lor!

Motelul este sinistru iar oaspeţii dubioşi.

Oraşul nu este somnoros şi idilic aşa cum s-ar părea ci populat cu traficanţi de canabis, poliţişti corupţi şi personaje care îşi găsesc de muncă în pântecul penal al White Pîne Bay-City.

Sezonul cinci este mai dezvoltat şi mai scandalos decât precedentele patru.
Show-ul are un umor existenţial înţelept. Norma învaţă franceza şi ascultă Edith Piaf, fumează doar pentru a-l irita pe Norman şi se plânge în mod constant cu privire la modul în care şi-a falsificat moartea având grijă să nu iasă din casă datorită..."mentally ill boy"!
În restul timpului găteşte sau vizionează filme vechi.
Norman îşi continuă hobby-ul său cu taxidermia în timp ce creierul său este foarte aglomerat iar casa dezordonată ca o metaforă pentru confuzia lui.
Bates Motel are nevoie de interacţiunea dintre Norma şi Norman, este esenţială şi practic este în centrul spectacolului. "Bates Motel" este Norma şi Norman.

Dacă în celelalte sezoane percepţia se juca cu realitatea lăsând dubii despre cine ar fi comis anumite...fapte şi cât ştia fiecare despre asta, acum, în sezonul al cincilea totul este expus vizual în mod clar, transformarea lui Norman fiind completă.
Aceasta nu numai că inoculează o stare constantă de groază, ci şi una de anticipare, cine ar putea fi următoarea victimă şi care vor fi consecinţele!
Orice persoană care devine un subiect de discuţie între cei doi ar putea încheia socotelile lumeşti foarte rapid.

Ca orice poveste de groază bună, acest serial ne trece prin toate stările emoţionale, tensiune şi revelaţii terifiante.
Mamă zâmbitoare şi ocrotitoare, Norma oscilează între fericire şi frustrare într-un personaj complicat iar Norman, băiat dulce şi sensibil, nu ar trebui...subestimat!

"Bates Motel" nu ar putea exista fără "Psycho" dar în curând s-ar putea simţi invers, Freddie Highmore este un precursor onest al lui Anthony Perkins.
Nu are importanţă cine a fost mai întâi, "Bates Motel" şi-a dat seama cum să aibă personajele sale şi...să le ucidă, bineînţeles!

Orange is The New Black - Sezonul 4 (2016)

Orange is The New Black - Sezonul 4 (2016)

Prieteni, bine ne-am întors în puşcărie!

Seria a patra începe de unde am rămas în seria a treia, cu fetele în grupuri neregulate, ieşite prin găuroiul din gard şi zburdând despletite spre lacul din apropiere. Cum întotdeauna există un cioflingar scrupulos de serviciu, "Marea evadare" se transformă în "Mic dejun la Tiffany", la matineu (4:30), cu Martha Stewart în prim-plan şi Gangsta cu A. "Înapoi în viitor" în ţarcul suprapopulat dar fără Maureen şi Suzanne fugite la o "Casablanca" din pădurice.

Primul episod este demenţial, acţiunea este rapidă şi nebună, ritmul alert iar replicile colorate şi plastice de un cinism-satiric absurd și înfricoşător. "Minţi criminale", Loly şi Alex fertilizează plante experimentale pe muzică Papa Roach, apoi Alex încalecă cu hârtia igienică în mână şi termină treaba.
Freida face o matematică criminală, şase saşi în şase saci. Soseşte Judy King, această Hannibal Lecter cu ţâţe, foarte aţâţată, Caputo întărâtă şi el, isteria e generală, avem tristeţe-dulce hilar-sentimentală, tensiuni narative majore.
Acest prim episod este un knock-out!
Vrea cineva să i se alăture lui Suzanne la micul dejun?!

Episodul 2 începe cu stânga unu dreapta doi, macarena din Băicoi! Sambe şi sârbe de la noi.
La Litchfield e înghesuială globalizată cu piţipoance și piţigoi din Pet Shop Boys. Rusca Red împarte patul cu o sfornăitoare care trage aghioase pe nas iar Cindy cap-pufos, proaspăta evreică se împerechează cu o musulmancă din Bârzăneşti-Caraci.
Judy King vrea colegă păroasă, asiatică, grăsană, care vine de pe Lună dar nu din Nebraska sau Buzău, hippy dippy Yoga Jones, ceai de muşeţel la robinet şi spaţiu de futsal.

Mierda! Sunt catralioane de latinas, mexicance, dominioane, portorici, haite, columbofile, cube : “f*****g plantain-eating Dominican b*****s” and “Dumb-inicans”!!
Începe meciul. Cocoloş Cioloş vs. Santo Domingo cubanezu'. Lipseşte pripasul Alibec-pipaşul. Rezerve, Winnetou şi Tanganica.

Piscatella, ciocănitoarea cu barbă, hipsterul morocănos, este corecţionalul-Şef iar mustăciosul Coates, "violatorul blând" şi Caputo, "câinele trist", provoacă angoase şi suflare regulată.
Unchiului Sam a adus bude mobile, dube imobile, dopuri de urechi, spa cu vizete şi rozete, animale de companie şi câte un Pokemon Go!

Steaua de pe cerul nopţii, Piper, şi-a aruncat amanta de consolare în gura lui lupu şi are badigardă 9.
La dracu', yo! Ce v-am spus? Comentează cineva?!! Venir a por mí şi tenéis cojones!

Al treilea episod al palpitantului serial de mare succes debutează cu osânditul de pe deal, amputatul James Franco împingând un pietroi şi scăpându-l printre picioare la vale până la o nouă cocoţare. Îşi înmoaie M&M-ul într-o buleandră prin boarfele din dotare şi se dă uneori rotund, alteori Sisif.

Tasha cap-pufos, singura semi-inteligentă din campusul Litchfield - Glitchfield este semi-suportată de Caputo, spărgătorul de nuci, ca asistentă personală: Mircea fă-te că lucrezi! O face, cum îi vine la gură, telefonistă, bon de masă, seif cu gura ferecată, târâtoare prin tunel.

În puşcărie e linişte, Lolly caută cadavre şi drone la o nuntă irakiană, îi cam sare acul de pe vinyl şi cabuşonul de pe mantră, Judy King merge cu Sam psihologul psihopat în grădina lui Ion, gâdilă roşiile la vrej şi hop, pune mâna pe ştiulete. Apare Red Solnyshko pârlind şi parlind cuvinte buruienoase.
Mica Kimiko şi Poussey super-cool Samira-lingurista sunt două fete cucuiete care se zbenguie în NBA şi "testează apa înainte să se arunce cu fruntea-n buric". Idila lor este amuzant de nepotrivită.

Cine n-o iubeşte pe Morello cu părul şi machiajul ei perfect plus accentul de pe Coasta de Est, coţăiala sa de la telefon cu soţul ipotetic şi scena antologică de teatru burlesc din camera vizitatorilor, unde ea şi Vinnie îşi sorb cu nesaţ privirile, şoptesc cuvinte buruienoase de amor cu voce sacadată, pe alocuri gâfâită, gem de gutui cu piersica la vedere, apoi ea, înmuiată şi tremurând toată îi deschide fermoarul, de la servietă, cucul zbârnâie, ea se ţâţâie şi iubitul dezlănţuit îşi bagă şi anume mâna în părul ei, ea ţipă să i-o tragă şi el îi trage masa din faţă.

Implicaţi din eroarea secretarei într-un treesome macabru, Caputo şi Linda de la Achiziţii plus altă Lindă, căţeaua corporatistă, flirtează în localul "La Fontana", într-o gondolă condusă de ajutorul de ospătar fost gardian şef adjunct Donald Motanul.

Red roşu cu gânduri mai mult maro este invadată în bucătărie de celebritatea Judy King şi experimentează mâncarea cu laxative din belşug, ricin şi ciocolax picant, Piper Chapman, această şefă a "Miresmelor penale", patroana chiloţilor, cotează compania la bursă şi supără smardoaicele. Suzanne 'Crazy Eyes' retractează şi redactează declaraţie nouă, există "o cheie schelet din oase umane care deschide o uşă către o lume cu animale vorbitoare"!

The End