Era într-o vineri dimineață, transparentă ca apa de izvor Hebe, când a apărut pentru prima dată această minunăție tehnologică. Ce să-ți spun, lumea s-a înghesuit ca la reduceri, pe trei rânduri. Se numea „Sora Sister", verișoara lui „Frații Brothers” și a Inteligenței Artificiale. Avea mai multe funcții, în general cele ale sistemului sanitar de dinainte și chiar mai multe. Mult mai multe.
Implantul, o mică bijuterie tehnologică, se aplica la încheietura mâinii. De ce acolo și nu în frunte? Nu știu. Poate pentru că rimează cu „cocoș de munte”?!
Nici măcar nu mă interesează.
Puteai să primești și un ceas cadou, dar era opțional. Ceasul era bun pentru a monitoriza ce face „bâzdâgania,” dar eu cred că era mai mult de frumusețe, pentru impresia artistică. Graficele, liniile și cifrele dansau pe ecran, oferind o reprezentare vizuală a funcționării interne a organismului. Oare cât de mult avea nevoie cineva de aceste detalii? Pentru mine, era suficientă funcționarea perfectă a implantului.
Un punct portocaliu, un avertisment discret, semnalează eventuale carențe de vitamine. Dar nu este nevoie să intri în panică și să mănânci 3-4 kg de varză ca o capră. Sora Sister se ocupă de toate. În doar câteva secunde, echilibrul se restabilește, iar punctul portocaliu dispare la fel de rapid cum a apărut.
Oare cum era povestea aia cu varza și capra? Plus lupul. Stai să văd ce spune Sora Sis, că e și mental, adică auzi vocea aia stridentă în minte. Înainte vreme, Inteligența Artificială era o entitate externă, o voce care răsuna prin difuzoare, acum o auzi pe nebuna asta, stereo, în cap, chiar între urechi.
Și, dacă îndrăzneam să o contrazic, Sora Sis avea un vocabular atât de murdar încât îmi venea să-mi scot creierii din cap și să-i spăl cu detergent. Cu vocea ei de înger bătăuș, îmi arunca obscenități ca la ușa cortului, pe care niciun preot nu le-ar binecuvânta. Îmi era greu să cred că aceleași buze care rosteau poeme și citate filozofice puteau, într-o clipă, să debiteze un astfel de jargon buruienos, de șantier, cu cele mai grosolane invective. Era ca și cum o floare delicată mă scuipa între ochi. Îmi amintesc de o baladă despre o fecioară care, în loc de rugăciuni, înjura ca un birjar. Cuvintele ei erau ca un pumn de mizerie aruncat în față.
Am început să mă întreb dacă nu cumva Sora Sis avea un alter ego, un fel de rapper underground, pe care îl activa doar când eram prea insistent și care avea un dicționar de înjurături mai bogat decât un bucătar de restaurante fast-food.
II
În momentele când te simți captiv într-o situație care îți scapă de sub control, amintește-ți de serenitatea cu care Sora Sister are cu siguranță o glumă proastă despre asta!
Un țăran trebuie să transporte un lup, o capră și o varză peste un râu, însă barca este atât de mică încât poate transporta doar o singură încărcătură pe rând. Problema este că, dacă rămân nesupravegheate, lupul va mânca capra, iar capra va mânca varza. Cum poate țăranul să transporte toate cele trei lucruri fără ca vreuna să fie mâncată?
2. Țăranul se întoarce singur cu gondola, fluierând cu sete O sole mio!
3. Duce varza și se întoarce cu capra în brațe, în brațele lupului.
4. Lasă capra frumușel cu varza plus lupul, pe celălalt mal.
5. Se întoarce singur, epuizat dar mulțumit. În timp ce se așază sub un copac, își amintește de toate provocările pe care le-a întâmpinat în viață. Și totuși, mereu a găsit o soluție. Cu un zâmbet larg, își spune cu voce tare: „Cred că am fost făcut pentru asta. Nu îmi vine să cred cât sunt de deștept!"
III
Am auzit că, pe vremuri, oamenii erau atât de sălbatici încât se mâncau unii pe alții, nenorociții. Colegii de muncă, vecinii, rudele. Acum nimeni nu mai știe cum arată o varză. Sau, cum zicea lupul: „capra crapă capul pietrei, piatra crapă-n patru, crăpa-i-ar capul caprei precum a crăpat piatra-n patru.”
În fine, niște bandiți! Când îți implantează „agregatul” în braț, pe micuța Sis, nu scot un cuvânt; e gratis pentru toată lumea. Dar își scot banii însutit, pentru că dacă te controlează complet, îți influențează comportamentul. De asta au dispărut reclamele. Te omorau înainte cu atâtea reclame. Acum, dintr-odată, îți e poftă de o înghețată pe băț și nici măcar nu știi de ce. Te duci frumos și cumperi, că e musai! Uite cum te fac! Te fac să cumperi.
Au dispărut și parolele, că era și asta o mare bătaie de cap. Ajunsesem să deschid și conservele cu un cod PIN! Fandoseală! Fandoseală mare.
Hopa sus, uite că vin ăștia să mă ia la masă și poate mă prind că n-am luat nici azi pastilele. La prânz avem varză călită cu cârnați, preferata lui Elon Musk, care stă în salon cu mine și tocmai a lansat o rachetă cu varză călită spre Marte, direct din baie, folosind interfața Neuralink.
