12 septembrie 2017

Alegeri 30-Oct-2016

   

   Așa cum Nikola, părintele lu' Frecvența și a lui Radioiu de la Clejani și-a dat cu Tesla în bobine după ce Gigi Marconi i-a șparlit invenția, la fel s-a șucărit Ursul de la Răsărit după ce prima rundă disputată aseară la Chișinău între Igor Doidoi şi Ana Aslan s-a terminat nedecis, 2 - 2, după prelungiri și loviturile de departajare, sub centură, mergând braț la braț și bot în bot în turul doi, de doi bani speranță pentru UE.


   Pe cealaltă parcelă a planetei s-au dus vremurile când Hillary dormea în Casa Albă la etaj în timp ce Bill lucra cu Monica la parter tot la etaj.

   October surprise, Lebăda Neagră lovește cu emailul în creștetul cocului și ar putea răsturna cu cracii în sus rezultatul alegerilor din 8 noiembrie. La mitingul de ieri din Florida-gară, Hillary nu a mai fost însoțită de consiliera principală Guma Abudin ci de regretații Tina Turner și David Bowie. Pe de altă parte, sâmbătă la Baihu, Judd Trump, trecut prematur la ora de iarnă, a pierdut inexplicabil semifinala de snooker, cu 4-9; la Ding Junghi Hui dar i-a crescut popularitatea și a căzut la doar 1% în coada candidatei republicanilor, cum spunea blănosul Chewbacca : "Politica este o...cursă de cai troieni" sau "un recital de nevrozați pentru mulțimea de căscați"!






  Încă un blat! 4 ani conduce PSD și stă PNL, apoi 4 ani stă PNL și conduce...PSD!
Buzăul, oraș înfrățit cu yakuţii din Irkuţsk (Siberia), candidează la titlul de cel mai îmbătrânit oraș cu oameni încă în viață!
Desigur că la alegerile de ieri s-a ales PSD pe linie, depășind cu această ocazie istoricul 99,98% din Epoca de Aur! S-a înregistrat și o absență nemotivată a aceluiași chiulangiu înrăit Niro, care a fugit în pribegie pe dealurile de la Pietroasele!  Cazul său va fi aspru analizat la televiziunea local
ă, de Mihai Tatulici la "așa NU!" plus că cică nenorocitul ascultă și muzică rock!!!
Prin aceste apucături imperialisto-capitaliste, Niro riscă deportarea în cartierul Simileasca, unde îl așteaptă, negri de supărare, juma de oraș plus câinii vagabonzi! Restul orașului cuprinde pensionari 
și așa numiții "țărani de oraș", cum scria Marin Preda în "Cel mai iubit dintre pământeni".

Câinii aleargă pe ulițe cu covrigi in coadă, renumiții "covrigi de Buzău"!

În 
școli și instituții publice nu lipsește tabloul lui nea Nicu iar dacă mergi îmbrăcat în pionier ai reducere de 25% la frizerii!  Cine rupe flori și taie copaci primește gratuit o excursie la tabăra de sculptură de la Măgura să distrugă lucrările de artă și să incendieze mănăstirea Ciolanu!
Nu poți ieși pe stradă decât îmbrăcat în culori decente, negru și cenușiu, cu pantaloni evazați și perciuni groși ca în anii '70. Riști să fii alergat cu pietre dacă ai o cămașă albă, poți fi condus la Săpoca dacă ești bărbierit recent sau Doamne ferește porți blugi! Se poartă obligatoriu papuci din plastic ordinar iar cine se spală pe picioare e pasibil de pușcărie!
Locuitorii de la bloc își fac nevoile pe stradă, că nu au veceu în fundul curții iar cei de la curte în curte. În curtea vecinului!

La țară nu se aplică legea gravitației, te poți trezi că mașina o ia la deal dacă uiți să tragi frâna de mână. Anul trecut au venit specialiști din toată lumea să vadă de ce Pi iese 4,13, teorema lui Pitagora coincide cu Legea lui Ohm și mai ales de ce sunt așa de mulți vulcani noroioși, găuri negre și focuri spontane din pământ!


