Interiorem orationem

Grecii antici navigau orientându-se după stele, nu aveau busolă. În viața noastră nu putem atinge stelele, nu putem atinge idealurile absolute dar ne ghidăm după ele.

Sunt foarte mulți oameni convinși că au câștigat un loc aparte în dialogul cu Dumnezeu. Sunt oameni care știu ce îi place lui Dumnezeu sau ce gândește. Sunt oameni care formulează judecăți doar citind titlul și nu cartea.

Modul în care se face rugăciunea cu adevărat este o rugăciune pe care o faci în interior, cum spune Kant, o faci ca să-ți consolidezi dispoziția morală din tine. Te rogi în tine, nu cerând ceva. Dacă rugăciunea a ajuns un mod de a cerși de la Dumnezeu, ai ratat actul credinței și al religiei. Oamenii au nevoie de posibilitatea de a crede simplu. Cele mai de necrezut lucruri sunt cele mai ușor de crezut. Și au nevoie de asta. Nu poți convinge pe cineva că nu trebuie să se roage să intre băiatul la facultate sau să îl vindece pe el de nu știu ce boală. Dumnezeu nu vindecă la cerere! Nu e o blasfemie dar asta cred oamenii simpli, că spui o rugăciune și primești.

Kant este pe teritoriul științei și automat este repugnat de biserică. Și, este un îndemn, un efort de a gândi cu mintea ta. Doctrina ca atare, învățătura creștină apărută la început, așa cum e prezentată ea în Evanghelie și Vechiul Testament, era făcută la nivelul cunoașterii de atunci. În acele timpuri, oamenii aveau cunoștințe limitate și nu puteau investiga nici aproapele și nici departele decât cu mijloace speculative. Filosofii greci aveau ipoteze. Când se spune că Democrit a descoperit atomul, el nu a descoperit nimic, că nu putea să-l vadă, doar și-a imaginat că lumea poate fi alcătuită din particule. Din secolul 17-18, când a apărut laboratorul, cunoașterea s-a ridicat la alt nivel, superior față de secolul unu. Cum am putea călători pe glob azi după o hartă a Imperiului Roman? Raportat la cunoștințele secolului 21 este un anacronism total. Oamenii cred și azi că fiecare literă din Biblie trebuie luată à la lettre, lumea făcută în 7 zile, omul născut din lut peste care a suflat Duhul Sfânt, la fel ca în secolul I, pe linia creștinismului.

II

În limba română există sintagma "N-are nici un Dumnezeu". Cineva care n-are niciun Dumnezeu înseamnă că e foarte aproape de animalitate, nu îl interesează decât viața în imediat. Nu are idealuri, se raportează doar la mâncare, bogăție și gașcă. Nu se ghidează după o idee de bine absolut. Isus este un ideal de moralitate pe care l-am avut în excepția de întrupare a unui om ieșit din comun. Este o dovadă palpabilă că avem nevoie să ne ghidăm după oameni deosebiți. El reușește să întrupeze un absolut în condițiile unui muritor.

Avem nevoie de ritualuri, avem nevoie de sărbători, sunt moduri de a ne strânge laolaltă sub o cupolă a frumosului, avem nevoie de mituri, pentru că ființa noastră nu e doar rațiune și ele ne încălzesc viața. Avem nevoie de preoți și ca funcționari ai ritualului și ca oameni crezând în idealuri supreme care hrănesc teritoriul moralității într-o societate.

În momentele cele mai cumplite, când nu mai putem suporta durerea sub nicio formă, recităm "Tatăl nostru". Eugen Ionesco, în ultimele luni ale vieții, era la pat de mai multă vreme și spunea: "Nu cred neapărat în Dumnezeu dar cred în fratele nostru Isus Cristos pe care îl simt aproape și mă mângâie". Nu e nicio rușine să spui că mitul poate funcționa ca placebo în situații limită. Kant a explicat că rugăciunea nu e niciodată un târg între noi și divinitate pentru că nu e nimeni care să stea să te asculte și să-ți inventarieze faptele și să spună, bine, tu ai atâtea fapte rele și atâtea fapte bune, hai să te primim în rai. Nu se uită la ce faci tu. N-are posibilitatea să urmărească opt miliarde de oameni în fiecare secundă. Giordano Bruno a fost pus pe rug printre altele și din cauză că a spus că nu crede că Dumnezeu, care știe câte fire de păr are fiecare om, nu știe câte ouă a făcut găina vecinei lui. Acesta e un mod de al degrada pe Dumnezeu.

