Efectul Dunning-Kruger

Capitolul 1: Ritualul Autoflagelării Sonore

Karaoke este un ritual modern al autoflagelării sonore, unde talentele ascunse - sau mai bine zis, non-talentele ostentativ expuse - își fac de cap. În acest sanctuar al notelor false și al ritmului sincopat, oamenii se abandonează unui catharsis vocal parcă convinși că urechile celor din jur sunt instrumente de tortură, special concepute pentru asemenea agresiuni auditive. Mieunatul de pisică in călduri are pretenții grandioase de Pavarotti.
M-am gândit și am găsit câteva motive posibile. Cei care “torturează” microfonul ar putea suferi de o lipsă cronică de autocunoaștere muzicală, lipsă de practică, de ureche și de voce, surplus de alcool la bord și, desigur, “Efectul Dunning-Kruger”. “Torturații” sunt așa de indulgenți din motive evidente, nu mai detaliez, că aș putea fi iar vaccinat împotriva voinței mele și arestat la domiciliu!

Capitolul 2: Efectul Dunning-Kruger în Societatea Modernă

Am apelat la coana Wikipedia: “Efectul Dunning-Kruger, numit după psihologii David Dunning și Justin Kruger, este un fenomen psihologic în care persoanele cu abilități limitate într-un anumit domeniu tind să își supraestimeze cunoștințele”. Clar ca un arpegiu. Cu alte cuvinte, cei care sunt de rahat într-un domeniu tind să creadă că sunt mult mai buni decât sunt în realitate. De asemenea, au tendința să subestimeze abilitățile celorlalți, mai ales ale celor care sunt mai buni. Este o tulburare narcisistă a personalității, indivizii cu această tulburare având o imagine de sine grandioasă și o sete excesivă de admirație, inclusiv "boala băgării în seamă!" Pe scurt, cu cât ești mai prost, cu atât te crezi mai deștept!

Capitolul 3: Manifestările Efectului Dunning-Kruger

Efectul Dunning-Kruger este omniprezent în societatea actuală. La recentul Campionat European de fotbal, naționala noastră l-a demonstrat în toată splendoarea sa: mult zgomot pentru nimic! Societatea modernă idolatrizează individualismul și succesul personal, ceea ce ne face să ne concentrăm pe punctele forte și să ignorăm sau subestimăm slăbiciunile. Internetul și rețelele sociale ne bombardează cu informații și dezinformări, făcând dificilă distingerea între adevăr și fals. Asta duce la o supraestimare a propriilor cunoștințe. Nici măcar vremea probabilă nu e mai brează, dacă zice că 40% plouă înseamnă că 60% nu plouă! Oamenii evită feedback-ul negativ de teamă să nu supere, iar societatea devine tot mai divizată, fiecare retrăgându-se în propria “bulă” de informații și opinii. Expresia “Bă, tu nu știi cine sunt eu!” este manifestarea perfectă a efectului Dunning-Kruger: o imagine de sine supraestimată și zero interes pentru opiniile altora.

Capitolul 4: Manelele - Oglinda Societății
O reflectare perfectă a societății și a efectului Dunning-Kruger sunt manelele. Versurile lor, cu accent pe bogăție ostentativă, femei belea, mașini bengoase și dușmani imaginari, par să oglindească cultura contemporană, dar realitatea e mult mai complexă.

“Mă uit pe geam în zadar, afară ninge vulgar…” - un vers care rezumă perfect absurdul.

"Timpul pe care vă place să-l pierdeți nu este timp pierdut", spunea John Lennon. Așa că, dacă îți place să te plimbi cu mașini "iubite și refolosite" și să-ți imaginezi că sunt noi, ești pe drumul cel bun!

„Când oamenii îmi pun întrebări stupide, este obligația mea legală să fac o remarcă sarcastică." (Morgan Freeman)

Și, nu te bucura că mai rău nu se poate. Se poate!

Capitolul 5: Distorsiunea Realității

Manelele nu sunt doar muzică, ci și un mod de viață. Maneliștii bifează evenimente în loc să le trăiască, umblă cu banii la vedere, închiriază mașini scumpe "să vadă lumea", se auto-proclamă “bogătani” deși au un trai modest, merg la mare o zi ca să-și facă poze cu roaba de șampanie, câte unul și pe rând, își duc copiii la școală cu mașina deși e la doi pași sau merg cu bolidul să-și cumpere pâine de la magazinul din colț, apoi spală roțile cu cea mai scumpă șampanie!

Modul de viață manelist distorsionează realitatea și creează o lume utopică. În anii '90, președintele Iliescu spunea că o prioritate este integrarea minorităților în societate, dar după 35 de ani se pare că este exact invers! Ce părere ai, man?

Capitolul 6: Epilog

Manelele și efectul Dunning-Kruger sunt doar două dintre simptomele unei societăți care se zbate între realitate și iluzie. Într-o lume unde aparențele contează mai mult decât esența, nu e de mirare că ne trezim înconjurați de “bogătani” cu ceasuri false și palate din chirpici.

Așa că, data viitoare când vezi pe cineva spălând roțile mașinii cu șampanie sau auzi un vers de manea despre femei și dușmani, amintește-ți că trăim într-o epocă în care fiecare își poate crea propria realitate, oricât de absurdă ar fi ea. Să ne bucurăm de spectacolul oferit de cei care trăiesc în propria lor bulă de autoamăgire. Nu de alta, dar măcar avem de ce râde!