13 martie 2023

Alegerile din viață și greșelile trecutului




Am ajuns la Grădina Botanică pe la nouă dimineața, nouă și ceva - fix, după zece minute de mers pe jos. Parcă au vopsit băncile în culorile curcubeului și mă gândesc dacă e ce cred eu. Observ cu spaimă că este exact ce cred eu când citesc eticheta din dreapta-sus. Paleta de culori vii cuprinde vreo patru nuanțe de roșu, două de galben și patru de verde. E frumos și înveselește ochiul, mai ales că totul pare încremenit și uscat în jur, copacii goi și iarba lipsă pe alocuri.
Ocolesc totuși obiectivul, neliniștit și cotesc în pas vioi către sere. Serele par mai animate, se zăresc înăuntru tot felul de plante exotice și vegetație luxuriantă. Asta îmi dă frisoane și măresc viteza, deoarece am auzit că se ascund p-acolo și plante carnivore dușmănoase.

Aleile sunt goale.

Privirea îmi fuge peste drum, unde sunt câteva case frumoase în care mi-ar plăcea să locuiesc dar parcă nu atât de aproape...
Am găsit un loc în care te poți așeza la o masă ca în propria ta grădină și mi-am scos o caserolă cu micul dejun și o carte pe care o așez cu grijă. Recitesc seria Fundația.


II



Bun, știi ce cred eu că e rău la noi... avem păreri diferite. E normal să avem păreri diferite. Nu mai e normal în momentul în care ne urâm pentru asta. Ar trebui să respectăm fiecare părerea altuia, să respecte fiecare părerea celuilalt fără să ajungem la vrajbă. Noi avem impresia că în clipa în care emitem o părere este egală cu adevărul absolut. Nu este adevărat, lucrurile sunt de discutat, poți să gândești altfel decât cineva fără să-l dușmănești. La noi totul degenerează în dușmănie. Dușmănie până la moarte. Poate și după aia... Nu e de acord cu mine - e dușmanul meu, clar. Nu ar trebui să fie așa. În viață există de prea multe ori o competiție distructivă iar astfel de atitudini nu ajută la dezvoltarea unor soluții bune sau la îmbunătățirea relațiilor. Daca ai o opinie diferită nu înseamnă să te cerți, ci să-ți deschizi mintea.

Freud: "Cred că oamenii nu văd lucrurile la fel din cauza faptului că istoria lor este unică și le influențează percepția asupra realității." Jung: "Da, este adevărat că mulți oameni se îndepărtează uneori prin crearea unui punct de vedere unic și original." Hegel: "Diferențele dintre opinii devin evidente atunci când există mai mulți actori implicați într-o situație - aceasta oferă posibilitatea uneori contradictorie". Freud: "E limpede că oamenii sunt deosebit de creativi în generarea propriilor lor opinii." "Omul este liber numai atunci când respectă libertatea altora," spune și Albert Camus. Alegerile pe care le facem nu sunt întotdeauna ușor de luat sau de asumat. Ele pot implica riscuri, sacrificii sau compromisuri. De multe ori ești prins ca într-un labirint și renunți la alte opțiuni care ar putea fi la fel de bune sau chiar mai bune.



III



Freud: "De ce oamenii se simt atât de presați să facă alegeri în viața lor?" Jung: "Eu cred că au nevoie să-și exprime liberul arbitru și să controleze propriile destine." Hegel: "E adevărat, dar alegerile pe care le facem sunt rezultatul unei interdependențe a tuturor factorilor din societate. Nu putem face alegeri independente fără a lua în considerare influențele externe." Freud: „Dar cum poate ști cineva ce este mai bine pentru el?” Jung : "Prin intuiția noastră, prin experiențele noastre anterioare și prin evaluarea consecințelor probabile. Este important ca fiecare persoană să își asculte instinctele când vine vorba de decizia finală". Hegel: "Da, dar trebuie avut grijă la modul în care judecăm aceste alegeri - nu doar cu mintea, căci aceasta ar putea fi limitată de circumstanțe particulare - ceea ce contribuie la formarea unui cadru moral general al comunității". Freud: "Acest lucru sună foarte logic! Decizia finală depinde în cele din urmă de convingerile personale știindu-se riscurile implicate!"

"Dacă toți am gândi la fel, înseamnă că nimeni nu gândește prea mult", intervine și Walter Lippmann zâmbind nevinovat.


                                                                                           

                                                                               IV


Alegerile în viață sunt o temă centrală a filosofiei, întrucât ele determină cursul vieții noastre și ne definesc identitatea. În același timp, greșelile trecutului ne influențează alegerile viitoare și pot avea un impact major asupra vieții noastre.

Sigmund Freud, unul dintre fondatorii psihanalizei, credea că alegerile noastre sunt influențate de dorințele noastre inconștiente. El a descris conceptul de "inconștient", o zonă a minții noastre care controlează comportamentul nostru fără ca noi să fim conștienți de acest lucru. Freud a susținut că aceste dorințe inconștiente ne pot face să alegem lucruri care nu sunt bune pentru noi, dar care ne oferă o plăcere imediată. Prin urmare, Freud a crezut că introspecția și auto-cunoașterea sunt importante pentru a ne înțelege dorințele și pentru a face alegeri mai bune. Carl Jung, un alt psihanalist, a dezvoltat conceptul de "inconștient colectiv", o idee conform căreia mintea umană are o bază comună, universală. El a afirmat că această bază comună poate influența alegerile noastre, prin intermediul arhetipurilor, modele universale de comportament și simboluri care se regăsesc în toate culturile. Jung a considerat că introspecția și auto-cunoașterea ne pot ajuta să ne identificăm arhetipurile și să ne înțelegem mai bine motivațiile și alegerile. Alegerile noastre reflectă stadiul de dezvoltare a conștiinței noastre morale. Hegel a descris un proces de evoluție morală prin care o persoană trece prin stadii de dezvoltare morală, de la o conștiință naivă, până la o conștiință morală dezvoltată. El a crezut că procesul de alegere ne poate ajuta să ne dezvoltăm conștiința morală și să ne îmbunătățim alegerile în viitor. Importanța introspecției și auto-cunoașterii în luarea de decizii este covârșitoare. În general, trebuie să ne întoarcem în noi înșine și să ne analizăm gândurile, emoțiile și dorințele pentru a putea face alegeri mai bune și pentru a înțelege cum ne pot afecta greșelile trecutului. Freud ar spune că este important să identificăm motivele inconștiente care ne-au influențat alegerile trecute și să ne confruntăm cu ele. Jung ar adăuga că ar trebui să identificăm arhetipurile și simbolurile care ne influențează alegerile și să ne confruntăm cu ele prin auto-cunoaștere. Hegel ar sublinia importanța de a ne dezvolta conștiința morală prin introspecție și auto-critică, și de a utiliza greșelile trecutului ca oportunități de creștere morală.









V
                                                                           

                                                                                   
                                                                            
Am avut mereu o dilemă și aș vrea să o lămuresc aici. Care ar fi posibilele conexiuni filosofice dintre familie, sănătate și avere. Le putem avea pe toate în același timp? Sau se exclud reciproc?
Aceasta este o întrebare dificilă și nu există un răspuns clar sau universal. Depinde cum definim sănătatea, familia, averea și de ce valori și priorități avem nevoie în viață. În unele cazuri, aceste trei domenii pot fi în armonie și complementare, în alte cazuri pot fi în conflict sau competiție. De exemplu: Cineva poate avea o familie iubitoare și unită, care îi oferă sprijin și fericire, dar care îi cere și mult timp și energie, ceea ce îl poate împiedica să se ocupe de sănătatea sa sau să își dezvolte o carieră prosperă. Altul poate avea o avere considerabilă, care îi permite să aibă un nivel de trai ridicat și să își satisfacă nevoile și dorințele materiale, dar care îl poate expune și unor riscuri sau tentații pentru sănătatea sa (de exemplu: consum de alcool, droguri, alimente nesănătoase) sau pentru relațiile sale familiale (de exemplu: infidelitate, divorț, alienare). Altcineva poate avea o sănătate excelentă, care îi conferă vitalitate și rezistență fizică și mentală, dar care îl poate determina să neglijeze sau să subestimeze importanța familiei sau averii în viața sa (de exemplu: izolare socială, lipsa de ambiție, autosuficiență). Așadar, e limpede că nu este ușor să avem în același timp sănătate, familie și avere. Poate fi nevoie de un echilibru delicat între aceste trei domenii, care presupune compromisuri și sacrificii. Poate fi nevoie și de o viziune integratoare și holistică asupra vieții, care să nu se limiteze la aspectele materiale sau superficiale ale existenței umane. Poate fi nevoie de o filosofie personală care să ne ghideze în luarea deciziilor și în acțiunile noastre. În acest context, un om ar putea spune că: Familia este cea care îi dă sens vieții sale, care îi oferă dragoste și recunoștință, care îl inspiră și îl motivează să fie mai bun. Sănătatea este cea care îi permite să se bucure de viața sa, să se implice activ în activități diverse și pline de satisfacție, să facă față provocărilor și obstacolelor cu optimism și curaj. Averea este cea care îi facilitează accesul la resursele necesare pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții sale și a celor dragi lui, pentru a-și realiza visurile și aspirațiile personale.


VI



Problema este că atunci când simți regrete față de alegerile din trecut sau greșelile din trecut, s-ar putea să ratezi uneori bucuriile momentului prezent.
Trecutul a dispărut și nu putem schimba nimic în această privință. Experiența noastră recurentă cu greșelile din trecut este similară cu a fi închiși într-un coșmar. Nu suntem pe deplin treji. Suntem încă în vis.

Cu toții suntem liberi să facem ceva bun și valoros cu viața noastră începând chiar acum, niciodată nu e prea târziu. Când mintea noastră se află în trecut, ratăm oportunități, secundă cu secundă, de a urmări un ideal și de a fi pe deplin în viață.

Și, până la urmă, noi când mai trăim?


11 martie 2023

Sindromul (13)



Așa cum nu poți prevedea pisica neagră ce îți taie calea, la fel nu poți alege visul pe care îl ai în somn. Asta e situația. Am visat că dormeam.
Era o zi frumoasă de primăvară și eu mă plimbam cu bicicleta prin parc. Nu orice bicicletă, ci una specială: o tricicletă. Da, știu că sună ca un vehicul pentru copii sau bătrâni dar eu sunt un adult matur și responsabil care își permite să fie diferit. Îmi place să simt cum vântul îmi bate în părul lung și blond, cum soarele îmi încălzește pielea albă și fină, cum privirile celorlalți se întorc duplicitar după mine. Unii mă admiră pentru curajul meu de a ieși din tipare, alții mă disprețuiesc pentru lipsa mea de bun gust, iar câțiva mă ocărăsc. Dar eu nu mă las afectat de nimeni și nimic. Sunt liber ca pasărea cerului.


În timp ce pedalam fericit pe aleea principală a parcului, am observat un stand cu gogoși proaspete și aromate. Miroseau atât de bine încât mi s-a făcut poftă instant și părul v
âlvoi în cap. Așa că, am oprit tricicleta lângă stand și am coborât să-mi cumpăr o gogoașă. Vânzătorul era un bărbat gras și roșcat care purta un șorț alb peste un tricou roșu pe care scria “Gogoșar”. Mi s-a părut haios numele lui de "meserie" și i-am zâmbit larg. - Bună ziua! Aș dori o gogoașă cu gem de vișine, vă rog. - Bun venit la "Gogoși Gogoșar"! Bitte! O gogoașă cu gem de vișine cost
ă 1,75 Euro. - Danke schön, zic eu în franceză! Am scos din buzunar o bancnotă mototolită și i-am întins-o vânzătorului. El a luat-o cu o mânã murdară de făină și mi-a dat restul în monede zornăitoare. - Poftiți restul dumneavoastră! - Mulțumesc! Am luat gogoașa dintr-o farfurie de carton și am mușcat din ea cu poftă. Era delicioasă, caldă și pufoasă pe dinăuntru și crocantă și dulce pe dinafară. Gemul cald se scurgea pe buzele și pe bărbia mea. - E bună, m-a întrebat vânzătorul cu un glas jovial? - Foarte bună! I-am răspuns eu entuziasmat. - Mă bucur aud asta! Dacă vreți mai multe gogoși sau alte produse de patiserie, avem tot ce vreți: cornuri cu ciocolată sau vanilie, plăcinte cu mere sau brânză dulce… L-am privit uimit. Nu înțelegeam cum reușea să vorbească atât de mult despre prăjituri, în timp ce eu eram ocupat să savurez una. - Nu, mulțumesc! E suficient, am spus eu politicos și am plecat spre tricicleta mea. Dar, când am ajuns acolo, am avut parte de o surpriză neplăcută: cineva mi-o furase! În locul ei era doar un sac mare și negru, plin ochi cu gunoi menajer. Am rămas perplex și furios în același timp. Cine ar fi putut -mi facă așa ceva? Și, mai ales … de ce? Mi-am adus aminte , mai devreme, trecuse pe lângă mine...
Da, mi-am adus aminte că mai devreme trecuse pe lângă mine un tip ciudat care se uita cu insistență la tricicleta mea. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. Nu știam cine era sau ce voia, dar mi se păruse suspect. Am alergat înapoi la standul de gogoși și l-am întrebat pe vânzător dacă l-a văzut pe hoț. - Domnule Gogoșar, mi-ați văzut tricicleta? Cineva mi-a furat-o! - Ce? Cum așa? Unde, cine, când? - Păi am lăsat-o aici când am venit să-mi cumpăr gogoașa și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi! - Vai de mine! Ce nenorocire! - Ați văzut cumva cine a făcut asta? - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre ieșirea din parc…
II


