Substitute

„Un cal, al cărui dușman puternic și periculos era un lup, trăia într-o permanentă spaimă că-și va pierde viața. Ajuns într-o situație disperată, se gândi să-și caute un aliat puternic. Se apropie atunci de om, propunându-i o alianță pe motiv că lupul le era un dușman comun. Omul acceptă întovărășirea pe dată și se oferi să ucidă lupul dacă noul său partener avea să coopereze, punându-i la dispoziție marea sa iuțeală. Calul se învoi, și-i permise omului să-l înșeueze. Omul încălecă, doborî lupul și-l ucise.

Ușurat și bucuros, calul mulțumi omului și-i spuse: Acum, că dușmanul nostru este mort, scoate-mi frâul și șaua, și redă-mi libertatea!...

Auzind acestea, omul râse de se prăpădi: Al naibii de frumos vorbești. Dii, căluțule! Și-i dădu pinteni mai departe.”... Isaac Asimov - Fundația

II

Există un loc misterios pe care foarte puțini oameni îl cunosc. Este un loc ascuns, care nu apare pe nicio hartă și pe care nu îl poți găsi prin căutări obișnuite. Însă, dacă ești curios și îți plac acțiunile îndrăznețe, poți ajunge acolo.

Legenda spune că acest loc este blestemat de multe secole și că nimeni nu a reușit să îi dezlege misterul. Și totuși, eu știu unde se află și cum arată.

Locul se află într-o vale adâncă, înconjurată de păduri întunecate și de munți înalți. Când ajungi acolo, simți o frică rece care te cuprinde și îți face pielea de găină. Este un loc în care nimeni nu doarme, nimeni nu râde, niciun copil nu se joacă. În schimb, aerul este încărcat cu o tăcere îngrozitoare, care te face să simți că ești singur în mijlocul unui deșert. În timp ce îți îndrepți privirea în jur, vezi cum timpul pare să se fi oprit. Copacii nu se mișcă, iar frunzele lor sunt uscate și crăpate. Iarba este veștejită și de culoare cenușie, fără nicio urmă de viață.

Când ajungi în centrul văii, vei găsi o clădire veche, cu uși și ferestre blocate cu scânduri. Este un castel cu ziduri înalte și cu turnuri ascuțite. Când te apropii, poți auzi sunete ciudate și mirosul unor miresme neobișnuite care te îmbată. Dar nu te lăsa înșelat, pentru că acesta este locul în care se petrec cele mai întunecate lucruri. În interior, există oameni care încearcă să își dezlege blestemul, dar care au eșuat de fiecare dată. În clădire, vei vedea coridoare întunecate și încăperi pline de praful trecutului, care păstrează secrete înfricoșătoare. Fantomele și spiritele bântuie aceste încăperi, iar frica se simte în aer.

Chiar și așa, eu am reușit să ajung acolo și să mă întorc. Am văzut cum se mișcă pereții și cum se aud voci din lumea cealaltă. Dar am reușit să trec prin acele uși și să ies afară. Acum însă, aș fi tentat să mă întorc, să aflu mai multe despre acel loc blestemat și să încerc să dezleg misterul care a ținut lumea în suspans. Dar, cine știe, poate sunt prea curios. Sau poate sunt prea înspăimântat...

III

Oamenii au nevoie să bifeze anumite activități și au un substitut pentru fiecare amintire. Avem nevoie de substitute, atunci când visele nu mai sunt suficiente. Bunica mea mă chema atunci când ieșeau ofițerii de la Unitate, ca să-mi arate pe unul, așa între două vârste, nici înalt - nici scund, nici gras - nici slab, nici frumos - nici urât, și-mi spunea șoptit, uite, îl vezi pe omul ăla, seamănă leit cu fratele meu pe care nu l-am mai văzut demult. E ofițer și el, întreb? Nu, dar când mă uit la omul ăsta parcă îl văd pe el...Apoi ofta...

"Intre otravă și medicament diferența este doar în doză." (Paracelsus)

Și eu urmăresc meciurile de snooker ale lui Judd Trump din motive lesne de înțeles, deși, în ultimul timp, "Asul din pachet" trăiește foarte periculos și îți solicită strașnic calmul englezesc, pe care, din păcate, nu îl posed.

Oamenii bifează artificial anumite activități din viața lor, pentru impresia artistică sau de dragul amorului propriu dar nu le trăiesc cu adevărat, nu se bucură de ele sincer și firesc, doar așa, ca să fie făcute, să fie în rândul lumii, să le posteze pe Facebook sau să simtă că au făcut ceva cu sens, pentru a crea amintiri normale de care să se poată bucura în viitor.

Cu toate acestea, uneori, visele nu mai sunt suficiente și avem nevoie de ceva mai concret, de ceva care să ne amintească de acele momente speciale. Aici intervin substitutele, care ne oferă un mod de a ne conecta cu trecutul și de a ne întoarce la acele momente de fericire.

Bunica își aduce aminte de fratele său prin intermediul unui ofițer care îi amintește de acesta. Acest ofițer nu seamănă exact cu fratele ei, dar ea îl privește cu ochii umezi, pentru că acesta i-a oferit o legătură cu trecutul și i-a amintit de o persoană dragă.

Situația aceasta ilustrează puterea substitutelor în viața oamenilor. Acestea pot fi orice, de la oameni la obiecte sau locuri și au capacitatea de a ne oferi o legătură cu amintirile noastre și cu trecutul. Substitutele ne ajută să ne amintim de acele momente speciale, atunci când visele nu mai sunt suficiente...

IV

Ascultăm o melodie și ne amintim de o experiență puternică din trecut, deoarece muzica poate crea amintiri și asociații puternice. Poate fi o piesă care ne-a marcat copilăria sau adolescența, sau poate fi o melodie care a fost cântată la nunta noastră sau la o petrecere specială. În timp ce ascultăm, sunetele și cuvintele ne pot aduce amintiri puternice și emoții intense, astfel încât putem să ne simțim ca și cum am fi din nou acolo, în momentul acela.

Este interesant cum o persoană ne poate aduce aminte de alta. Atunci când vedem pe stradă o persoană care seamănă cu cineva pe care îl cunoaștem, ne putem simți emoționați și putem fi transportați înapoi în timp, la momentele petrecute alături de acea persoană. Poate fi un prieten din copilărie, o rudă sau un apropiat. Vederea acestei persoane poate fi destul pentru a ne aduce aminte de momente și amintiri pe care le-am crezut uitate, dar care acum revin la suprafață.

Vizionăm un film care ne aduce aminte de momente din trecut. Poate fi un film pe care l-am văzut de mult timp sau poate fi unul nou, care ne amintește de o perioadă specială din viața noastră. Filmele pot crea o lume imersivă, care ne poate aduce aminte de oameni și locuri pe care le-am iubit. Poate fi o scenă dintr-un film care ne-a făcut să ne simțim emoționați sau poate fi un întreg film care ne-a transpus înapoi în timp, la o perioadă sau un loc pe care îl iubim sau îl regretăm. În orice caz, vizionarea unui film care ne aduce aminte de momentele trecute poate fi o experiență puternică și emoționantă.

Experiența mea din spital, când am rătăcit zile întregi pe coridoare întunecate și încăperi pline de praful trecutului, care păstrează secrete înfricoșătoare și în care fantomele și spiritele bântuie iar frica se simte în oase, mă duce cu gândul la acel loc în care...nimeni nu doarme, nimeni nu râde, niciun copil nu se joacă...iar timpul pare că s-a oprit... Oricât nu aș vrea, prietene, acel loc este acolo și mă așteaptă...

Substitutele sunt esențiale, deoarece ne oferă o modalitate de a ne conecta cu amintirile și de a ne întoarce la acele momente speciale din trecut. Acestea ne ajută să ne simțim conectați cu cineva sau cu ceva, chiar și atunci când acea persoană sau acele lucruri sunt departe de noi.

V

În ultima perioadă oamenii fac economie la orice: la educație, la inteligență, la sinceritate, la bun simț, la viață, la fericire și chiar la familie.

Am observat că oamenii dau drumul la încălzirea locuinței, rotind butonul cu mare grijă, așa cum încearcă cei din filme să deschidă un seif când dau o spargere. Ce minciuni gogonate se tot spun dar stăm pe întuneric.

În curând așa o să deschidem conservele de fasole și borcanele de murături, cu un cod Pin. Poate și cutiile cu făină de greiere. Se spune că asta o să mâncăm.

Greierele și furnica (La Cigale et la Fourmi), este o fabulă de La Fontaine, apărută în prima sa culegere, pe 4 martie 1668, pe la ora prânzului... Pe scurt și modificată puțin, fabula ne spune că greierele nu mai are ce mânca în contextul crizelor globale care nu se mai sfârșesc, așa că e mâncat chiar el, pentru că nu a agonisit nimic toată vara și a ascultat Rolling Stones la căști. Greierele nu are nicio scuză, nu ai bani - cânți la altă masă sau te împrumuți la furnică!

"Nu sunt mulțumit Nu am nicio satisfacție Deoarece încerc, încerc, încerc, încerc dar nu suficient, nu suficient."

(I Can't Get No Satisfaction, The Rolling Stones).

VI

Shakespeare spunea că “Cei nefericiți nu au alt remediu decât speranța” și “Prietenii sunt ca umbra: nu apar decât atunci când este soare.” Vorba lui Demetrius: "Nu-i de mirare, cum să nu vorbească un leu, când sunt atâția măgari care vorbesc?"

În viață, cine trăiește mai mult mănâncă toată coliva!

În actuala conjunctură și evenimente contradictorii oamenii sunt niște bieți greieri.

Nimeni nu știe cum va fi peste 30 de ani. Am putea, totuși, să fim îngrijorați de un scenariu în care mari părți ale Regatului Unit și ale Europei ar putea să semene cu Pakistanul. Acesta va fi sfârșitul Marii Britanii și al Europei, așa cum le știm noi. Sfârșitul unei civilizații...

Marea Britanie, peste care regretata regină Elisabeta a II-a, a domnit zeci de ani, a fost îngropată odată cu ea.

Asta ne arată ceea ce știam deja, că omul n-a evoluat prea mult în profunzimile sale, în ciuda progresului tehnic, că nu se poate trăi împlinit fără o viață spirituală, că societatea de consum are multe slăbiciuni în spatele fațadei strălucitoare. Mă împiedic pe trotuar de cei care au, implantat în creier, un smartphone conectat la o rețea de socializare.

Oamenii au nevoie să bifeze anumite activități și au un substitut pentru fiecare amintire. Avem nevoie de substitute, atunci când visele nu mai sunt suficiente.