Întrebare

  

   Sunt în aceeași gară neînsemnată, într-un sfârșit de iunie complicat, neverosimil de cenușiu și ploios. Întreaga viață am așteptat trenuri. Știu de mult timp cum se așteaptă un tren și o femeie. E fascinant, iar așteptarea e o artă. Starea de neliniște, inima care îți tremură tulburată, o mână ridicată, un zâmbet, o îmbrățișare, un sărut.

  Ce e dragostea? E când cineva te face să-ți simți stomacul încordat dar și lejer în același timp. Și când te dor obrajii de la atâta zâmbit. Zâmbești atât de mult de crede lumea că te-ai țicnit. 

Dragostea e lumină. 
Acceptare. 
Foc. 
Durere... 
O durere îngrozitoare. Dar tânjești după ea iar și iar. 
E ca acolo de unde îți iei vată pe băț sau unde te dai în călușei. 
Să te zbengui, să discuți, să faci haz de orice... 
Să nu vrei să te mai duci la culcare, să o ții în brațe strâns, pentru că ți-e frică să nu dispară totul într-o clipă. 

  Pe linia 1 tocmai a sosit un tren cu vagoane desperecheate, unele albastre, altele verzi, plin cu iluzii, nu a coborât nimeni, nu a urcat nimeni, poate înăuntru sunt doar regrete și fantome. 

Șoapte. 

Ascultă, dacă vrei, te pot ajuta să uiți ce zi e azi...

Când aștepți este ca și cum ai trăi într-un sarcofag, într-o piramidă fără de moarte, veșnic metaforă a morții. 

Am visat că mă plimbam pe Lună cu Alice: De unde știi că sunt supărat, am întrebat-o. Trebuie să fii, zise pisica în locul ei, altfel n-ai fi venit aici. Lewis Carroll trebuia să fie și ea. 

Dragostea nu înseamnă să te uiți fix unul la altul, ci să-ți fixezi privirea în aceeași direcție. 
Uneori mă tem că ea va coborî din primul vagon și mă va ocoli, așa cum doar femeile știu s-o facă. Dar nu plec nicăieri. 

Într-un timp așteptam un ultim tren, înghițindu-mi lacrimile din ploaie. Mă rugam ca ploaia să ascundă acele lacrimi, ca tu să nu le poți vedea. Și, mă gândeam dacă pe mine m-ar aștepta cineva, însă ce rost ar mai avea așteptarea ei acum? 

Poate e prea târziu pentru mine, n-aș mai îndrăzni să cobor dintr-un tren cu fantome. 

E ca întoarcerea acasă după o lungă călătorie. Așa este dragostea. E ca întoarcerea acasă. 

Mulțumesc de întrebare.