Am mulțumit vânzătorului pentru informații și am pornit în goană după hoț. Eram hotărât -mi recuperez tricicleta cu orice preț. Dar când am ajuns la ieșirea din parc, nu l-am mai găsit. În schimb, am dat nas în nas cu un alt stand de gogoși. Era mai mare și mai colorat decât cel al domnului Gogoșar și avea un banner mare pe care scria “Gogoși Liverpool”. Vânzătoarea era o femeie plinuță și blondă care purta un tricou roșu pe care scria “Liverpool”.


M-a văzut uit la standul ei și mi-a zâmbit larg. - Bună ziua! Vreți încercați cele mai bune gogoși din oraș? Sunt proaspete și delicioase! Am refuzat politicos oferta ei și i-am spus că grăbeam să prind un hoț care mi-a furat tricicleta. -Ce? Cum așa, nu se poate, cine, mi-a spus ea mirată. - Păi am lăsat-o în parc când am venit să-mi cumpăr o gogoașă de la domnul Gogoșar și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi!
Vânzătoarea s-a uitat la mine cu înțelegere și compasiune. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus ea repetând exact aceleași cuvinte ca domnul Gogoșar. - Ați văzut cumva cine a făcut asta, am întrebat-o eu sperând să obțin un indiciu. - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre stația de autobuz…
III



I-am mulțumit vânzătoarei pentru informații și am pornit din nou în goana după hoț. Eram tot mai nervos și frustrat că nu reușeam să-l prind. Mult mai motivat și, în același timp, mult mai nervos! Dar când am ajuns la stația de autobuz, nu l-am găsit. În schimb, am dat peste un alt stand de gogoși. Era mai mic și mai sărăcăcios decât celelalte două și avea un afiș mic pe care scria “Gogoși Primavera”. Vânzătorul era un băiat tânăr și brunet care purta o mască albă peste gură și nas. M-a văzut că mă uit la standul lui și mi-a făcut semn cu mâna. - Bună ziua! Vreți să încercați cele mai ieftine gogoși din oraș? Sunt doar 1 Euro bucata! Am refuzat politicos oferta lui și i-am spus că grăbeam prind un hoț care mi-a furat tricicleta. - Ce? Cum așa, mi-a spus el mirat. - Păi am lăsat-o în parc când am venit să-mi cumpăr o gogoașă de la domnul Gogoșar și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi! Vânzătorul s-a uitat la mine așa cum te uiți pe geam. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus el repetând exact aceleași cuvinte ca domnul Gogoșar și coana Liverpool. - Ați văzut cumva cine a făcut asta, am întrebat eu exasperat. - Nu prea…Era multă lume pe aici…Dar poate a fost acel tip… - Ce tip? - Acela care a trecut acum câteva minute pe aici. Era înalt și slab, cu părul negru și creț și cu o barbă neîngrijită. Purta o geacă verde și o șapcă roșie pe care scria “Judd Trump”. - Da! Același tip pe care l-am văzut eu mai devreme! Unde a plecat? - Nu știu…A luat-o spre spitalul de lângă parc…
IV


Am mulțumit vânzătorului pentru informații și am pornit pentru ultima dată în goană după hoț. Eram atât de supărat și obosit nu mai puteam gândi clar. Dar, când am ajuns la spitalul de lângă parc, nu l-am mai găsit. În schimb, am dat peste un alt stand de gogoși. Era cel mai ciudat dintre toate: avea forma unei seringi uriașe și era plin de gogoși cu diverse umpluturi colorate. Pe stand scria “Gogoși Anestezie de primăvară”. M-am gândit că a confundat astenie cu anestezie. Vânzătorul era un doctor în halat alb care purta ochelari de soare.


M-a văzut că mă uit la standul lui și mi-a vorbit cu un glas răgușit.
- Bună ziua! Vreți să încercați cele mai tari gogoși din oraș? Sunt injectate cu substanțe speciale care vă fac să uitați de toate problemele! Am refuzat politicos oferta lui și i-am spus că grăbeam prind un hoț care mi-a furat tricicleta. - Ce? Cum așa, mi-a spus el mirat. - Păi am lăsat-o în parc când am venit să-mi cumpăr o gogoașă de la domnul Gogoșar și când m-am întors era dispărută! În locul ei era un sac de gunoi! Doctorul s-a uitat la mine cu compasiune și înțelepciune. - Vai de mine! Ce nenorocire, mi-a spus el repetând exact aceleași cuvinte ca domnul Gogoșar, coana Liverpool și băiatul Primavera. - Nu vă faceți griji! Am soluția perfectă pentru dumneavoastră, mi-a spus el zâmbind larg. - Ce soluție, am întrebat eu curios. - O gogoașă anestezică! Vă va face să uitați complet de tricicletă și de hoț! Te va face să visezi frumos, mi-a spus el entuziasmat, trecând subtil la persoana a II-a singular. - Ce facem domnule doctor, ne tutuim, am întrebat eu răutăcios. Asta sună a, "doamnă, nu vă supărați, îmi dați voie să-ți zic tu?!", din piesa lui Ion Băieșu!
- Păi fiecare gogoașă are o umplutură diferită...
- In fine, "spuneți-mi cum îți face plăcere!" Discuția a devenit confuză și imaginea distorsionată.
- Vrei să-mi dați una cuuuuuuuuu...
V


Tocmai atunci m-am trezit. Frumos vis și pofticios al naibii, îmi spun. Televizorul era deschis, cu sonorul tare. Mă uit mai atent, îmi îndrept capul și văd comentariile după meciul Liverpool - Manchester United 7-0, care tocmai se încheiase. Tocmai la acest eveniment istoric m-am găsit să adorm! Deși, ca să fie supărarea și mai mare am ațipit chiar înainte de pauză, când scorul era 0-0. Bravo, felicitări! Parcă am în gură apă minerală Hebe!
Mai târziu am aflat o altă veste minunată, "Asul din pachet", numitul Judd Trump, a luat iar bătaie în jocul decisiv! Cât despre visul ăsta cu gogoși, gogoșari și triciclete aproape că l-am uitat dar mă gândesc foarte serios să-l contactez pe Judd Trump pe Twitter și să-l întreb înțepat dacă nu cumva știe ceva de tricicleta mea!




17 februarie 2023

Substitute

Un cal, al cărui dușman puternic și periculos era un lup, trăia într-o permanentă spaimă că-și va pierde viața. Ajuns într-o situație disperată, se gândi să-și caute un aliat puternic. Se apropie atunci de om, propunându-i o alianță pe motiv că lupul le era un dușman comun. Omul acceptă întovărășirea pe dată și se oferi să ucidă lupul dacă noul său partener avea să coopereze, punându-i la dispoziție marea sa iuțeală. Calul se învoi, și-i permise omului să-l înșeueze. Omul încălecă, doborî lupul și-l ucise.

Ușurat și bucuros, calul mulțumi omului și-i spuse: Acum, că dușmanul nostru este mort, scoate-mi frâul și șaua, și redă-mi libertatea!...

