Eram împreună cu cei nenăscuți încă.
Când suntem încă nenăscuți știm totul, tot ce se va întâmpla.
Când e rândul tău, îngerii își așază degetul peste gura ta. Îți lasă un semn pe buza de sus.
Înseamnă că ai uitat totul.
Dar îngerul m-a omis...
Apoi trebuie să-ți găsești un tati și o mami.
Nu e ușor să alegi. Blond, cu ochii albaștri, atât cer.
Ar fi frumos ca oamenii să nu fie complet singuri.
A fost predestinat. Ați auzit de efectul fluturelui?
Au fost odată ca niciodată, un tătic și o mămică. Apoi tăticul și mămica au găsit un bebeluș drăgălaș, căruia i-au spus bebeluș drăgălaș. Bebelușul s-a născut acolo. S-a născut în acea zi, nu în alta.
Când e rândul tău, îngerii își așază degetul peste gura ta. Îți lasă un semn pe buza de sus.
Înseamnă că ai uitat totul.
Dar îngerul m-a omis...
Apoi trebuie să-ți găsești un tati și o mami.
Nu e ușor să alegi. Blond, cu ochii albaștri, atât cer.
Ar fi frumos ca oamenii să nu fie complet singuri.
A fost predestinat. Ați auzit de efectul fluturelui?
Au fost odată ca niciodată, un tătic și o mămică. Apoi tăticul și mămica au găsit un bebeluș drăgălaș, căruia i-au spus bebeluș drăgălaș. Bebelușul s-a născut acolo. S-a născut în acea zi, nu în alta.
Tot ce vezi, există. Putem vedea. Eu îi vedeam ochii mamei, dar nu-mi puteam vedea proprii ochi.
Bebelușul își putea vedea mâinile, dar nu se putea vedea pe sine.
Deci există cu adevărat? Exist cu adevărat?
Mama are perie pentru păr și ruj pentru buze. Miroase frumos. Tata are un ceas pe care îl poartă la mână. Ceasul face tic-tac. Dacă bebelușul cade, mama bate din palme. Spune "bravo"!
De ce eu sunt eu și nu altcineva? De ce ne amintim trecutul, dar nu și viitorul? Când am întrebat-o pe mami, a spus: nu mai tot întreba "de ce?". Este complicat.
Care ar fi natura timpului?
Dacă teoria corzilor e corectă, universul are 9 dimensiuni spațiale și o dimensiune temporală.
Ne putem imagina că la început, toate dimensiunile erau amestecate, iar în timpul Big Bang-ului, 3 dimensiuni spațiale, cunoscute ca înălțimea, lățimea și adâncimea și o dimensiune temporală, cunoscută nouă drept timp s-au propagat.
Celelalte 6 sunt în continuare minuscule și unite. Dacă trăim în universuri interconectate, cum facem diferența între iluzie și realitate?
Timpul, așa cum îl cunoaștem noi, este o dimensiune pe care o experimentăm într-o singură direcție. Dar dacă una dintre dimensiunile adiționale nu e spațială, ci temporală?
Dacă amesteci piureul de cartofi cu sosul, nu le vei mai putea separa mai târziu. E definitiv. Fumul care iese din țigară nu mai reintră la loc. Nu ne putem întoarce. De asta e dificil de ales. Trebuie să iei decizia corectă. Cât timp nu alegi, totul rămâne posibil.
Uneori pot vedea viitorul. Nu pare prea distractiv să știi ce se va întâmpla.
Uneori nu dorm. Așa că mă gândesc...Mă gândesc la cum era înainte. E tot ce mi-a mai rămas.
Port pantaloni scurți, am 9 ani și pot alerga mai rapid decât trenul. Nu-mi mai simt genunchii. Am 15 ani.
Am 15 ani și sunt îndrăgostit.