Capul de afiș a fost îngrozitorul mister al Carpaților Orientali care deși mergeau liniștiți să se întâlnească în Bulgaria cu frații Balcani, la intrarea în județul Buzău au dat-o cotită brusc la Întorsura Buzăului spre vest, ocolind juma de țară, in panică, agonie si teroare! 

  Azi a fost sărbătoare mare în Piața Daciei. S-au servit cârnați de Pleșcoi, vin de Pietroasele și muzică tradițională, manele cu Cezărică. S-a remarcat că în sfârșit au apărut alții mai bizoni ca noi 
și anume bucureștenii! 4 ani de Firea fac mai mult decât 20 ani de Boşcodeală! Ăla era PSD-ist, dar măcar era plecat mai mereu în Las Vegas.
Acum am aflat in sfârșit câți moldoveni sunt în București, 43%!!


Ştefan, calul şi afganul


30-Iun-2015, 00:31

   Isteria refugiaților face ravagii atât la Buzău cât şi în locurile civilizate din patrie.
Întrebarea stupidă care face cât o cetățenie română: „Cum se numea calul lui Ștefan cel Mare?“ Mai pe românește ما هو اسم ستيفان الحصان الكبير؟


   Așa a sunat întrebarea adresată tinerei Kariha Kahis Klaw, refugiată din Afganistan, care dorea să obțină cetățenia română. Fata s-a stabilit cu toată familia la Timișoara în 2007 iar la început a lucrat ca femeie de serviciu în corul bisericii, apoi consultant de alăptare, răpiri extraterestre și îngrijire profesională de morminte. A făcut un curs de cosmetică și s-a angajat la un salon de înfrumusețare. A terminat apoi Facultatea de Științe Economice iar acum este la Master. 

Problema ar fi că domnu' Ștefan a avut o îndelungată domnie în Moldova (între 1457-1504) și cu siguranță a călărit o grămadă! În literatură apar câteva nume de cabaline încălecate de către domnitor, Catalan, Voitis, Lenuța, Fănica și Nataliţa sunt câteva exemple. Dar pe bune, câți dintre noi știu asta?! La testul de cetățenie a mai fost și o întrebare ajutătoare, cel puțin ciudată și cel mult stupidă: „Ce se găsește la Dunăre?”  Răspunsul corect fiind “Delta”!?! Pe bune??
Pe bună dreptate tânăra a fost respinsă!


Comentarii:
Bobonete: Deci eu sincer eu nu știu să răspunz...și ce scop are această întrebare adică ce cunoștințe testează? De istorie? De limbă? De bătut câmpi? întrebaţi-l pe Nuțu Cămătaru câți cai are el!

Petrache: Ponta știe? Dacă nu, să plece în Turcia să aducă sabia!

Katy: Cui i-a băști mintea așa ceva?

Gigi Marga: Cine ești, amintire?

Lilica: Nu ne vindem țara!! Stați liniștiți, după ce vom prelua "cotele" de refugiați, lucrurile se vor simplifica, uite că ne face moschee muftiul murat!!!

Ţăranu cu Maserati: În america nu te întreabă ce număr la pantof avea Abraham Lincoln..!

Jenica: Întrebare ajutătoare: Cum îl chema pe calul lui Ștefan cel Mare când era mai mic?

Stelică: Astea sunt întrebări din seria: De unde a avut Ștefan cel Mare cizmele?
Răspuns: De la genunchi în jos.

Ciprian: cine sunt examinatorii? sunt curios cum arată cv-ul lor, cine i-a ales?

Nea Petrică: Pe care cal din cei 100 pe care i-a avut Ștefan cel Mare în cei 47 de ani de domnie? Pe toți?

Eleonora: Doaaaaamne! Este suficient să ne uităm în Parlament!

Mimișor: Dacă ar fi știut cum îl chema pe cal, următoarea întrebare ar fi fost cum o chema pe pisica lui Mihai Viteazul!

http://www.tion.ro/nu-a-luat-cetatenia-romana-pentru-ca-n-a-stiut-cum-se-numea-calul-lui-stefan-cel-mare/1545681


08 septembrie 2017

O traducere criminală

Criminal Minds - Sezonul 12 (2005)


1 00:00:02,236 -- 00:00:10,686
Traducerea şi adaptarea: Stela Mocuţă

7 00:00:21,655 -- 00:00:23,055
Ah, nu din nou!

11 00:00:47,515 -- 00:00:49,548
Au!

12 00:00:49,550 -- 00:00:52,217
La naiba! Mm.

13 00:01:17,545 -- 00:01:19,845
Aah! Aah!

  Nu este un film pentru adulți, așa cum s-ar putea lesne deduce din onomatopeele sugestive sugerate din debutul zglobiu al show-ului, ci o reeditare a dezastrului de la "11. 22. 63" unde pârâta Stela Mocuţă a reușit tentativa de asasinare nu a lui J.F.K, ci mai degrabă a...limbii române, cu gramatica și sintaxa ei cu tot, mama ei!
Mama ei, limba latină, ne urechează prompt: Errare humanum est, în errore perseverare stultum!

  Preluarea de la sezonul 12 episodul 12-13 a acestui serial consacrat are indiscutabil și indubitabil, ca să nu zic irefutabil, o parte bună, ne arată ce diferență există între un traducător foarte bun și unul foarte prost. Nu este exclus ca Mark Gordon Company , în asociere cu studiourile de televiziune CBS și ABC Studios să ceară urgent oprirea serialului, pentru asociere de minte criminală, așa cum s-a întâmplat cu defunctul Castle, preluat dintr-o poziție clară de ofsaid de pe la mijlocul sezonului 8 sau Downton Abbey, maltratat în sezonul 6 de nefericitul Arcuși și inevitabil anulat definitiv și irevocabil.

  Ar mai fi și Dl. Goe, care pentru a nu mai rămâne repetent și anul acesta a plecat la București dar a scos capul pe geam în acceleratul "Blue Bloods" pe la episodul 10, între Crivina și Periş și s-a rezemat în nas de clanța ușii de la cupeu din motive de gravitație, abandonând plângăcios măseaua de minte și tupeul din dotare, însă a fost prompt pupat dulce de măsa-mare drept în bot.

   

  Este o realitate dureroasă că la noi se fură orice, de la dinții defunctului din mormânt, hârtia igienică din toaletele publice până la sfintele moaște, un exemplu recent fiind cazul celor trei preoți, care în timp ce vizitau o mănăstire din Grecia s-au gândit să bage în buzunar...mâna Sfântului Haralambie, mai precis mâna stângă și singura moştină din dotare găsită în raclă.

  Totuși, traducerea pe nesimțite și răpirea bucuriei vizionării în condiții optime constituie infracțiune continuată și se pedepsește cu ignorarea totală. "Prima și cea mai mare minciună este să te înșeli pe tine. După asta, toate păcatele îți vor părea ușoare". Pearl Bailey




Moartea lui Castle


  Cu durere în suflet, am luat la cunoștință de trecerea în lumea celor drepți a serialului Castle, Dumnezeu să-l odihnească! Rămășițele pământești ale scumpului nostru defunct se vor așeza spre veșnica odihnă în ziua de 17 februarie 2016 la ora 12 în cimitirul Corvinul.Punct.Corvinul. NU TE VOM UITA! Vei rămâne mereu în sufletele noastre.


  ABC au hotărât anularea serialului Castle după ce au văzut traducerea mizerabilă în limba română de la ultimul sezon. Iată mesajul Stanei Katic:
"Dear Castle fans, cast, and crew: Your devotion to our show has carried us for these unforgettable 8 seasons. I’m lucky to have met and worked with and for the lot of you. I will always be grateful. BIG HUG, Stana." :(


30 august 2017

The Hollow Crown - Sezonul 1

The Hollow Crown - Sezonul 1



Am avut nevoie de ceva timp să mă adun...să-mi caut cuvintele, poate o oră, poate mai mult. Nu am mai trecut de mult prin astfel de trăiri intense. Probabil şi timpul s-a oprit. Timpul meu.

