Mi-am dorit să mai citesc încă o carte de Agatha Christie și să mă delectez cu o ceașcă de ceai englezesc, înainte să mă internez în spital. Comanda de la librărie a venit prompt, la ora opt dimineața, când încă mai contemplam din fotoliu luna care se zărea chiar în fața mea, undeva pe cerul albastru al dimineții. Prin geamul larg deschis se vedea unduirea de argint a Dunării, care începuse să sclipească în razele generoase ale soarelui blând și își începuse vizita zilnică prin oraș.
E o adevărată artă să desfaci pachetul, fără grabă, așa cum faci când timpul trece încet și trebuie să te bucuri la maximum de orice prilej care oferă bucurii mici, să savurezi momentul pe îndelete, iar lucrurile importante nici nu prea mai contează...
Îmi place mirosul de carte proaspăt tipărită și până e gata ceaiul, merg să întorc discul cu "Hotel California", care continuă pe partea a doua cu "Wasted Time (reprise)"...
Stau puțin la geam să urmăresc, așa, din depărtare, un surfer curajos tras de o barcă electrică, colorată frumos în roșu și negru. Este admirat de pe faleză de câțiva turiști care au luat cu asalt cafenelele. Mai arunc o privire către luna care încă se vede bine, rotundă și palidă, apoi, fără să pierd din atenție următoarea melodie de pe disc, îmi pun un pliculeț cu ceai negru în ceainic, apoi îl acopăr cu apa fiartă și husa tricotată. Mai am timp 3 minute să arunc o privire spre vajnicul surfer, care a dispărut subit din peisaj și să ascult nisipul delicat al vinil-ului, care toarce plăcut, ca trosnetul focului de lemne din șemineu...
Nu mai pun zahăr demult și nici măcar o picătură de lapte, îmi place așa, nu prea tare și fierbinte, cu o felie de lămâie verde. Deschid cartea la pagina întâi și magia poate să înceapă...
"Welcome to the Hotel California, Such a lovely place, Such a lovely face..."
