Tocmai dădeam colțul, pe lângă cimitir, pe străduța care ducea la Unitatea Militară și mă gândeam așa, în mintea mea de soldat Svejk, cum de nu mă luase încă nici un tren în bot până atunci!
Între cimitir și Unitatea militară trecea calea ferată, cu două rânduri de șine, unele dus și altele întors, cu o frecvență de 7 minute între trenuri. Problema era că veneam cam des pe drumul ăsta, și dacă la dus eram treaz-nemâncat, la întors eram invers. De multe ori foarte cu chef de strip-tease printre macaze.
Cum de-am scăpat rămâne un mister.
Poate că m-a vegheat bunica, care era îngropată chiar în cimitirul ăla, pe aleea centrală, unde era și un mic monument, cu poza ei și a bunicului, deși bunicul trăia bine-mersi și n-avea niciun gând cu caracter tragic.
Poate am avut doar noroc porcesc. Chiar așa, de sute de ori?
Cine naiba se uita dacă vine vreun tren, Stevie Wonder? Hai liberareeee!
După asta săream gardul Unității și niciodată, dar absolut niciodată nu am aterizat în capul vreunei patrule. Și ăștia aveau o frecvență de 3 ore între gărzi și mai erau și ăia de santinelă și planton care trăgeau de frică și în pisici. Pe mine m-au ocolit evenimentele astea neplăcute. Parcă eram omul invizibil.
Sigur că mă veghea bunica! Când eram mic îmi spunea: Îl vezi pe ăsta? adică pe bunicul. O să vă îngroape pe toți, o să împărățească pământul 100 de ani!
Dumnezeu s-o ierte, nici n-a greșit prea mult! Bunicul a fost ca ăia de la Rolling Stones, cărora au început să le moară fanii!
Între cimitir și Unitatea militară trecea calea ferată, cu două rânduri de șine, unele dus și altele întors, cu o frecvență de 7 minute între trenuri. Problema era că veneam cam des pe drumul ăsta, și dacă la dus eram treaz-nemâncat, la întors eram invers. De multe ori foarte cu chef de strip-tease printre macaze.
Cum de-am scăpat rămâne un mister.
Poate că m-a vegheat bunica, care era îngropată chiar în cimitirul ăla, pe aleea centrală, unde era și un mic monument, cu poza ei și a bunicului, deși bunicul trăia bine-mersi și n-avea niciun gând cu caracter tragic.
Poate am avut doar noroc porcesc. Chiar așa, de sute de ori?
Cine naiba se uita dacă vine vreun tren, Stevie Wonder? Hai liberareeee!
După asta săream gardul Unității și niciodată, dar absolut niciodată nu am aterizat în capul vreunei patrule. Și ăștia aveau o frecvență de 3 ore între gărzi și mai erau și ăia de santinelă și planton care trăgeau de frică și în pisici. Pe mine m-au ocolit evenimentele astea neplăcute. Parcă eram omul invizibil.
Sigur că mă veghea bunica! Când eram mic îmi spunea: Îl vezi pe ăsta? adică pe bunicul. O să vă îngroape pe toți, o să împărățească pământul 100 de ani!
Dumnezeu s-o ierte, nici n-a greșit prea mult! Bunicul a fost ca ăia de la Rolling Stones, cărora au început să le moară fanii!
Bietul tata s-a stins la un an după el iar cumnatul cu patru înainte, bunica cu 20 de ani mai devreme! După el s-au dus relativ repede și mătușa, adică fiica lui și imediat nepoata. I-a supraviețuit doar mama (nora) dar ea e din altă ramură genealogică. Bine, eu nici nu mi-am propus să trăiesc mult, aș fi foarte mulțumit dacă prind 60 de ani, deși n-aș paria niciodată pe asta, iar pensia i-am donat-o anticipat lui Iliescu, să aibă săracul cu ce-și plăti gazele la bătrânețe!
Sunt oameni care vor să trăiască mult și fac orice pentru asta. Uite la bunicul, alergări zilnice, program strict, regim sever, saună, masaj, curve, țigări, băutură...
Ar mai fi trăit lejer 10 ani dacă nu ajungea la spital cu o banală toxiinfecție alimentară și a luat ceva de-acolo sau poate l-au strâns de gât chiar doctorii sau vreo asistentă mai pizmașă i-a pus perna pe față, că ne luaseră la rost că de ce l-am mai adus la vârsta asta, n-a trăit destul nazistul??!
Uite și mama, primăvara bea suc de urzici o lună de zile iar toamna mănâncă struguri tot o lună! În rest ceaiuri de toate felurile și ceva pe-alături. O bate pe Halep în finala de la Roland Garros cu mâna stângă! Are secretele ei pe care nu le spune la nimeni, că ce mai e suta în ziua de azi, sau poate n-am avut eu urechi de auzit.
Uite d-aia stau eu aici singur-singurel, ca o fantomă la fereastră, îngropat în mediul virtual și tot sper să fie doar un alt vis ciudat.
Sunt oameni care vor să trăiască mult și fac orice pentru asta. Uite la bunicul, alergări zilnice, program strict, regim sever, saună, masaj, curve, țigări, băutură...
Ar mai fi trăit lejer 10 ani dacă nu ajungea la spital cu o banală toxiinfecție alimentară și a luat ceva de-acolo sau poate l-au strâns de gât chiar doctorii sau vreo asistentă mai pizmașă i-a pus perna pe față, că ne luaseră la rost că de ce l-am mai adus la vârsta asta, n-a trăit destul nazistul??!
Uite și mama, primăvara bea suc de urzici o lună de zile iar toamna mănâncă struguri tot o lună! În rest ceaiuri de toate felurile și ceva pe-alături. O bate pe Halep în finala de la Roland Garros cu mâna stângă! Are secretele ei pe care nu le spune la nimeni, că ce mai e suta în ziua de azi, sau poate n-am avut eu urechi de auzit.
Uite d-aia stau eu aici singur-singurel, ca o fantomă la fereastră, îngropat în mediul virtual și tot sper să fie doar un alt vis ciudat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu