Greyfriars Bobby

Era o seară geroasă de iarnă și micuța Luiza se înfășurase în plapumă, așteptând nerăbdătoare ca bunicul să-i citească o poveste. Bunicul intră în cameră cu o carte strălucitoare în mână și se așeză lângă ea. Bună seara! Ce poveste ai vrea să-ți citesc azi, o întrebă bunicul cu voce caldă? O poveste cu un cățel, bunicule. Ador poveștile cu animale, răspunse micuța Luiza. O poveste cu un cățel? Heiii… Ai auzit vreodată povestea lui Greyfriars Bobby, întrebă bunicul? Nu, bunicule. Cine este Greyfriars Bobby, întrebă Luiza mirată?

Cum, nu ai auzit povestea eroului Greyfriars Bobby? Nu se poate! Este una dintre cele mai frumoase și mai impresionante povești pe care le-am auzit vreodată. Ascultă și vei afla imediat, spuse bunicul și deschise cartea. Povestea lui Greyfriars Bobby este reală și s-a petrecut acum mult timp, în orașul Edinburgh din Scoția. Bobby era un cățel mic și pufos din rasa terrier, care își iubea nespus stăpânul, John Gray. John era un paznic de noapte care patrula pe străzile orașului, cu Bobby alergând după el. Cei doi erau nedespărțiți și dormeau împreună într-o căsuță din apropiere, care se numea Casa Mică.

Dar, într-o zi neagră, John a murit de pneumonie și a fost îngropat în cimitirul Greyfriars. Bobby a fost foarte îndurerat și nu a vrut să se despartă de mormântul stăpânului său. El a rămas acolo zi și noapte, în ploaie sau soare, vânt și zăpadă, timp de 14 ani. Nimeni nu l-a putut îndepărta de acolo, nici măcar cei care îi ofereau mâncare sau adăpost.

Bobby a devenit celebru în tot orașul ca fiind cel mai loial și mai devotat câine din lume. Oamenii veneau să-l vadă și să-l mângâie, iar copiii se jucau cu el. Sigur că el era prietenos cu toată lumea, dar nu uita niciodată de stăpânul său. În fiecare zi la ora unu, când clopotul catedralei suna, el alerga până la taverna unde John obișnuia să ia masa și primea o porție de mâncare de la proprietar iar unii spun că lipăia în grabă și o halbă de bere. Bobby a trăit până la vârsta de 16 ani și a murit în 1872. El a fost îngropat lângă stăpânul său în cimitirul Greyfriars, unde i s-a ridicat și o statuie în onoarea sa. Până în ziua de azi, oamenii vin să-i aducă flori și să-i mulțumească pentru exemplul său de iubire și fidelitate. Bunicule, intervine micuța Luiza întristată, Bobby a murit așa de tânăr? Greyfriars Bobby a fost un câine din rasa Dandie Dinmont Terrier iar 16 ani este destul de mult pentru un câine, răspunse bunicul. Dacă Bobby a trăit 16 ani, echivalentul în ani umani ar fi de șapte ori mai mult, adică 112 ani. Acesta este un număr impresionant, care arată cât de longeviv a fost Bobby. Ce poveste minunată, bunicule! Mi-a plăcut enorm, exclamă micuța Luiza. Mă bucur că ți-a plăcut, șoptește bunicul cu ochii strălucitori și o îmbrățișă de noapte bună. Pe fereastră se zărește cerul înstelat și luna care îi luminează cu raze argintii.