13 martie 2023

Alegerile din viață și greșelile trecutului




Am ajuns la Grădina Botanică pe la nouă dimineața, nouă și ceva - fix, după zece minute de mers pe jos. Parcă au vopsit băncile în culorile curcubeului și mă gândesc dacă e ce cred eu. Observ cu spaimă că este exact ce cred eu când citesc eticheta din dreapta-sus. Paleta de culori vii cuprinde vreo patru nuanțe de roșu, două de galben și patru de verde. E frumos și înveselește ochiul, mai ales că totul pare încremenit și uscat în jur, copacii goi și iarba lipsă pe alocuri.
Ocolesc totuși obiectivul, neliniștit și cotesc în pas vioi către sere. Serele par mai animate, se zăresc înăuntru tot felul de plante exotice și vegetație luxuriantă. Asta îmi dă frisoane și măresc viteza, deoarece am auzit că se ascund p-acolo și plante carnivore dușmănoase.

Aleile sunt goale.

Privirea îmi fuge peste drum, unde sunt câteva case frumoase în care mi-ar plăcea să locuiesc dar parcă nu atât de aproape...
Am găsit un loc în care te poți așeza la o masă ca în propria ta grădină și mi-am scos o caserolă cu micul dejun și o carte pe care o așez cu grijă. Recitesc seria Fundația.


II



Bun, știi ce cred eu că e rău la noi... avem păreri diferite. E normal să avem păreri diferite. Nu mai e normal în momentul în care ne urâm pentru asta. Ar trebui să respectăm fiecare părerea altuia, să respecte fiecare părerea celuilalt fără să ajungem la vrajbă. Noi avem impresia că în clipa în care emitem o părere este egală cu adevărul absolut. Nu este adevărat, lucrurile sunt de discutat, poți să gândești altfel decât cineva fără să-l dușmănești. La noi totul degenerează în dușmănie. Dușmănie până la moarte. Poate și după aia... Nu e de acord cu mine - e dușmanul meu, clar. Nu ar trebui să fie așa. În viață există de prea multe ori o competiție distructivă iar astfel de atitudini nu ajută la dezvoltarea unor soluții bune sau la îmbunătățirea relațiilor. Daca ai o opinie diferită nu înseamnă să te cerți, ci să-ți deschizi mintea.

Freud: "Cred că oamenii nu văd lucrurile la fel din cauza faptului că istoria lor este unică și le influențează percepția asupra realității." Jung: "Da, este adevărat că mulți oameni se îndepărtează uneori prin crearea unui punct de vedere unic și original." Hegel: "Diferențele dintre opinii devin evidente atunci când există mai mulți actori implicați într-o situație - aceasta oferă posibilitatea uneori contradictorie". Freud: "E limpede că oamenii sunt deosebit de creativi în generarea propriilor lor opinii." "Omul este liber numai atunci când respectă libertatea altora," spune și Albert Camus. Alegerile pe care le facem nu sunt întotdeauna ușor de luat sau de asumat. Ele pot implica riscuri, sacrificii sau compromisuri. De multe ori ești prins ca într-un labirint și renunți la alte opțiuni care ar putea fi la fel de bune sau chiar mai bune.



III



Freud: "De ce oamenii se simt atât de presați să facă alegeri în viața lor?" Jung: "Eu cred că au nevoie să-și exprime liberul arbitru și să controleze propriile destine." Hegel: "E adevărat, dar alegerile pe care le facem sunt rezultatul unei interdependențe a tuturor factorilor din societate. Nu putem face alegeri independente fără a lua în considerare influențele externe." Freud: „Dar cum poate ști cineva ce este mai bine pentru el?” Jung : "Prin intuiția noastră, prin experiențele noastre anterioare și prin evaluarea consecințelor probabile. Este important ca fiecare persoană să își asculte instinctele când vine vorba de decizia finală". Hegel: "Da, dar trebuie avut grijă la modul în care judecăm aceste alegeri - nu doar cu mintea, căci aceasta ar putea fi limitată de circumstanțe particulare - ceea ce contribuie la formarea unui cadru moral general al comunității". Freud: "Acest lucru sună foarte logic! Decizia finală depinde în cele din urmă de convingerile personale știindu-se riscurile implicate!"

"Dacă toți am gândi la fel, înseamnă că nimeni nu gândește prea mult", intervine și Walter Lippmann zâmbind nevinovat.


                                                                                           

                                                                               IV


Alegerile în viață sunt o temă centrală a filosofiei, întrucât ele determină cursul vieții noastre și ne definesc identitatea. În același timp, greșelile trecutului ne influențează alegerile viitoare și pot avea un impact major asupra vieții noastre.

Sigmund Freud, unul dintre fondatorii psihanalizei, credea că alegerile noastre sunt influențate de dorințele noastre inconștiente. El a descris conceptul de "inconștient", o zonă a minții noastre care controlează comportamentul nostru fără ca noi să fim conștienți de acest lucru. Freud a susținut că aceste dorințe inconștiente ne pot face să alegem lucruri care nu sunt bune pentru noi, dar care ne oferă o plăcere imediată. Prin urmare, Freud a crezut că introspecția și auto-cunoașterea sunt importante pentru a ne înțelege dorințele și pentru a face alegeri mai bune. Carl Jung, un alt psihanalist, a dezvoltat conceptul de "inconștient colectiv", o idee conform căreia mintea umană are o bază comună, universală. El a afirmat că această bază comună poate influența alegerile noastre, prin intermediul arhetipurilor, modele universale de comportament și simboluri care se regăsesc în toate culturile. Jung a considerat că introspecția și auto-cunoașterea ne pot ajuta să ne identificăm arhetipurile și să ne înțelegem mai bine motivațiile și alegerile. Alegerile noastre reflectă stadiul de dezvoltare a conștiinței noastre morale. Hegel a descris un proces de evoluție morală prin care o persoană trece prin stadii de dezvoltare morală, de la o conștiință naivă, până la o conștiință morală dezvoltată. El a crezut că procesul de alegere ne poate ajuta să ne dezvoltăm conștiința morală și să ne îmbunătățim alegerile în viitor. Importanța introspecției și auto-cunoașterii în luarea de decizii este covârșitoare. În general, trebuie să ne întoarcem în noi înșine și să ne analizăm gândurile, emoțiile și dorințele pentru a putea face alegeri mai bune și pentru a înțelege cum ne pot afecta greșelile trecutului. Freud ar spune că este important să identificăm motivele inconștiente care ne-au influențat alegerile trecute și să ne confruntăm cu ele. Jung ar adăuga că ar trebui să identificăm arhetipurile și simbolurile care ne influențează alegerile și să ne confruntăm cu ele prin auto-cunoaștere. Hegel ar sublinia importanța de a ne dezvolta conștiința morală prin introspecție și auto-critică, și de a utiliza greșelile trecutului ca oportunități de creștere morală.









V
                                                                           

                                                                                   
                                                                            
Am avut mereu o dilemă și aș vrea să o lămuresc aici. Care ar fi posibilele conexiuni filosofice dintre familie, sănătate și avere. Le putem avea pe toate în același timp? Sau se exclud reciproc?
Aceasta este o întrebare dificilă și nu există un răspuns clar sau universal. Depinde cum definim sănătatea, familia, averea și de ce valori și priorități avem nevoie în viață. În unele cazuri, aceste trei domenii pot fi în armonie și complementare, în alte cazuri pot fi în conflict sau competiție. De exemplu: Cineva poate avea o familie iubitoare și unită, care îi oferă sprijin și fericire, dar care îi cere și mult timp și energie, ceea ce îl poate împiedica să se ocupe de sănătatea sa sau să își dezvolte o carieră prosperă. Altul poate avea o avere considerabilă, care îi permite să aibă un nivel de trai ridicat și să își satisfacă nevoile și dorințele materiale, dar care îl poate expune și unor riscuri sau tentații pentru sănătatea sa (de exemplu: consum de alcool, droguri, alimente nesănătoase) sau pentru relațiile sale familiale (de exemplu: infidelitate, divorț, alienare). Altcineva poate avea o sănătate excelentă, care îi conferă vitalitate și rezistență fizică și mentală, dar care îl poate determina să neglijeze sau să subestimeze importanța familiei sau averii în viața sa (de exemplu: izolare socială, lipsa de ambiție, autosuficiență). Așadar, e limpede că nu este ușor să avem în același timp sănătate, familie și avere. Poate fi nevoie de un echilibru delicat între aceste trei domenii, care presupune compromisuri și sacrificii. Poate fi nevoie și de o viziune integratoare și holistică asupra vieții, care să nu se limiteze la aspectele materiale sau superficiale ale existenței umane. Poate fi nevoie de o filosofie personală care să ne ghideze în luarea deciziilor și în acțiunile noastre. În acest context, un om ar putea spune că: Familia este cea care îi dă sens vieții sale, care îi oferă dragoste și recunoștință, care îl inspiră și îl motivează să fie mai bun. Sănătatea este cea care îi permite să se bucure de viața sa, să se implice activ în activități diverse și pline de satisfacție, să facă față provocărilor și obstacolelor cu optimism și curaj. Averea este cea care îi facilitează accesul la resursele necesare pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții sale și a celor dragi lui, pentru a-și realiza visurile și aspirațiile personale.


VI



Problema este că atunci când simți regrete față de alegerile din trecut sau greșelile din trecut, s-ar putea să ratezi uneori bucuriile momentului prezent.
Trecutul a dispărut și nu putem schimba nimic în această privință. Experiența noastră recurentă cu greșelile din trecut este similară cu a fi închiși într-un coșmar. Nu suntem pe deplin treji. Suntem încă în vis.

Cu toții suntem liberi să facem ceva bun și valoros cu viața noastră începând chiar acum, niciodată nu e prea târziu. Când mintea noastră se află în trecut, ratăm oportunități, secundă cu secundă, de a urmări un ideal și de a fi pe deplin în viață.

Și, până la urmă, noi când mai trăim?


11 martie 2023

Sindromul (13)



Așa cum nu poți anticipa pisica neagră care iți taie calea, tot așa nu poți să-ți alegi visul din somn. Asta e situația. Am visat că dormeam.
Era o zi frumoasă de primăvară și eu mă plimbam cu bicicleta prin parc. Nu orice bicicletă, ci una specială: o tricicletă. Da, știu că sună ca un vehicul pentru copii sau bătrâni dar eu sunt un adult matur și responsabil care își permite să fie diferit. Îmi place să simt cum vântul îmi bate în părul lung și blond, cum soarele îmi încălzește pielea albă și fină, cum privirile celorlalți se întorc duplicitar după mine. Unii mă admiră pentru curajul meu de a ieși din tipare, alții mă disprețuiesc pentru lipsa mea de bun gust, iar câțiva mă ocărăsc. Dar eu nu mă las afectat de nimeni și nimic. Sunt liber ca pasărea cerului.


În timp ce pedalam fericit pe aleea principală a parcului, observ un stand cu gogoși proaspete și aromate. Mirosea atât de bine încât mi s-a făcut poftă instantaneu și părul v
âlvoi în cap. Așa că am oprit tricicleta lângă stand și am coborât să-mi cumpăr o gogoașă. Vânzătorul era un bărbat gras și roșcat care purta un șorț alb peste un tricou roșu pe care scria “Gogoșar”. Mi s-a părut haios numele lui de meserie și i-am zâmbit larg. - Bună ziua! Aș dori o gogoașă cu gem de vișine, vă rog. - Bun venit la "Gogoși Gogoșar"! Bitte! O gogoașă cu gem de vișine cost
ă 1,75 Euro. - Danke schön, zic eu în franceză! Am scos din buzunar o bancnotă mototolită și i-am întins-o vânzătorului. El a luat-o cu o mânã murdară de făină și mi-a dat restul în monede zornăitoare. - Poftiți restul dumneavoastră! - Mulțumesc! Am luat gogoașa dintr-o farfurie de carton și am mușcat din ea cu poftă. Era delicioasă, caldă și pufoasă pe dinăuntru și crocantă și dulce pe dinafară. Gemul cald se scurgea pe buzele și pe bărbia mea. - E bună, m-a întrebat vânzătorul cu un glas jovial? - Foarte bună! I-am răspuns eu entuziasmat. - Mă bucur aud asta! Dacă vreți mai multe gogoși sau alte produse de patiserie, avem tot ce vreți: cornuri cu ciocolată sau vanilie, plăcinte cu mere sau brânză dulce… M-am uitat la el mirat. Nu înțelegeam cum putea vorbească atât de mult despre prăjituri când eu eram ocupat să mănânc una. - Nu, mulțumesc! Sunt sătul, am spus eu politicos și am plecat spre tricicleta mea. Dar, când am ajuns acolo, am avut parte de o surpriză neplăcută: cineva mi-o furase! În locul ei era doar un sac mare și negru plin ochi cu gunoi menajer. Am rămas perplex și furios în același timp. Cine ar fi putut -mi facă așa ceva? Și, mai ales…de ce? Mi-am adus aminte , mai devreme, trecuse pe lângă mine...
Da, mi-am adus aminte că mai devreme trecuse pe lângă mine un tip ciudat care se uita cu insistență la tricicleta mea. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. Nu știam cine era sau ce voia, dar mi se păruse suspect. Am alergat înapoi la standul de gogoși și l-am întrebat pe vânzător dacă l-a văzut pe hoț. - Domnule Gogoșar, mi-ați văzut tricicleta? Cineva mi-a furat-o! - Ce? Cum așa? Unde, cine, când? - Păi am lăsat-o aici când am venit să-mi cumpăr gogoașa și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi! - Vai de mine! Ce nenorocire! - Ați văzut cumva cine a făcut asta? - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre ieșirea din parc…
II


Am mulțumit vânzătorului pentru informații și am pornit în goană după hoț. Eram hotărât -mi recuperez tricicleta cu orice preț. Dar când am ajuns la ieșirea din parc, nu l-am mai găsit. În schimb, am dat nas în nas cu un alt stand de gogoși. Era mai mare și mai colorat decât cel al domnului Gogoșar și avea un banner mare pe care scria “Gogoși Liverpool”. Vânzătoarea era o femeie plinuță și blondă care purta un tricou roșu pe care scria “Liverpool”.


M-a văzut uit la standul ei și mi-a zâmbit larg. - Bună ziua! Vreți încercați cele mai bune gogoși din oraș? Sunt proaspete și delicioase! Am refuzat politicos oferta ei și i-am spus că grăbeam să prind un hoț care mi-a furat tricicleta. -Ce? Cum așa, nu se poate, cine, mi-a spus ea mirată. - Păi am lăsat-o în parc când am venit să-mi cumpăr o gogoașă de la domnul Gogoșar și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi!
Vânzătoarea s-a uitat la mine cu înțelegere și compasiune. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus ea repetând exact aceleași cuvinte ca domnul Gogoșar. - Ați văzut cumva cine a făcut asta, am întrebat-o eu sperând să obțin un indiciu. - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre stația de autobuz…
III



Am mulțumit vânzătoarei pentru informații și am pornit din nou în goană după hoț. Eram tot mai nervos și frustrat că nu-l prindeam. Mult mai motivat. Și mult mai nervos! Dar când am ajuns la stația de autobuz, nu l-am mai găsit. În schimb, am dat peste un alt stand de gogoși. Era mai mic și mai sărăcăcios decât celelalte două și avea un afiș mic pe care scria “Gogoși Primavera”. Vânzătorul era un băiat tânăr și brunet care purta o mască albă peste gură și nas. M-a văzut că mă uit la standul lui și mi-a făcut semn cu mâna. - Bună ziua! Vreți să încercați cele mai ieftine gogoși din oraș? Sunt doar 1 Euro bucata! Am refuzat politicos oferta lui și i-am spus că grăbeam prind un hoț care mi-a furat tricicleta. - Ce? Cum așa, mi-a spus el mirat. - Păi am lăsat-o în parc când am venit să-mi cumpăr o gogoașă de la domnul Gogoșar și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi! Vânzătorul s-a uitat la mine așa cum te uiți pe geam. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus el repetând exact aceleași cuvinte ca domnul Gogoșar și coana Liverpool. - Ați văzut cumva cine a făcut asta, am întrebat eu exasperat. - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre spitalul de lângă parc…
IV


Am mulțumit vânzătorului pentru informații și am pornit pentru ultima dată în goană după hoț. Eram atât de supărat și obosit nu mai puteam gândi clar. Dar, când am ajuns la spitalul de lângă parc, nu l-am mai găsit. În schimb, am dat peste un alt stand de gogoși. Era cel mai ciudat dintre toate: avea forma unei seringi uriașe și era plin de gogoși cu diverse umpluturi colorate. Pe stand scria “Gogoși Anestezie de primăvară”. Mă gândesc că a confundat astenie cu anestezie. Vânzătorul era un doctor în halat alb care purta ochelari de soare.


M-a văzut că mă uit la standul lui și mi-a vorbit cu un glas răgușit.
- Bună ziua! Vreți să încercați cele mai tari gogoși din oraș? Sunt injectate cu substanțe speciale care vă fac să uitați de toate problemele! Am refuzat politicos oferta lui și i-am spus că grăbeam prind un hoț care mi-a furat tricicleta. - Ce? Cum așa, mi-a spus el mirat. - Păi am lăsat-o în parc când am venit să-mi cumpăr o gogoașă de la domnul Gogoșar și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi! Doctorul s-a uitat la mine cu compasiune și înțelepciune. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus el repetând exact aceleași cuvinte ca domnul Gogoșar, coana Liverpool și băiatul Primavera. - Nu vă faceți griji! Am soluția perfectă pentru dumneavoastră, mi-a spus el zâmbind larg. - Ce soluție, am întrebat eu curios. - O gogoașă anestezică! Vă va face să uitați complet de tricicletă și de hoț! Vă va face să visezi frumos, mi-a spus el entuziasmat, trecând subtil la persoana a II-a singular. - Ce facem domnule doctor, ne tutuim, am întrebat eu răutăcios. Asta sună a, "doamnă, nu vă supărați, îmi dați voie să-ți zic tu?!", din piesa lui Ion Băieșu!
- Păi fiecare gogoașă are o umplutură diferită...
- In fine, "spuneți-mi cum îți face plăcere!" Discuția a devenit confuză și imaginea distorsionată.
- Vrei să-mi dați una cuuuuuuuuu...
V


Tocmai atunci m-am trezit. Frumos vis și pofticios al naibii, îmi spun. Televizorul era deschis, cu sonorul tare. Mă uit mai atent, îmi îndrept capul și văd comentariile după meciul Liverpool - Manchester United 7-0, care tocmai se încheiase. Tocmai la acest eveniment istoric m-am găsit să adorm! Deși, ca să fie supărarea și mai mare am ațipit chiar înainte de pauză, când scorul era 0-0. Bravo, felicitări! Parcă am în gură apă minerală Hebe!
Mai târziu am aflat o altă veste minunată, "Asul din pachet", numitul Judd Trump, a luat iar bătaie în jocul decisiv! Cât despre visul ăsta cu gogoși, gogoșari și tricicliști aproape că l-am uitat dar mă gândesc foarte serios să-l contactez pe Judd Trump pe Twitter și să-l întreb dacă nu cumva știe ceva de tricicleta mea!