Bates Motel este un "prequel contemporan" al celebrului film din 1960 Psycho, regizat de la fel de celebrul Alfred Hitchcock.
Pe hârtie, această anticipare a poveştii lui Robert Bloch nu părea promiţătoare dar din fericire intriga serialului funcţionează foarte bine.
Fanii serialului sunt invitaţi să stea pe scaunele din faţă dar nimeni nu garantează că Norman nu se va furişa în spatele lor!
Motelul este sinistru iar oaspeţii dubioşi.
Oraşul nu este somnoros şi idilic aşa cum s-ar părea ci populat cu traficanţi de canabis, poliţişti corupţi şi personaje care îşi găsesc de muncă în pântecul penal al White Pîne Bay-City.
Sezonul cinci este mai dezvoltat şi mai scandalos decât precedentele patru.
Show-ul are un umor existenţial înţelept. Norma învaţă franceza şi ascultă Edith Piaf, fumează doar pentru a-l irita pe Norman şi se plânge în mod constant cu privire la modul în care şi-a falsificat moartea având grijă să nu iasă din casă datorită..."mentally ill boy"!
În restul timpului găteşte sau vizionează filme vechi.
Norman îşi continuă hobby-ul său cu taxidermia în timp ce creierul său este foarte aglomerat iar casa dezordonată ca o metaforă pentru confuzia lui.
Bates Motel are nevoie de interacţiunea dintre Norma şi Norman, este esenţială şi practic este în centrul spectacolului. "Bates Motel" este Norma şi Norman.
Dacă în celelalte sezoane percepţia se juca cu realitatea lăsând dubii despre cine ar fi comis anumite...fapte şi cât ştia fiecare despre asta, acum, în sezonul al cincilea totul este expus vizual în mod clar, transformarea lui Norman fiind completă.
Aceasta nu numai că inoculează o stare constantă de groază, ci şi una de anticipare, cine ar putea fi următoarea victimă şi care vor fi consecinţele!
Orice persoană care devine un subiect de discuţie între cei doi ar putea încheia socotelile lumeşti foarte rapid.
Ca orice poveste de groază bună, acest serial ne trece prin toate stările emoţionale, tensiune şi revelaţii terifiante.
Mamă zâmbitoare şi ocrotitoare, Norma oscilează între fericire şi frustrare într-un personaj complicat iar Norman, băiat dulce şi sensibil, nu ar trebui...subestimat!
"Bates Motel" nu ar putea exista fără "Psycho" dar în curând s-ar putea simţi invers, Freddie Highmore este un precursor onest al lui Anthony Perkins.
Nu are importanţă cine a fost mai întâi, "Bates Motel" şi-a dat seama cum să aibă personajele sale şi...să le ucidă, bineînţeles!
Fanii serialului sunt invitaţi să stea pe scaunele din faţă dar nimeni nu garantează că Norman nu se va furişa în spatele lor!
Motelul este sinistru iar oaspeţii dubioşi.
Oraşul nu este somnoros şi idilic aşa cum s-ar părea ci populat cu traficanţi de canabis, poliţişti corupţi şi personaje care îşi găsesc de muncă în pântecul penal al White Pîne Bay-City.
Sezonul cinci este mai dezvoltat şi mai scandalos decât precedentele patru.
Show-ul are un umor existenţial înţelept. Norma învaţă franceza şi ascultă Edith Piaf, fumează doar pentru a-l irita pe Norman şi se plânge în mod constant cu privire la modul în care şi-a falsificat moartea având grijă să nu iasă din casă datorită..."mentally ill boy"!
În restul timpului găteşte sau vizionează filme vechi.
Norman îşi continuă hobby-ul său cu taxidermia în timp ce creierul său este foarte aglomerat iar casa dezordonată ca o metaforă pentru confuzia lui.
Bates Motel are nevoie de interacţiunea dintre Norma şi Norman, este esenţială şi practic este în centrul spectacolului. "Bates Motel" este Norma şi Norman.
Dacă în celelalte sezoane percepţia se juca cu realitatea lăsând dubii despre cine ar fi comis anumite...fapte şi cât ştia fiecare despre asta, acum, în sezonul al cincilea totul este expus vizual în mod clar, transformarea lui Norman fiind completă.
Aceasta nu numai că inoculează o stare constantă de groază, ci şi una de anticipare, cine ar putea fi următoarea victimă şi care vor fi consecinţele!
Orice persoană care devine un subiect de discuţie între cei doi ar putea încheia socotelile lumeşti foarte rapid.
Ca orice poveste de groază bună, acest serial ne trece prin toate stările emoţionale, tensiune şi revelaţii terifiante.
Mamă zâmbitoare şi ocrotitoare, Norma oscilează între fericire şi frustrare într-un personaj complicat iar Norman, băiat dulce şi sensibil, nu ar trebui...subestimat!
"Bates Motel" nu ar putea exista fără "Psycho" dar în curând s-ar putea simţi invers, Freddie Highmore este un precursor onest al lui Anthony Perkins.
Nu are importanţă cine a fost mai întâi, "Bates Motel" şi-a dat seama cum să aibă personajele sale şi...să le ucidă, bineînţeles!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu