Fragmente de fericire

    S-a trezit cu un sentiment de neliniște. Un nod dureros îi strângea stomacul, iar inima bătea într-un ritm neregulat, ca și cum ar fi vrut să scape din piept. Încercă să o recunoască și să pună un nume acestei fețe familiare, cu trăsături destinse și zâmbet cald.

Își întinse mâna spre ea, dar aceasta se topea ca aburul, lăsând în urmă doar un gol imens. Se simțea ca un naufragiat într-un ocean de amintiri, fiecare val spărgându-i speranța. Gândurile aterizau ca fulgii de zăpadă în palmă, momente rapide care se topeau, în timp ce lacrimile îi alunecau pe obraz, neașteptate ca o ploaie de vară, mărturie a unei dureri pe care nu o înțelegea pe deplin.

Mirosul de vechi și de uitare plutea în aer, amestecându-se cu parfumul florilor uscate. Secunde, minute, ore se scurgeau în nisipul timpului, iar el se simțea din ce în ce mai adânc într-o prăpastie fără fund, între acum și atunci. Ea era doar o umbră palidă a fericirii de altădată, pierdută în labirintul viselor. Pe candelabrele vechi odihneau fluturi colorați, odinioară vii și liberi, acum prinși în pânze de mătase, deasupra podelei sălii de dans. Notele melodiei, cândva pline de viață, îi răsunau acum în urechi ca un ecou îndepărtat. Imaginea ei, zâmbind și dansând în lumina reflectoarelor, îi apărea cu claritate în minte. În tăcerea camerei, nu mai era decât o reminiscență vagă, o fantomă a iubirii pierdute. Înconjurat de ecoul muzicii și învăluit în parfumul amintirilor, a realizat că timpul nu putea șterge nimic din ce a fost. Legătura lor, o panglică invizibilă țesută din vise și lacrimi, îi lega pentru totdeauna, într-un dans cosmic al timpului.

În inima nopții, a știut că iubirea lor trăia veșnic, ca o stea căzătoare care își lăsase lumina în sufletul său.

Efectul Dunning-Kruger

Capitolul 1: Ritualul Autoflagelării Sonore

Karaoke este un ritual modern al autoflagelării sonore, unde talentele ascunse - sau mai bine zis, non-talentele ostentativ expuse - își fac de cap. În acest sanctuar al notelor false și al ritmului sincopat, oamenii se abandonează unui catharsis vocal parcă convinși că urechile celor din jur sunt instrumente de tortură, special concepute pentru asemenea agresiuni auditive. Mieunatul de pisică in călduri are pretenții grandioase de Pavarotti.
M-am gândit și am găsit câteva motive posibile. Cei care “torturează” microfonul ar putea suferi de o lipsă cronică de autocunoaștere muzicală, lipsă de practică, de ureche și de voce, surplus de alcool la bord și, desigur, “Efectul Dunning-Kruger”. “Torturații” sunt așa de indulgenți din motive evidente, nu mai detaliez, că aș putea fi iar vaccinat împotriva voinței mele și arestat la domiciliu!

Capitolul 2: Efectul Dunning-Kruger în Societatea Modernă

Am apelat la coana Wikipedia: “Efectul Dunning-Kruger, numit după psihologii David Dunning și Justin Kruger, este un fenomen psihologic în care persoanele cu abilități limitate într-un anumit domeniu tind să își supraestimeze cunoștințele”. Clar ca un arpegiu. Cu alte cuvinte, cei care sunt de rahat într-un domeniu tind să creadă că sunt mult mai buni decât sunt în realitate. De asemenea, au tendința să subestimeze abilitățile celorlalți, mai ales ale celor care sunt mai buni. Este o tulburare narcisistă a personalității, indivizii cu această tulburare având o imagine de sine grandioasă și o sete excesivă de admirație, inclusiv "boala băgării în seamă!" Pe scurt, cu cât ești mai prost, cu atât te crezi mai deștept!

Capitolul 3: Manifestările Efectului Dunning-Kruger

Efectul Dunning-Kruger este omniprezent în societatea actuală. La recentul Campionat European de fotbal, naționala noastră l-a demonstrat în toată splendoarea sa: mult zgomot pentru nimic! Societatea modernă idolatrizează individualismul și succesul personal, ceea ce ne face să ne concentrăm pe punctele forte și să ignorăm sau subestimăm slăbiciunile. Internetul și rețelele sociale ne bombardează cu informații și dezinformări, făcând dificilă distingerea între adevăr și fals. Asta duce la o supraestimare a propriilor cunoștințe. Nici măcar vremea probabilă nu e mai brează, dacă zice că 40% plouă înseamnă că 60% nu plouă! Oamenii evită feedback-ul negativ de teamă să nu supere, iar societatea devine tot mai divizată, fiecare retrăgându-se în propria “bulă” de informații și opinii. Expresia “Bă, tu nu știi cine sunt eu!” este manifestarea perfectă a efectului Dunning-Kruger: o imagine de sine supraestimată și zero interes pentru opiniile altora.

Capitolul 4: Manelele - Oglinda Societății
O reflectare perfectă a societății și a efectului Dunning-Kruger sunt manelele. Versurile lor, cu accent pe bogăție ostentativă, femei belea, mașini bengoase și dușmani imaginari, par să oglindească cultura contemporană, dar realitatea e mult mai complexă.

“Mă uit pe geam în zadar, afară ninge vulgar…” - un vers care rezumă perfect absurdul.

"Timpul pe care vă place să-l pierdeți nu este timp pierdut", spunea John Lennon. Așa că, dacă îți place să te plimbi cu mașini "iubite și refolosite" și să-ți imaginezi că sunt noi, ești pe drumul cel bun!

„Când oamenii îmi pun întrebări stupide, este obligația mea legală să fac o remarcă sarcastică." (Morgan Freeman)

Și, nu te bucura că mai rău nu se poate. Se poate!

Capitolul 5: Distorsiunea Realității

Manelele nu sunt doar muzică, ci și un mod de viață. Maneliștii bifează evenimente în loc să le trăiască, umblă cu banii la vedere, închiriază mașini scumpe "să vadă lumea", se auto-proclamă “bogătani” deși au un trai modest, merg la mare o zi ca să-și facă poze cu roaba de șampanie, câte unul și pe rând, își duc copiii la școală cu mașina deși e la doi pași sau merg cu bolidul să-și cumpere pâine de la magazinul din colț, apoi spală roțile cu cea mai scumpă șampanie!

Modul de viață manelist distorsionează realitatea și creează o lume utopică. În anii '90, președintele Iliescu spunea că o prioritate este integrarea minorităților în societate, dar după 35 de ani se pare că este exact invers! Ce părere ai, man?

Capitolul 6: Epilog

Manelele și efectul Dunning-Kruger sunt doar două dintre simptomele unei societăți care se zbate între realitate și iluzie. Într-o lume unde aparențele contează mai mult decât esența, nu e de mirare că ne trezim înconjurați de “bogătani” cu ceasuri false și palate din chirpici.

Așa că, data viitoare când vezi pe cineva spălând roțile mașinii cu șampanie sau auzi un vers de manea despre femei și dușmani, amintește-ți că trăim într-o epocă în care fiecare își poate crea propria realitate, oricât de absurdă ar fi ea. Să ne bucurăm de spectacolul oferit de cei care trăiesc în propria lor bulă de autoamăgire. Nu de alta, dar măcar avem de ce râde!

A story for serious people (3)

   Într-o pădure deasă, trăia un șarpe viclean și autoritar pe nume Ashley. Ashley era cunoscut pentru tendințele sale despotice și pentru capacitatea sa diabolică de a constrânge animalele să creadă orice îi trece prin cap.

Într-o zi, Ashley a anunțat prin toate canalizările media că un ciclon catastrofal va sări din Mediterana taman în poiana lor și va mătura pădurea cu sălbăticie, de la vest la est, cu toate codurile colorate cu tot! Animalele trebuie să se închidă în vizuini sau scorburi, (pentru că Ashley avea și boala închisului în case), peștii să înoate numai pe sub apă, iar din balcoane să fie evacuate urgent butoaiele cu murături! 

Vietățile au fost îngrozite și au început să se pregătească cu sârg pentru apocalipsă. Au strâns provizii de la Lidl, cartofi albi la sac de 10 kg, tortelloni de Taormina și Aperol la litru, preț 9,99 euro, ofertă de nerefuzat, au închis ferestrele și ușile de la cotinețe și au parcat mașinile sub poduri.

Dar furtuna nu a venit. A venit în schimb o zi de toamnă tristă, cu o briză vulgară și o ploicică nesimțit de pașnică. Animalele au ieșit din casele lor și au fost uimite să vadă că nu a fost niciun ciclon, tornadă sau măcar un puișor de vijelie. Au fost furioase pe Ashley pentru că le-a mințit și le-a speriat, dar s-au retras timorate la gândul că, în nebunia lui, Ashley ar putea trece iar la vaccinări!

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur întâmplătoare!