Sunt zile în care anii nu mai sunt o povară sau o minciună, lucrurile se întâmplă la momentul potrivit, simţi măreţie, inspiraţie, artă şi o bucurie care te arde ca o flacără.. 
Te simţi un om împlinit. 
Şi fericit. 
Şi iubit. 
Mulţi ar da totul pentru acestea! 

Nu mai ştiu unde sunt, nu pot dormi, mă simt ca un băieţel pierdut undeva pe linia timpului. 
Nu o să recunosc că am ochii umezi sau un nod în piept, pulsul crescut. Sunt tulburat, tăcut și senin. 
Da, acesta e cuvântul, senin în suflet. 


Acest spectacol este o provocare şi o împlinire pentru un traducător ajuns la deplina maturitate intelectuală. 


Un serial grandios, un regal cinematografic, o traducere şi adaptare eveniment, o sărbătoare a spiritului, un film pe care să îl savurezi în linişte atunci când te simţi pregătit, pentru că această ecranizare clasică BBC te alină, te calmează, te face să gândeşti, te face mai deştept, te face mai bun. 

Shakespeare trăieşte, îl simţi în fiecare întrebare şi în fiecare răspuns! 

Este prima dată când mi-aş fi dorit să am un cinematograf acasă. 
Acest serial îl voi pune pe un disc şi îl voi păstra atâta timp cât voi mai fi!

Structurat în patru părţi, serialul este o producţie monumentală, fascinantă şi încântătoare. The Hollow Crown arată că opera lui Shakespeare este atemporală. "Credeam că oboseala nu-ndrazneşte să se atingă de cei cu sânge atât de albastru. De mine s-a atins. Cu toate că roşesc mărturisind asta." 
Toţi actorii au fost teribili, fiecare frază rostită ascunde sensuri geniale, nebănuite, pronunţată rapid şi cu modul specific britanic de a "înghiţi" sfârşitul cuvintelor. "Balsam al firii, rău te-am speriat de nu mai vrei pleoapa să-mi închizi şi să-mi inneci simţirea, în uitare!" Ce bogăţie de cuvinte emoţionante! 

Acest film trebuie văzut şi revăzut, când eşti fericit sau când te simţi trădat, când eşti iubit sau când eşti părăsit! 


Mulţumesc prietenului Bursucel (Little Badger) pentru traducerea cu dedicaţie!

Bloodline - Sezonul 2 (2015)

Bloodline - Sezonul 2 (2015)


   Acest serial trebuie savurat în tihnă, pe ascuns, cu dorinţă adagio, pentru că ştiu, cu siguranţă ştiu, aceste clipe de încântare sunt rare...

Am aceleaşi trăiri ca la primul sezon, tensiunea creşte treptat şi lent, jarul devine flacără, Danny bântuie obsesiv, chiar nu ştiu ce să mai cred, suspansul persistă agonizant, presimt că logica mea este amăgită discret şi atunci mă las purtat de intuiţie, care pâlpâie ca o zbatere de aripi delicate.

Mă aştept ca ceva rău să se întâmple, nu înţeleg ce vrea Nolan care a apărut de nicăieri, trăiesc un mister devorator şi magnetic, promisiuni de mai multe secrete ispititoare.

Este un periculos şi întortocheat joc de noroc, neliniştea unei tragedii iminente, o dramă despre costul moralităţii şi convingerea că ai putea ţipa la televizor, la aceste fiinţe umane insuportabile: John Rayburn, despre ce naiba e vorba aici?! "Am I a good person?" Of course you’re not a good person!!!

Dar nu spun nimic. Doar privesc, cu un ţipăt îngheţat în hohote fără ecou...

Goliath - Sezonul 1 (2016)

Goliath - Sezonul 1 (2016)


   Billy Bob Thornton mă surprinde din nou, după primul sezon din Fargo, acum în rolul unui veritabil anti-erou de film noir, cu frizura şi barbişonul lui simpatic, locuind într-un motel ieftin şi conducând un Mustang cu parbrizul spart.  

Divorţat de scorpia de nevastă şi bând fără prea mari remuşcări în bar cu fiica sa adolescentă, Billy McBride ajunge din nou pe orbita fostei sale firme de avocatură, cu un caz spectaculos, având un scenariu improbabil, pe alocuri teatral, hărţuit de un şir de personaje dubioase, într-un mister intrigant care vibrează la cote maxime. “Am avut 20 de cazuri în acelaşi timp, cred că mă pot descurca cu două!" 
Sigur că va face ceea ce este corect pentru a salva ziua, deoarece este foarte talentat şi chiar dacă e un soi ciudat de nemernic poate să spună cineva că nu avem nevoie şi de aceştia? Imaginea în care stă pe o bancă de pe plajă şi scoate o sticlă de whisky dintr-o pungă de hârtie e antologică, la fel cum Cooperman, un Goliat cu jumătate de faţă arsă, stă într-o cameră întunecată şi clicăie exasperant ca un dresor de câini, urmărind evenimentele din spatele monitoarelor. Ce să mai spunem de combinaţia consilier juridic-prostituată a Taniei Raymonde, colaboratoarea sa de nădejde, sau Nina Arianda, agent imobiliar şi avocat cu juma de normă, care îl trage pe McBride în acest caz! 
Până la urmă mitul lui David şi Goliat este intreaga esenţă a acestui spectacol al celor de la Amazon.
Prin naturaleţea sa, regia menţine perfect tensiunea serialului la cota de aşteptare a punctului culminant, singurul regret fiind acela că acest show are doar 8 episoade.

Mr Selfridge - Sezonul 3 (2013)

Mr Selfridge - Sezonul 3 (2013) 




   Scântei cu paiete de emoţii, inimi frânte, lacrimi sufocante, cuvinte profetice şi căi întunecate cu adevăruri de neimaginat, acesta este sezonul 3 din Mr. Selfridge, un vârtej de glamour. 
Un serial care merită văzut de cei romantici, dispuşi să vadă dincolo de realitate. 

Mare atenţie la acest serial, poate da dependenţă!! Evenimentele captivante din Mr. Selfridge cresc endorfinele, principalii hormoni ai fericirii dar şi alţi mediatori chimici, astfel încât, fără să realizeze, persoanele care asistă la acest spectacol se simt bine, devorând fascinaţi episod după episod. Pauzele dintre episoade sunt greu de suportat dar aşteptarea e scurtă, ritmul de traducere este ameţitor, adaptarea rafinată, subtilă şi elegantă, cu adoraţia consacrată. 

Să ne bucurăm de povestea ITV a lui Harry Gordon Selfridge, originar din Chicago, care a plecat de la Marshall Field şi apoi a mers la Londra pentru a revoluţiona modul în care britanicii (şi eventual alţii) îşi fac cumpărăturile. 
Magazinul Selfridge prosperă şi în ziua de azi debordând de ambalaje galbene din hârtie sclipitoare şi turişti îndestulaţi pe trotuarele de pe Oxford Street. 
Gust, îndrăzneală, ţinută de pungaş şi farmecul seducător al unui Casanova. Mr. Selfridge este întotdeauna luminos şi exuberant, în continuă schimbare. Este posibil să nu fie perfect dar cu siguranţă este fascinant. 

Serialul accelerează glissando, pas cu pas, evoluează dramatic, devine alert, la limita infarctului. Romantic şi emoţional, cu o minunată magie creatoare, alternând compoziţiile fericite cu cele triste, episodul final aduce momentul adevărului: “I don’t care about you anymore, do you understand? You’re not who I thought you were. You’re a cheat and a liar. You’re a stranger. I never want to see you again! Crawl back under your stone!” Şi replica: “You’re vulnerable to women. You always will be. You’re lucky it was me!” 

Tensiune, dramatism, disperare şi în cele din urmă resemnare. 
Scântei cu paiete de emoţie, inimi frânte, lacrimi sufocante, cuvinte profetice şi căi întunecate cu adevăruri de neimaginat, un vârtej de emoţii.

Ultima secvenţă este de rău augur pentru seria următoare: Selfridge  aprinzându-şi o ţigară de foi, prăbuşit la o masă de cazinou, înconjurat de cele mai mari vicii: jocurile de noroc, alcoolul şi femeile frumoase. 
Demonii săi interiori au înviat. 
Va urma o noapte lungă. 

Bates Motel - Sezonul 5 (2013)

Bates Motel - Sezonul 5 (2013)





   Bates Motel este un "prequel contemporan" al celebrului film din 1960 Psycho, regizat de la fel de celebrul Alfred Hitchcock.
Pe hârtie, această anticipare a poveştii lui Robert Bloch nu părea promiţătoare dar din fericire intriga serialului funcţionează foarte bine.
Fanii serialului sunt invitaţi să stea pe scaunele din faţă dar nimeni nu garantează că Norman nu se va furişa în spatele lor!


Motelul este sinistru iar oaspeţii dubioşi.

Oraşul nu este somnoros şi idilic aşa cum s-ar părea ci populat cu traficanţi de canabis, poliţişti corupţi şi personaje care îşi găsesc de muncă în pântecul penal al White Pîne Bay-City.

Sezonul cinci este mai dezvoltat şi mai scandalos decât precedentele patru.
Show-ul are un umor existenţial înţelept. Norma învaţă franceza şi ascultă Edith Piaf, fumează doar pentru a-l irita pe Norman şi se plânge în mod constant cu privire la modul în care şi-a falsificat moartea având grijă să nu iasă din casă datorită..."mentally ill boy"!
În restul timpului găteşte sau vizionează filme vechi.
Norman îşi continuă hobby-ul său cu taxidermia în timp ce creierul său este foarte aglomerat iar casa dezordonată ca o metaforă pentru confuzia lui.
Bates Motel are nevoie de interacţiunea dintre Norma şi Norman, este esenţială şi practic este în centrul spectacolului. "Bates Motel" este Norma şi Norman.

Dacă în celelalte sezoane percepţia se juca cu realitatea lăsând dubii despre cine ar fi comis anumite...fapte şi cât ştia fiecare despre asta, acum, în sezonul al cincilea totul este expus vizual în mod clar, transformarea lui Norman fiind completă.
Aceasta nu numai că inoculează o stare constantă de groază, ci şi una de anticipare, cine ar putea fi următoarea victimă şi care vor fi consecinţele!
Orice persoană care devine un subiect de discuţie între cei doi ar putea încheia socotelile lumeşti foarte rapid.

Ca orice poveste de groază bună, acest serial ne trece prin toate stările emoţionale, tensiune şi revelaţii terifiante.
Mamă zâmbitoare şi ocrotitoare, Norma oscilează între fericire şi frustrare într-un personaj complicat iar Norman, băiat dulce şi sensibil, nu ar trebui...subestimat!

"Bates Motel" nu ar putea exista fără "Psycho" dar în curând s-ar putea simţi invers, Freddie Highmore este un precursor onest al lui Anthony Perkins.
Nu are importanţă cine a fost mai întâi, "Bates Motel" şi-a dat seama cum să aibă personajele sale şi...să le ucidă, bineînţeles!

Orange is The New Black - Sezonul 4 (2016)

Orange is The New Black - Sezonul 4 (2016)




Prieteni, bine ne-am întors în puşcărie!

Seria a patra începe de unde am rămas în seria a treia, cu fetele în grupuri neregulate, ieşite prin găuroiul din gard şi zburdând despletite spre lacul din apropiere. Cum întotdeauna există un cioflingar scrupulos de serviciu, "Marea evadare" se transformă în "Mic dejun la Tiffany", la matineu (4:30), cu Martha Stewart în prim-plan şi Gangsta cu A. "Înapoi în viitor" în ţarcul suprapopulat dar fără Maureen şi Suzanne fugite la o "Casablanca" din pădurice.

Primul episod este demenţial, acţiunea este rapidă şi nebună, ritmul alert iar replicile colorate şi plastice de un cinism-satiric absurd și înfricoşător. "Minţi criminale", Loly şi Alex fertilizează plante experimentale pe muzică Papa Roach, apoi Alex încalecă cu hârtia igienică în mână şi termină treaba.
Freida face o matematică criminală, şase saşi în şase saci. Soseşte Judy King, această Hannibal Lecter cu ţâţe, foarte aţâţată, Caputo întărâtă şi el, isteria e generală, avem tristeţe-dulce hilar-sentimentală, tensiuni narative majore.
Acest prim episod este un knock-out!
Vrea cineva să i se alăture lui Suzanne la micul dejun?!




Episodul 2 începe cu stânga unu dreapta doi, macarena din Băicoi! Sambe şi sârbe de la noi.
La Litchfield e înghesuială globalizată cu piţipoance și piţigoi din Pet Shop Boys. Rusca Red împarte patul cu o sfornăitoare care trage aghioase pe nas iar Cindy cap-pufos, proaspăta evreică se împerechează cu o musulmancă din Bârzăneşti-Caraci.
Judy King vrea colegă păroasă, asiatică, grăsană, care vine de pe Lună dar nu din Nebraska sau Buzău, hippy dippy Yoga Jones, ceai de muşeţel la robinet şi spaţiu de futsal.



Mierda! Sunt catralioane de latinas, mexicance, dominioane, portorici, haite, columbofile, cube : “f*****g plantain-eating Dominican b*****s” and “Dumb-inicans”!!
Începe meciul. Cocoloş Cioloş vs. Santo Domingo cubanezu'. Lipseşte pripasul Alibec-pipaşul. Rezerve, Winnetou şi Tanganica.

Piscatella, ciocănitoarea cu barbă, hipsterul morocănos, este corecţionalul-Şef iar mustăciosul Coates, "violatorul blând" şi Caputo, "câinele trist", provoacă angoase şi suflare regulată.
Unchiului Sam a adus bude mobile, dube imobile, dopuri de urechi, spa cu vizete şi rozete, animale de companie şi câte un Pokemon Go!

Steaua de pe cerul nopţii, Piper, şi-a aruncat amanta de consolare în gura lui lupu şi are badigardă 9.
La dracu', yo! Ce v-am spus? Comentează cineva?!! Venir a por mí şi tenéis cojones!




Al treilea episod al palpitantului serial de mare succes debutează cu osânditul de pe deal, amputatul James Franco împingând un pietroi şi scăpându-l printre picioare la vale până la o nouă cocoţare. Îşi înmoaie M&M-ul într-o buleandră prin boarfele din dotare şi se dă uneori rotund, alteori Sisif.

Tasha cap-pufos, singura semi-inteligentă din campusul Litchfield - Glitchfield este semi-suportată de Caputo, spărgătorul de nuci, ca asistentă personală: Mircea fă-te că lucrezi! O face, cum îi vine la gură, telefonistă, bon de masă, seif cu gura ferecată, târâtoare prin tunel.


În puşcărie e linişte, Lolly caută cadavre şi drone la o nuntă irakiană, îi cam sare acul de pe vinyl şi cabuşonul de pe mantră, Judy King merge cu Sam psihologul psihopat în grădina lui Ion, gâdilă roşiile la vrej şi hop, pune mâna pe ştiulete. Apare Red Solnyshko pârlind şi parlind cuvinte buruienoase.
Mica Kimiko şi Poussey super-cool Samira-lingurista sunt două fete cucuiete care se zbenguie în NBA şi "testează apa înainte să se arunce cu fruntea-n buric". Idila lor este amuzant de nepotrivită.

Cine n-o iubeşte pe Morello cu părul şi machiajul ei perfect plus accentul de pe Coasta de Est, coţăiala sa de la telefon cu soţul ipotetic şi scena antologică de teatru burlesc din camera vizitatorilor, unde ea şi Vinnie îşi sorb cu nesaţ privirile, şoptesc cuvinte buruienoase de amor cu voce sacadată, pe alocuri gâfâită, gem de gutui cu piersica la vedere, apoi ea, înmuiată şi tremurând toată îi deschide fermoarul, de la servietă, cucul zbârnâie, ea se ţâţâie şi iubitul dezlănţuit îşi bagă şi anume mâna în părul ei, ea ţipă să i-o tragă şi el îi trage masa din faţă.

Implicaţi din eroarea secretarei într-un treesome macabru, Caputo şi Linda de la Achiziţii plus altă Lindă, căţeaua corporatistă, flirtează în localul "La Fontana", într-o gondolă condusă de ajutorul de ospătar fost gardian şef adjunct Donald Motanul.

Red roşu cu gânduri mai mult maro este invadată în bucătărie de celebritatea Judy King şi experimentează mâncarea cu laxative din belşug, ricin şi ciocolax picant, Piper Chapman, această şefă a "Miresmelor penale", patroana chiloţilor, cotează compania la bursă şi supără smardoaicele. Suzanne 'Crazy Eyes' retractează şi redactează declaraţie nouă, există "o cheie schelet din oase umane care deschide o uşă către o lume cu animale vorbitoare"!

The End
13 februarie 2015

Despre site-urile de socializare

   M-ai prins cu bagajele făcute, coborând din trenul Netlog după mai bine de 3 ani, cu profilul suprimat de strălucirea dinainte, dornic să-mi spăl ochii obosiți de drumul către nicăieri, într-o gară oarecare.

Acum stau pe una din băncuțele de pe acest peron pustiu, alături de o doamnă cochetă, învăluită într-un parfum misterios, care mă studiază discret, în timp ce eu privesc în gol ploaia care pare să nu se mai sfârșească...
Gândul meu e departe, la Sisif, care își urcă stânca pe acel munte, chiar viața sa, la Fibonacci și numerele sale care definesc atât de ciudat mecanismele existenței, la fetița mea dragă aflată pe patul de spital...

  Tresar când pe linia unu se apropie un tren albastru, neanunțat și fără obișnuitele plăcuțe pe care scrie destinația. O fi un tren Netlog, Facebook, Twitter? 

Doamna de lângă mine își deschide poșeta fără grabă, acum observ că nu are niciun bagaj, scrie ceva pe un petic de hârtie, se ridică, vrea să spună ceva dar nu spune, face doi pași apoi se întoarce și îmi dă acea hârtie, pe care o primesc cu grijă în căușul palmelor, ca pe un fluture ce și-ar putea lua zborul oricând. Ni s-au atins vârful degetelor iar privirile s-au întâlnit. Acum observ ce ochi frumoși are și ce zâmbet enigmatic. Se îndreaptă spre un vagon unde urcă grăbită, așteptată de o grămadă de persoane, poate un grup turistic sau prieteni Facebook, unii virtuali, alții nu. Citesc biletul caligrafiat frumos: Speranţa...Doar atât? Să fie un nume sau un sentiment? Îl cercetez și pe spate dar nu scrie nimic...


Mă gândesc că ar trebui să reacționez cumva, mai ales că doamna a apărut la geamul vagonului și mă privește cu ochii sclipind. Oare cine e? Acea persoană pe care o întâlnești doar o dată în viață și asta dacă ai noroc? Sau imaginația mea...Poate e o farsă?! Cu siguranță nu, stă chiar în fața mea...


   Acum timpul se dilată, totul se mișcă cu încetinitorul, ca într-un vis. Trenul își începe alunecarea încet, eu am tentația de a-l urma, fac câțiva pași, suficient cât să ajung în bătaia ploii, ultimul vagon se apropie, misterioasa doamnă îmi face un semn pe care nu îl percep bine, e un adio sau un îndemn de a mă urca în tren? Mai am timp să gândesc? Ce îmi spune instinctul? Apa îmi șiroie pe față și pe haine. Are atât de mulți prieteni, asta mă cam dezarmează...înăuntru e lumină și veselie...asta mă bucură, nu și acum...Se aude un refren uitat, ultimul vagon mă depășește dar îl pot încă ajunge cu ușurință, ce dilemă...
De obicei am mintea limpede, nu și acum, de obicei accept o provocare, nu și acum, de obicei sunt plin de idei năstrușnice și de spontaneitate...
Chipul ei se vede în depărtare, aplecat peste geam...Încep să alerg, ploaia mă izbește puternic în față...vântul pare că a turbat și abia atunci...abia atunci îmi dau seama că alerg îdirecția opusă...