                                                                                   III

   Cultura Europei s-a născut ca o excepție care a devenit regulă. În prezent, am pierdut dreptul la cuvânt iar cuvintele nu mai au valoare. E o luptă între tinerii care vor o lume mai modernă și bătrânii cu viciile lor. Nu avem memoria eroilor și nici a oamenilor deosebiți. Cultul memoriei, "tardivo reparatio".

Asistăm la telenovelizarea presei. Titluri bombă care ridică tirajul ca pe vremea lui Caracudi, autorul titlului "Ce gândește suveranul". De unde să știe reporterul Caracudi ce gândește suveranul, așa că scrie știrile "senzaționaliste" în Cișmigiu. Le născocește.

Ziaristul Caracudi apare într-o schiță a lui Caragiale din 1899, intitulată Reportaj. Ziarul la care lucrează, era specializat în „informațiuni de senzație țesute cu observațiuni veninoase”. Dar, ca să se atingă o și mai mare audiență, Caracudi, care e ceea ce numim astăzi un „jurnalist de investigație”, primește misiunea de a scoate la lumină secrete ascunse în cele mai înalte cercuri ale puterii. Omul se pune pe treabă și vine cu „dezvăluiri” uluitoare: criză guvernamentală iminentă, un prim-ministru care este umilit de către rege și va fi mai mult ca sigur obligat să demisioneze, etc. Tirajul ziarului crește spectaculos numai că aflăm și misterul performanțelor lui Caracudi: acesta inventa pur și simplu „știrile”, le concepea sorbindu-și tacticos cafeaua pe terasa unei cafenele din Cișmigiu. „Bravo, îi spune directorul ziarului, dă-i înainte! Vei avea un frumos viitor ca ziarist român!”

"Gogoșile" lui Caracudi aveau un succes nebun pentru că întrețineau interesul cititorului român, care cumpăra o gazetă nu pentru a se informa, ci pentru a-și găsi în ea confirmarea simpatiilor și antipatiilor sale. Hazul născocirilor lui Caracudi consta în crearea unor stări psihologice ale unor personaje politice reale, lăsând impresia că reporterul a fost chiar acolo, sub masă, în dulap sau trăgând cu urechea din sertarul unui birou.

IV

Ce înseamnă învățătura creștină? A te înscrie matematic în acele limite trasate, fără să gândești că e cu putință să avem acces la ființa lui Dumnezeu. Dar ce înseamnă Dumnezeu? În ce măsură putem crede în înviere, cu Sfânta Fecioară care s-a ridicat la cer. Dacă încerci să gândești pe cont propriu ești declarat ateu. Dar nu doresc să fiu etichetat ca ateu. Vreau să îmi explic raportul dintre om și Dumnezeu în măsura în care acesta poate fi explicat fără apel la ceva ce nu se poate cunoaște. Să nu apelez la transcendență, sus, dincolo, înalt. Unde este răpit și dus Sf. Pavel? Și de unde se întoarce.

În clipa în care expui lucrurile acestea care sunt imposibil de demonstrat și spui în același timp că dacă omenirea ar trăi fără ideea de Dumnezeu ca idee absolută, binele total, frumosul, iubirea absolută, atunci toate acestea ar exista în noi în ideea că există concepția maximalistă a unui spirit atotputernic. Ideea există în noi toți, ea a apărut odată cu spiritul omului, în evoluția speciilor. Niciun alt animal, niciun alt viețuitor, neavând spirit nu a putut să gândească absolutul. Mi-e de ajuns să spun "Cred în Dumnezeu", în măsura în care știu că ideea de Dumnezeu e în mine și mă îndoiesc că există și un corespondent real al lui în măsura în care acest lucru, în forma noastră de cunoaștere nu-l poate atesta. Am nevoie de ideea de Dumnezeu și cred în ea în măsura în care știu că fără să avem această credință nu am mai avea niciun punct de reper...

Republica Digitală

O mamă poate avea grijă de şapte copii, dar şapte copii nu ar putea avea grijă de o mamă..

Să ții minte întotdeauna un lucru, dragul meu, dacă te hotărăști vreodată să devii părinte, mai întâi le dai copiilor tăi rădăcini. După aia le dai aripi. Realitatea se modifică. Viaţa este ca o succesiune de capitole dintr-o carte. La momente diferite se întâmplă lucruri diferite. Viaţa se schimbă întruna.

În secolul al XVI-lea, filosoful englez Francis Bacon afirma că informația înseamnă putere. Mai încoace, Bill Gates nuanțează: "Important este nu să ai informația, ci felul în care o folosești!" Parcă e Google Translate din germană, Ich bin nicht, în fine, „unde-i multă minte este și prostie pe măsură!” (proverb clasic).

II

Republica Digitală este realitatea zilelor noastre. Marile companii strâng date despre noi. Tot ce facem, tot ce vorbim, tot ce simțim, cu cine dracu' suntem, unde suntem. Google, Facebook, Amazon, Twiter fac acum inginerie socială pe la curul nostru.

Telefonul tău îți poate face profilul personal, sentimental, de consumator, să îți cunoască gândurile, pentru că profilează toate persoanele din jurul tău și atunci vor ști ce fel de om ești și noi nu putem controla acest lucru, pentru că le-am dat acordul. Aceste companii de strâns date livrează informațiile mai departe, contra cost.

Băncile emit cardul de credit. Aceste Bănci văd profilul tău nefericit de consumator, pe ce cheltuiești nenorocitul de salariu, pe ce dai banii, ce lucruri iți plac, ce vicii ai. Acordarea unui credit se va face pe baza unui punctaj din aceste date. Dacă înainte era o relație umană bazată pe acte, o strângere de mână și o semnătură, a unor explicații pe care le dădeai către Bancă, și care lăsa loc de mici greșeli și compromisuri omenești, Inteligența artificială nu are mamă, nu are tată, la fel ca tinerii din ziua de azi, dacă intri pe mâna robotului nu poți să-i explici că tu ai o problemă de viață și de moarte. Și asta se întâmplă deja.

În Occident, Băncile știu pe ce dai tu amărâții de banii și în baza punctajului îți vor da credite mai mici dacă dai banii pe băutură și țigări, de exemplu, sau joci la păcănele. Poți explica unui om dar nu și unui încarnat de Calculator. Cumpărarea de dulciuri în exces sau de alimente nepotrivite iți reduce durata de viață și atunci robotul te penalizează. Datele tale medicale sunt strânse de pe telefoane și ceasuri inteligente, prin miile de aplicații. Pe timpuri am trăit cu frica de Securitate, dar acest sistem știe mai multe despre noi decât acei Arici Pogonici.

III

Conflictul dintre generații va fi întotdeauna prezent în societate, deoarece copiii și părinții sunt două "specii de animale" prea diferite pentru a putea fi mereu de acord în toate privințele.

Întotdeauna vor exista divergențe, încăierări și orgolii. Mentalitățile diferite, schimbarea sistemului de valori și lipsa de comunicare. E necesar să înțelegem că o dată la 25-30 de ani se schimbă generațiile, și, la naiba, nimic nu va mai fi așa cum era în urmă cu ani, of Doamne! Baby Boomers - născuți după Al Doilea Război Mondial. Generația X - născuți între mijlocul anilor 1960 și 1980. Millennials (generația Y) - născuți între începutul anilor 80 și sfârșitul anilor 90. Generația Z - născuți între 1995 și 2010. Generația Alpha - născuți între 2010 și 2024. Prăpastia dintre tinerii din ziua de astăzi și părinții lor este provocată, în bună măsură, de faptul că primii nu au cunoscut regimul comunist. Nu au cunoscut lipsa libertății de exprimare, de cultură și chiar de bunuri, pe care tinerii de azi le consideră ca obligatorii pentru dezvoltarea lor. Cei din tânăra generație înțeleg cu greu faptul că, pe vremea părinților lor, a avea acces la o carieră strălucită era mai degrabă un vis frumos care nu putea fi împlinit fără mari compromisuri. Tinerii consideră că trebuie să-și impună punctul de vedere și își sfidează părinții, până la punctul în care îi umilesc. Și nu le pasă de asta, nu dau socoteală nimănui. În loc să se axeze pe pașii următori, sau să fie îngrijorați că pierd timpul, oamenii din Generația Z, preferă să se bucure de viață și tind să rămână în zona de confort. Nu mă surprinde când citesc asta, e o generație care și-a pierdut puterea de concentrare deoarece sunt bombardați cu informații de scurtă durată (clipuri Tik Tok, YouTube shorts etc) și sunt absorbiți de propriul ego.

IV

Așa-zisa libertate de exprimare nu mai există cu adevărat. Văd deja semne că oamenii își postează din ce în ce mai puțin opiniile, utilizatorii sunt dependenți de rețelele sociale și de aplicații. Tinerii suferă din ce în ce mai mult de tulburări de anxietate, au o stimă de sine scăzută, nu mai gândesc critic, memoria lor pe termen scurt se deteriorează, atenția devine dispersată și fragmentată. În loc să înjurăm birjărește pe tanti Inteligența artificială cu mă-sa cu tot, mai bine concluzionăm cuminți, cu mâinile la spate, să nu ne audă nimeni: "Nu există conflict între generaţii, ci doar între proştii şi deştepţii oricărui timp istoric." (aforism de Constantin Ardeleanu) "Vom face-o lume nouă!" Spunea un tinerel, Bătrânul: "Bravo vouă, Şi noi ziceam la fel!" epigramă de Nicolae Muntean

Nimic despre fotbal!

Viața este o luptă, supraviețuiește cel mai puternic. După părerea mea, oamenii fac greșeala să pretindă că sunt altfel decât animalele. Dar toată viața se ghidează după legea junglei. Atunci când ajungi suficient de matur ca să nu mai crezi în povești, nu prea mai auzi de finaluri fericite.

Albert Einstein spunea că "e dureros să fii normal într-o lume anormală".

Societatea acceptă ușor normalitatea indiferent de calitatea ei și respinge calitatea ce se interpune normalității. Acceptăm normalitatea pentru că ne este frică de faptul că la un moment dat va trebui să ne readaptăm la noi cerințe dar ne este și mai frică de faptul că nu vom putea ține pasul și vom fi considerați anormali, deci va trebui să suportăm niște consecințe pe care le respingem din comoditate.

M-am trezit ca de obicei, la ora 7:10 A.M. și m-am dus la bucătărie să-mi prepar un ceai de ghimbir. Mă uit absent pe geam la copacii colorați în toate nuanțele umbrelor de verde și roșu, în acest început de decembrie rece și mă gândesc la regretatul Cristian Țopescu și decizia sa de a nu mai comenta meciuri de fotbal, după evenimentul tragic de la Campionatul Mondial din anul 1994. ”După acel eveniment tragic, da, așa am spus, că nu voi mai comenta fotbal. Și m-am ținut de cuvânt. E un defect al meu, am cuvânt! Atunci, după ce columbianul Escobar a fost ucis, pentru că a marcat un autogol într-un meci cu SUA, am înțeles că nu mai vreau să comentez acest sport. În fotbal, pasiunea a degenerat în patimă oarbă."

Politică, bani și interese, aș adăuga eu...Totul învelit într-o poleială de circ ieftin.

După ce am văzut până acum la acest Campionat Mondial ar trebui, de azi înainte, doar să mă uit la meciuri și să tac, pentru că însuși fotbalul a fost ucis. Am un gust amar după ultimele rezultate din grupe. Ne prefacem entuziaști dar suntem jalnici. Gianni merită o tichie de mărgăritar... Octavian Paler scria în "Scrisori imaginare" că: “Ceilalți lupi m-ar sfâșia, dacă ar ști că urletul meu e, în realitate, un plâns.” Investim din ce în ce mai puțin timp în relația cu celălalt. Tehnologia ne conectează, dar schimbă natura relațiilor noastre. Avem mai mulți „prieteni" ca oricând, dar nu avem legăturile afective.

II

După grandioasele spectacole din anii trecuți, Star Wars, Avatar, Apollo 11 și Covid 19, a venit rândul CM de fotbal. Rețeta e simplă și nu e de azi, de mâine. Nu e decât un pas de la filmul SF de mare succes din anul 1997, "Bărbații în negru", cu Will Smith și Tommy Lee Jones, la spectacolului FIFA 2022, "Bărbații în Alb". Am văzut aceleași mutre în tribune la diferite meciuri, ba cu pălării mexicane sau coronițe poloneze pe cap, ba le-au dat cocoșul în brațe (galic, din ghips) sau, după caz, o tobă și costumul lui Wonder Woman cu o făclie în mână, împrumutată de la tanti Statuia Libertății. N-or fi muncitorii ăia bruneței de pe șantiere, că am început să-i cunosc? Sigur că sunt și suporteri reali, câteva grupulețe, probabil și personalul de la ambasade. Parcă argentinienii sunt mai mulți și brazilienii plus Miss Croația sau e doar o...Fata Morgana...

"Nu în deșert constă pericolul, ci în mirajul deșertului", cum spunea cineva... Apropo de Statuia Libertății, făurită de Gustave Eiffel în 1884, am aflat că splendida nuanță de verde nu e de la reflectoarele care iluminează feeric statuia ci de la...oxidarea cuprului din care e făcută...

Campionatul Mondial actual nu știu dacă nu e cumva un joc video. Blocurile alea înalte, cu luminițe și oglinzi din spatele stadioanelor sunt adevărate sau doar proiecții holografice? Sunt neterminate, așa cum ni s-a spus? Parca văd Need for Speed Underground 2 sau FIFA 22 Play Station. De ce sunt găzduiți turiștii în containere și în corturi prin deșert? Ca să-și facă nevoile în nisip, ca pisicile? Îmi amintește de perioada restricțiilor cu izoleta, tot de către niște oameni în alb. Gata, apa clocotește, nimic despre fotbal!

Pun două lingurițe de ghimbir ras și, după ce fierbe două-trei minute adaug o picătură de miere și suc de lămâie. Scorțișoară nu prefer!