Ce se întâmplă când ne îndrăgostim? Tehnic vorbind. Ca rezultat al anumitor stimuli sunt eliberate mari cantități de endorfină, dar mai exact, de ce acea femeie sau acel bărbat? E o eliberare a feromonilor ce corespunde unor semnale genetice complementare? Sau caracteristicile fizice sunt cele pe care le recunoaștem? Ochii mamei, un miros ce stimulează o amintire fericită...
Dragostea face parte dintr-un plan? Un plan vast a două moduri de reproducere? Bacteriile și virușii sunt organisme asexuate, care prin fiecare diviziune și multiplicare celulară suferă mutații, se perfecționează și se reproduc mult mai rapid decât noi.
La toate astea răspundem cu cea mai de temut armă. Sexul. Doi indivizi, prin amestecarea genelor lor, amestecă toate cărțile și creează un individ cu o mai mare rezistență la viruși, cu cât este mai puțin asemănător. Participăm fără să știm la un război între două moduri de reproducere?
Cred că mereu ar trebui să le spunem celor dragi că îi iubim.
Vine un moment în viață când totul pare neclar, alegerile au fost făcute, iar eu nu pot decât să continui. Mă cunosc precum propria-mi palmă, pot anticipa fiecare reacție a mea, iar viața mi-a fost încătușată cu airbaguri și centuri de siguranță.
Am făcut tot posibilul să ajung în acest punct, iar acum că sunt aici sunt plictisit de moarte. Cel mai greu lucru este să știu că sunt încă în viață.
Aș vrea că totul să se oprească, acum. Să putem sta așa la nesfârșit. Se spune că pe măsură ce încetezi să respiri, încetinește și timpul. Așa se spune.
Vreau să-mi amintesc parfumul și să ne întâlnim lângă turnul de lumină. Mi se pare că te văd la fiecare colț de stradă. Uneori îmi spun că poate locuiești în același oraș cu mine. Iar eu nu știu asta. Poate ești aici, foarte aproape, îmi auzi glasul? Mergem împreună pe Marte. Vrei să ne plimbăm?
Cum spune un proverb chinez: Un singur fulg poate înclina frunza unui bambus.
Ce conduce la teamă și la ură ?
Când introducem ouăle într-un incubator și apoi, pe deasupra puiului trecem o formă care seamănă cu o gâscă în zbor, aceștia își întind gâtul și strigă după ajutor. Dar dacă inversăm direcția acelei umbre, forma acesteia va întruchipa un șoim, iar reacția puilor va fi imediată. Se vor ghemui de frică pentru că nu au mai văzut niciodată un șoim. Fără niciun fel de instruire, frica îi va ajuta să supraviețuiască. Dar la oamenii supuși pericolelor iminente teama va corespunde cu cea a puilor.
De ce țigările odată fumate nu mai revin la formă inițială? De ce moleculele se despart? De ce o picătură de apă vărsată nu se reconstituie?
Pentru că Universul intră într-o stare de disipare. Acesta este principiul entropiei. Tendința Universului de a evolua într-o stare avansată de confuzie.
Principiul entropiei este asociat cu săgeata timpului, ca rezultat al extinderii Universului.
Dar ce se întâmplă când forțele gravitaționale sunt în contrabalanță cu forțele de extindere, sau când energia cuantică nulă se dovedește a fi prea slabă? În acel moment Universul ar putea intra în faza contracției, s-ar declanșa marea criză.
Bebelușul își putea vedea mâinile, dar nu se putea vedea pe sine.
Deci există cu adevărat? Exist cu adevărat?
Mama are perie pentru păr și ruj pentru buze. Miroase frumos. Tata are un ceas pe care îl poartă la mână. Ceasul face tic-tac. Dacă bebelușul cade, mama bate din palme. Spune "bravo"!
De ce eu sunt eu și nu altcineva? De ce ne amintim trecutul, dar nu și viitorul? Când am întrebat-o pe mami, a spus: nu mai tot întreba "de ce?". Este complicat.
Cum a fost înainte de Big Bang?
N-a existat nimic înainte de Big Bang, pentru că înainte de asta, timpul nu exista.
Timpul este rezultatul expansiunii universului însuși. Dar ce se întâmplă când Universul își termină expansiunea, iar timpul se inversează? Care ar fi natura timpului?
Dacă teoria corzilor e corectă, universul are 9 dimensiuni spațiale și o dimensiune temporală.
Ne putem imagina că la început, toate dimensiunile erau amestecate, iar în timpul Big Bang-ului, 3 dimensiuni spațiale, cunoscute ca înălțimea, lățimea și adâncimea și o dimensiune temporală, cunoscută nouă drept timp s-au propagat.
Celelalte 6 sunt în continuare minuscule și unite. Dacă trăim în universuri interconectate, cum facem diferența între iluzie și realitate?
Timpul, așa cum îl cunoaștem noi, este o dimensiune pe care o experimentăm într-o singură direcție. Dar dacă una dintre dimensiunile adiționale nu e spațială, ci temporală?
Dacă amesteci piureul de cartofi cu sosul, nu le vei mai putea separa mai târziu. E definitiv. Fumul care iese din țigară nu mai reintră la loc. Nu ne putem întoarce. De asta e dificil de ales. Trebuie să iei decizia corectă. Cât timp nu alegi, totul rămâne posibil.
Uneori pot vedea viitorul. Nu pare prea distractiv să știi ce se va întâmpla.
Uneori nu dorm. Așa că mă gândesc...Mă gândesc la cum era înainte. E tot ce mi-a mai rămas.
Port pantaloni scurți, am 9 ani și pot alerga mai rapid decât trenul. Nu-mi mai simt genunchii. Am 15 ani.
Am 15 ani și sunt îndrăgostit.
Ce se întâmplă când ne îndrăgostim? Tehnic vorbind. Ca rezultat al anumitor stimuli sunt eliberate mari cantități de endorfină, dar mai exact, de ce acea femeie sau acel bărbat? E o eliberare a feromonilor ce corespunde unor semnale genetice complementare? Sau caracteristicile fizice sunt cele pe care le recunoaștem? Ochii mamei, un miros ce stimulează o amintire fericită...
Dragostea face parte dintr-un plan? Un plan vast a două moduri de reproducere? Bacteriile și virușii sunt organisme asexuate, care prin fiecare diviziune și multiplicare celulară suferă mutații, se perfecționează și se reproduc mult mai rapid decât noi.
La toate astea răspundem cu cea mai de temut armă. Sexul. Doi indivizi, prin amestecarea genelor lor, amestecă toate cărțile și creează un individ cu o mai mare rezistență la viruși, cu cât este mai puțin asemănător. Participăm fără să știm la un război între două moduri de reproducere?
Cred că mereu ar trebui să le spunem celor dragi că îi iubim.
Vine un moment în viață când totul pare neclar, alegerile au fost făcute, iar eu nu pot decât să continui. Mă cunosc precum propria-mi palmă, pot anticipa fiecare reacție a mea, iar viața mi-a fost încătușată cu airbaguri și centuri de siguranță.
Am făcut tot posibilul să ajung în acest punct, iar acum că sunt aici sunt plictisit de moarte. Cel mai greu lucru este să știu că sunt încă în viață.
Aș vrea că totul să se oprească, acum. Să putem sta așa la nesfârșit. Se spune că pe măsură ce încetezi să respiri, încetinește și timpul. Așa se spune.
Vreau să-mi amintesc parfumul și să ne întâlnim lângă turnul de lumină. Mi se pare că te văd la fiecare colț de stradă. Uneori îmi spun că poate locuiești în același oraș cu mine. Iar eu nu știu asta. Poate ești aici, foarte aproape, îmi auzi glasul? Mergem împreună pe Marte. Vrei să ne plimbăm?
Cum spune un proverb chinez: Un singur fulg poate înclina frunza unui bambus.
Ce conduce la teamă și la ură ?
Când introducem ouăle într-un incubator și apoi, pe deasupra puiului trecem o formă care seamănă cu o gâscă în zbor, aceștia își întind gâtul și strigă după ajutor. Dar dacă inversăm direcția acelei umbre, forma acesteia va întruchipa un șoim, iar reacția puilor va fi imediată. Se vor ghemui de frică pentru că nu au mai văzut niciodată un șoim. Fără niciun fel de instruire, frica îi va ajuta să supraviețuiască. Dar la oamenii supuși pericolelor iminente teama va corespunde cu cea a puilor.
De ce țigările odată fumate nu mai revin la formă inițială? De ce moleculele se despart? De ce o picătură de apă vărsată nu se reconstituie?
Pentru că Universul intră într-o stare de disipare. Acesta este principiul entropiei. Tendința Universului de a evolua într-o stare avansată de confuzie.
Principiul entropiei este asociat cu săgeata timpului, ca rezultat al extinderii Universului.
Dar ce se întâmplă când forțele gravitaționale sunt în contrabalanță cu forțele de extindere, sau când energia cuantică nulă se dovedește a fi prea slabă? În acel moment Universul ar putea intra în faza contracției, s-ar declanșa marea criză.
Și, ce se va întâmpla cu timpul? Se va inversa? Nimeni nu știe răspunsul.
Studiez timpul. Chestia aia care face ca evenimentele să nu se întâmple toate o dată.
Știu că ți se pare complicat, dar este mai simplu decât crezi.
- Mă poți auzi? Tu trăiești în trecut acum. În viața asta, tu nu exiști. Poate părinții tăi nu s-au întâlnit niciodată. Poate tatăl tău a murit în accidentul pe care l-a avut. Poate când a murit femeia preistorică, reproducerea nu a mai fost posibilă.
Deci, pentru această lume, tu nu exiști. Tot ce-ai spus e în contradictoriu. Nu poți fi în două locuri în același timp. Vrei să spui că avem de ales?
Dintre toate viețile acestea, care este... cea adevărată?
Studiez timpul. Chestia aia care face ca evenimentele să nu se întâmple toate o dată.
Știu că ți se pare complicat, dar este mai simplu decât crezi.
- Mă poți auzi? Tu trăiești în trecut acum. În viața asta, tu nu exiști. Poate părinții tăi nu s-au întâlnit niciodată. Poate tatăl tău a murit în accidentul pe care l-a avut. Poate când a murit femeia preistorică, reproducerea nu a mai fost posibilă.
Deci, pentru această lume, tu nu exiști. Tot ce-ai spus e în contradictoriu. Nu poți fi în două locuri în același timp. Vrei să spui că avem de ales?
Dintre toate viețile acestea, care este... cea adevărată?
Toate viețile sunt adevărate. Fiecare destin este corect. Totul ar fi putut fi altceva, dar ar fi avut exact același înțeles. Ești prea tânăr pentru asta. Nu poți să fii mort și în același timp să fii aici. Nu ai cum să nu exiști.
-Există viață după moarte?
-După moarte? Cum poți fi așa sigur că exiști? Tu nu exiști. Nici eu. Noi existăm în imaginația unui copil. Suntem imaginația unui copil.
-Există viață după moarte?
-După moarte? Cum poți fi așa sigur că exiști? Tu nu exiști. Nici eu. Noi existăm în imaginația unui copil. Suntem imaginația unui copil.
La șah se numește "impas", (stalemate, pat). Când singura mutare viabilă este să nu muți.
Este același lucru. Înainte nu putea să ia o decizie, pentru că nu știa ce se va întâmpla. Dar acum că știe ce se va întâmpla, tot nu poate să ia o decizie.
Mă gândesc la cum era înainte.
E tot ce mi-a mai rămas...
Uneori nu dorm.
Așa că mă gândesc... Mă gândesc la cum era înainte.
E tot ce mi-a mai rămas...
Așteptarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu