Sindromul (13)

Așa cum nu poți anticipa pisica neagră care iți taie calea, tot așa nu poți să-ți alegi visul din somn. Asta e situația. Am visat că dormeam.

Era o zi frumoasă de primăvară și eu mă plimbam cu bicicleta prin parc. Nu orice bicicletă, ci una specială: o tricicletă. Da, știu că sună ca un vehicul pentru copii sau bătrâni dar eu sunt un adult matur și responsabil care își permite să fie diferit. Îmi place să simt cum vântul îmi bate în părul lung și blond, cum soarele îmi încălzește pielea albă și fină, cum privirile celorlalți se întorc duplicitar după mine. Unii mă admiră pentru curajul meu de a ieși din tipare, alții mă disprețuiesc pentru lipsa mea de bun gust, iar câțiva mă ocărăsc. Dar eu nu mă las afectat de nimeni și nimic. Sunt liber ca pasărea cerului.

În timp ce pedalam fericit pe aleea principală a parcului, observ un stand cu gogoși proaspete și aromate. Mirosea atât de bine încât mi s-a făcut poftă instantaneu și părul vâlvoi în cap. Așa că am oprit tricicleta lângă stand și am coborât să-mi cumpăr o gogoașă. Vânzătorul era un bărbat gras și roșcat care purta un șorț alb peste un tricou roșu pe care scria “Gogoșar”. Mi s-a părut haios numele lui de meserie și i-am zâmbit larg. - Bună ziua! Aș dori o gogoașă cu gem de vișine, vă rog. - Bun venit la "Gogoși Gogoșar"! Bitte! O gogoașă cu gem de vișine costă 1,75 Euro. - Danke schön, zic eu în franceză! Am scos din buzunar o bancnotă mototolită și i-am întins-o vânzătorului. El a luat-o cu o mânã murdară de făină și mi-a dat restul în monede zornăitoare. - Poftiți restul dumneavoastră! - Mulțumesc! Am luat gogoașa dintr-o farfurie de carton și am mușcat din ea cu poftă. Era delicioasă, caldă și pufoasă pe dinăuntru și crocantă și dulce pe dinafară. Gemul cald se scurgea pe buzele și pe bărbia mea. - E bună, m-a întrebat vânzătorul cu un glas jovial? - Foarte bună! I-am răspuns eu entuziasmat. - Mă bucur să aud asta! Dacă vreți mai multe gogoși sau alte produse de patiserie, avem tot ce vreți: cornuri cu ciocolată sau vanilie, plăcinte cu mere sau brânză dulce… M-am uitat la el mirat. Nu înțelegeam cum putea să vorbească atât de mult despre prăjituri când eu eram ocupat să mănânc una. - Nu, mulțumesc! Sunt sătul, am spus eu politicos și am plecat spre tricicleta mea. Dar, când am ajuns acolo, am avut parte de o surpriză neplăcută: cineva mi-o furase! În locul ei era doar un sac mare și negru plin ochi cu gunoi menajer. Am rămas perplex și furios în același timp. Cine ar fi putut să-mi facă așa ceva? Și, mai ales…de ce? Mi-am adus aminte că, mai devreme, trecuse pe lângă mine...

Da, mi-am adus aminte că mai devreme trecuse pe lângă mine un tip ciudat care se uita cu insistență la tricicleta mea. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. Nu știam cine era sau ce voia, dar mi se păruse suspect. Am alergat înapoi la standul de gogoși și l-am întrebat pe vânzător dacă l-a văzut pe hoț. - Domnule Gogoșar, mi-ați văzut tricicleta? Cineva mi-a furat-o! - Ce? Cum așa? Unde, cine, când? - Păi am lăsat-o aici când am venit să-mi cumpăr gogoașa și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi! - Vai de mine! Ce nenorocire! - Ați văzut cumva cine a făcut asta? - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre ieșirea din parc…

II

Am mulțumit vânzătorului pentru informații și am pornit în goană după hoț. Eram hotărât să-mi recuperez tricicleta cu orice preț. Dar când am ajuns la ieșirea din parc, nu l-am mai găsit. În schimb, am dat nas în nas cu un alt stand de gogoși. Era mai mare și mai colorat decât cel al domnului Gogoșar și avea un banner mare pe care scria “Gogoși Liverpool”. Vânzătoarea era o femeie plinuță și blondă care purta un tricou roșu pe care scria “Liverpool”.

M-a văzut că mă uit la standul ei și mi-a zâmbit larg. - Bună ziua! Vreți să încercați cele mai bune gogoși din oraș? Sunt proaspete și delicioase! Am refuzat politicos oferta ei și i-am spus că mă grăbeam să prind un hoț care mi-a furat tricicleta. -Ce? Cum așa, nu se poate, cine, mi-a spus ea mirată. - Păi am lăsat-o în parc când am venit să-mi cumpăr o gogoașă de la domnul Gogoșar și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi!

Vânzătoarea s-a uitat la mine cu înțelegere și compasiune. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus ea repetând exact aceleași cuvinte ca domnul Gogoșar. - Ați văzut cumva cine a făcut asta, am întrebat-o eu sperând să obțin un indiciu. - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre stația de autobuz…

III

Am mulțumit vânzătoarei pentru informații și am pornit din nou în goană după hoț. Eram tot mai nervos și frustrat că nu-l prindeam. Mult mai motivat. Și mult mai nervos! Dar când am ajuns la stația de autobuz, nu l-am mai găsit. În schimb, am dat peste un alt stand de gogoși. Era mai mic și mai sărăcăcios decât celelalte două și avea un afiș mic pe care scria “Gogoși Primavera”. Vânzătorul era un băiat tânăr și brunet care purta o mască albă peste gură și nas. M-a văzut că mă uit la standul lui și mi-a făcut semn cu mâna. - Bună ziua! Vreți să încercați cele mai ieftine gogoși din oraș? Sunt doar 1 Euro bucata! Am refuzat politicos oferta lui și i-am spus că mă grăbeam să prind un hoț care mi-a furat tricicleta. - Ce? Cum așa, mi-a spus el mirat. - Păi am lăsat-o în parc când am venit să-mi cumpăr o gogoașă de la domnul Gogoșar și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi! Vânzătorul s-a uitat la mine așa cum te uiți pe geam. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus el repetând exact aceleași cuvinte ca domnul Gogoșar și coana Liverpool. - Ați văzut cumva cine a făcut asta, am întrebat eu exasperat. - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre spitalul de lângă parc…

IV

Am mulțumit vânzătorului pentru informații și am pornit pentru ultima dată în goană după hoț. Eram atât de supărat și obosit că nu mai puteam gândi clar. Dar, când am ajuns la spitalul de lângă parc, nu l-am mai găsit. În schimb, am dat peste un alt stand de gogoși. Era cel mai ciudat dintre toate: avea forma unei seringi uriașe și era plin de gogoși cu diverse umpluturi colorate. Pe stand scria “Gogoși Anestezie de primăvară”. Mă gândesc că a confundat astenie cu anestezie. Vânzătorul era un doctor în halat alb care purta ochelari de soare.

M-a văzut că mă uit la standul lui și mi-a vorbit cu un glas răgușit.

- Bună ziua! Vreți să încercați cele mai tari gogoși din oraș? Sunt injectate cu substanțe speciale care vă fac să uitați de toate problemele! Am refuzat politicos oferta lui și i-am spus că mă grăbeam să prind un hoț care mi-a furat tricicleta. - Ce? Cum așa, mi-a spus el mirat. - Păi am lăsat-o în parc când am venit să-mi cumpăr o gogoașă de la domnul Gogoșar și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi! Doctorul s-a uitat la mine cu compasiune și înțelepciune. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus el repetând exact aceleași cuvinte ca domnul Gogoșar, coana Liverpool și băiatul Primavera. - Nu vă faceți griji! Am soluția perfectă pentru dumneavoastră, mi-a spus el zâmbind larg. - Ce soluție, am întrebat eu curios. - O gogoașă anestezică! Vă va face să uitați complet de tricicletă și de hoț! Vă va face să visezi frumos, mi-a spus el entuziasmat, trecând subtil la persoana a II-a singular. - Ce facem domnule doctor, ne tutuim, am întrebat eu răutăcios. Asta sună a, "doamnă, nu vă supărați, îmi dați voie să-ți zic tu?!", din piesa lui Ion Băieșu!

- Păi fiecare gogoașă are o umplutură diferită...

- In fine, "spuneți-mi cum îți face plăcere!" Discuția a devenit confuză și imaginea distorsionată.

- Vrei să-mi dați una cuuuuuuuuu...

V

Tocmai atunci m-am trezit. Frumos vis și pofticios al naibii, îmi spun. Televizorul era deschis, cu sonorul tare. Mă uit mai atent, îmi îndrept capul și văd comentariile după meciul Liverpool - Manchester United 7-0, care tocmai se încheiase. Tocmai la acest eveniment istoric m-am găsit să adorm! Deși, ca să fie supărarea și mai mare am ațipit chiar înainte de pauză, când scorul era 0-0. Bravo, felicitări! Parcă am în gură apă minerală Hebe!

Mai târziu am aflat o altă veste minunată, "Asul din pachet", numitul Judd Trump, a luat iar bătaie în jocul decisiv! Cât despre visul ăsta cu gogoși, gogoșari și tricicliști aproape că l-am uitat dar mă gândesc foarte serios să-l contactez pe Judd Trump pe Twitter și să-l întreb dacă nu cumva știe ceva de tricicleta mea!