Auzind acestea, omul râse de se prăpădi: Al naibii de frumos vorbești. Dii, căluțule! Și-i dădu pinteni mai departe.”... Isaac Asimov - Fundația



II


Există un loc misterios pe care foarte puțini oameni îl cunosc. Este un loc ascuns, care nu apare pe nicio hartă și pe care nu îl poți găsi prin căutări obișnuite. Însă, dacă ești curios și îți plac acțiunile îndrăznețe, poți ajunge acolo.

Legenda spune că acest loc este blestemat de multe secole și că nimeni nu a reușit să îi dezlege misterul. Și totuși, eu știu unde se află și cum arată.

Locul se află într-o vale adâncă, înconjurată de păduri întunecate și de munți înalți. Când ajungi acolo, simți o frică rece care te cuprinde și îți face pielea de găină. Este un loc în care nimeni nu doarme, nimeni nu râde, niciun copil nu se joacă. În schimb, aerul este încărcat cu o tăcere îngrozitoare, care te face să simți că ești singur în mijlocul unui deșert. În timp ce îți îndrepți privirea în jur, vezi cum timpul pare să se fi oprit. Copacii nu se mișcă, iar frunzele lor sunt uscate și crăpate. Iarba este veștejită și de culoare cenușie, fără nicio urmă de viață.

Când ajungi în centrul văii, vei găsi o clădire veche, cu uși și ferestre blocate cu scânduri. Este un castel cu ziduri înalte și cu turnuri ascuțite. Când te apropii, poți auzi sunete ciudate și mirosul unor miresme neobișnuite care te îmbată. Dar nu te lăsa înșelat, pentru că acesta este locul în care se petrec cele mai întunecate lucruri. În interior, există oameni care încearcă să își dezlege blestemul, dar care au eșuat de fiecare dată. În clădire, vei vedea coridoare întunecate și încăperi pline de praful trecutului, care păstrează secrete înfricoșătoare. Fantomele și spiritele bântuie aceste încăperi, iar frica se simte în aer.


Chiar și așa, eu am reușit să ajung acolo și să mă întorc. Am văzut cum se mișcă pereții și cum se aud voci din lumea cealaltă. Dar am reușit să trec prin acele uși și să ies afară. Acum însă, aș fi tentat să mă întorc, să aflu mai multe despre acel loc blestemat și să încerc să dezleg misterul care a ținut lumea în suspans. Dar, cine știe, poate sunt prea curios. Sau poate sunt prea înspăimântat...

III


Oamenii au nevoie să bifeze anumite activități și au un substitut pentru fiecare amintire. Avem nevoie de substitute, atunci când visele nu mai sunt suficiente. Bunica mea mă chema atunci când ieșeau ofițerii de la Unitate, ca să-mi arate pe unul, așa între două vârste, nici înalt - nici scund, nici gras - nici slab, nici frumos - nici urât, și-mi spunea șoptit, uite, îl vezi pe omul ăla, seamănă leit cu fratele meu pe care nu l-am mai văzut demult. E ofițer și el, întreb? Nu, dar când mă uit la omul ăsta parcă îl văd pe el...Apoi ofta...

"Intre otravă și medicament diferența este doar în doză." (Paracelsus)

Și eu urmăresc meciurile de snooker ale lui Judd Trump din motive lesne de înțeles, deși, în ultimul timp, "Asul din pachet" trăiește foarte periculos și îți solicită strașnic calmul englezesc, pe care, din păcate, nu îl posed.

Oamenii bifează artificial anumite activități din viața lor, pentru impresia artistică sau de dragul amorului propriu dar nu le trăiesc cu adevărat, nu se bucură de ele sincer și firesc, doar așa, ca să fie făcute, să fie în rândul lumii, să le posteze pe Facebook sau să simtă că au făcut ceva cu sens, pentru a crea amintiri normale de care să se poată bucura în viitor.

Cu toate acestea, uneori, visele nu mai sunt suficiente și avem nevoie de ceva mai concret, de ceva care să ne amintească de acele momente speciale. Aici intervin substitutele, care ne oferă un mod de a ne conecta cu trecutul și de a ne întoarce la acele momente de fericire.
Bunica își aduce aminte de fratele său prin intermediul unui ofițer care îi amintește de acesta. Acest ofițer nu seamănă exact cu fratele ei, dar ea îl privește cu ochii umezi, pentru că acesta i-a oferit o legătură cu trecutul și i-a amintit de o persoană dragă.
Situația aceasta ilustrează puterea substitutelor în viața oamenilor. Acestea pot fi orice, de la oameni la obiecte sau locuri și au capacitatea de a ne oferi o legătură cu amintirile noastre și cu trecutul. Substitutele ne ajută să ne amintim de acele momente speciale, atunci când visele nu mai sunt suficiente...


IV

Ascultăm o melodie și ne amintim de o experiență puternică din trecut, deoarece muzica poate crea amintiri și asociații puternice. Poate fi o piesă care ne-a marcat copilăria sau adolescența, sau poate fi o melodie care a fost cântată la nunta noastră sau la o petrecere specială. În timp ce ascultăm, sunetele și cuvintele ne pot aduce amintiri puternice și emoții intense, astfel încât putem să ne simțim ca și cum am fi din nou acolo, în momentul acela.

Este interesant cum o persoană ne poate aduce aminte de alta. Atunci când vedem pe stradă o persoană care seamănă cu cineva pe care îl cunoaștem, ne putem simți emoționați și putem fi transportați înapoi în timp, la momentele petrecute alături de acea persoană. Poate fi un prieten din copilărie, o rudă sau un apropiat. Vederea acestei persoane poate fi destul pentru a ne aduce aminte de momente și amintiri pe care le-am crezut uitate, dar care acum revin la suprafață.

Vizionăm un film care ne aduce aminte de momente din trecut. Poate fi un film pe care l-am văzut de mult timp sau poate fi unul nou, care ne amintește de o perioadă specială din viața noastră. Filmele pot crea o lume imersivă, care ne poate aduce aminte de oameni și locuri pe care le-am iubit. Poate fi o scenă dintr-un film care ne-a făcut să ne simțim emoționați sau poate fi un întreg film care ne-a transpus înapoi în timp, la o perioadă sau un loc pe care îl iubim sau îl regretăm. În orice caz, vizionarea unui film care ne aduce aminte de momentele trecute poate fi o experiență puternică și emoționantă.

Experiența mea din spital, când am rătăcit zile întregi pe coridoare întunecate și încăperi pline de praful trecutului, care păstrează secrete înfricoșătoare și în care fantomele și spiritele bântuie iar frica se simte în oase, mă duce cu gândul la acel loc în care...nimeni nu doarme, nimeni nu râde, niciun copil nu se joacă...iar timpul pare că s-a oprit... Oricât nu aș vrea, prietene, acel loc este acolo și mă așteaptă...

Substitutele sunt esențiale, deoarece ne oferă o modalitate de a ne conecta cu amintirile și de a ne întoarce la acele momente speciale din trecut. Acestea ne ajută să ne simțim conectați cu cineva sau cu ceva, chiar și atunci când acea persoană sau acele lucruri sunt departe de noi.


V



În ultima perioadă oamenii fac economie la orice: la educație, la inteligență, la sinceritate, la bun simț, la viață, la fericire și chiar la familie.

Am observat că oamenii dau drumul la încălzirea locuinței, rotind butonul cu mare grijă, așa cum încearcă cei din filme să deschidă un seif când dau o spargere. Ce minciuni gogonate se tot spun dar stăm pe întuneric.

În curând așa o să deschidem conservele de fasole și borcanele de murături, cu un cod Pin. Poate și cutiile cu făină de greiere. Se spune că asta o să mâncăm.


Greierele și furnica (La Cigale et la Fourmi), este o fabulă de La Fontaine, apărută în prima sa culegere, pe 4 martie 1668, pe la ora prânzului... Pe scurt și modificată puțin, fabula ne spune că greierele nu mai are ce mânca în contextul crizelor globale care nu se mai sfârșesc, așa că e mâncat chiar el, pentru că nu a agonisit nimic toată vara și a ascultat Rolling Stones la căști. Greierele nu are nicio scuză, nu ai bani - cânți la altă masă sau te împrumuți la furnică!


"Nu sunt mulțumit Nu am nicio satisfacție Deoarece încerc, încerc, încerc, încerc dar nu suficient, nu suficient."

(I Can't Get No Satisfaction, The Rolling Stones).

VI


Shakespeare spunea că “Cei nefericiți nu au alt remediu decât speranța” și “Prietenii sunt ca umbra: nu apar decât atunci când este soare.” Vorba lui Demetrius: "Nu-i de mirare, cum să nu vorbească un leu, când sunt atâția măgari care vorbesc?"

În viață, cine trăiește mai mult mănâncă toată coliva!

În actuala conjunctură și evenimente contradictorii oamenii sunt niște bieți greieri.


Nimeni nu știe cum va fi peste 30 de ani. Am putea, totuși, să fim îngrijorați de un scenariu în care mari părți ale Regatului Unit și ale Europei ar putea să semene cu Pakistanul. Acesta va fi sfârșitul Marii Britanii și al Europei, așa cum le știm noi. Sfârșitul unei civilizații...


Marea Britanie, peste care regretata regină Elisabeta a II-a, a domnit zeci de ani, a fost îngropată odată cu ea.

Asta ne arată ceea ce știam deja, că omul n-a evoluat prea mult în profunzimile sale, în ciuda progresului tehnic, că nu se poate trăi împlinit fără o viață spirituală, că societatea de consum are multe slăbiciuni în spatele fațadei strălucitoare. Mă împiedic pe trotuar de cei care au, implantat în creier, un smartphone conectat la o rețea de socializare.

Oamenii au nevoie să bifeze anumite activități și au un substitut pentru fiecare amintire. Avem nevoie de substitute, atunci când visele nu mai sunt suficiente.


28 decembrie 2022

Interiorem orationem


Grecii antici navigau orientându-se după stele, nu aveau busolă. În viața noastră nu putem atinge stelele, nu putem atinge idealurile absolute dar ne ghidăm după ele.

Sunt foarte mulți oameni convinși că au câștigat un loc aparte în dialogul cu Dumnezeu. Sunt oameni care știu ce îi place lui Dumnezeu sau ce gândește. Sunt oameni care formulează judecăți doar citind titlul și nu cartea.


Modul în care se face rugăciunea cu adevărat este o rugăciune pe care o faci în interior, cum spune Kant, o faci ca să-ți consolidezi dispoziția morală din tine. Te rogi în tine, nu cerând ceva. Dacă rugăciunea a ajuns un mod de a cerși de la Dumnezeu, ai ratat actul credinței și al religiei. Oamenii au nevoie de posibilitatea de a crede simplu. Cele mai de necrezut lucruri sunt cele mai ușor de crezut. Și au nevoie de asta. Nu poți convinge pe cineva că nu trebuie să se roage să intre băiatul la facultate sau să îl vindece pe el de nu știu ce boală. Dumnezeu nu vindecă la cerere! Nu e o blasfemie dar asta cred oamenii simpli, că spui o rugăciune și primești.


Kant este pe teritoriul științei și automat este repugnat de biserică. Și, este un îndemn, un efort de a gândi cu mintea ta. Doctrina ca atare, învățătura creștină apărută la început, așa cum e prezentată ea în Evanghelie și Vechiul Testament, era făcută la nivelul cunoașterii de atunci. În acele timpuri, oamenii aveau cunoștințe limitate și nu puteau investiga nici aproapele și nici departele decât cu mijloace speculative. Filosofii greci aveau ipoteze. Când se spune că Democrit a descoperit atomul, el nu a descoperit nimic, că nu putea să-l vadă, doar și-a imaginat că lumea poate fi alcătuită din particule. Din secolul 17-18, când a apărut laboratorul, cunoașterea s-a ridicat la alt nivel, superior față de secolul unu. Cum am putea călători pe glob azi după o hartă a Imperiului Roman? Raportat la cunoștințele secolului 21 este un anacronism total. Oamenii cred și azi că fiecare literă din Biblie trebuie luată à la lettre, lumea făcută în 7 zile, omul născut din lut peste care a suflat Duhul Sfânt, la fel ca în secolul I, pe linia creștinismului.


II


În limba română există sintagma "N-are nici un Dumnezeu". Cineva care n-are niciun Dumnezeu înseamnă că e foarte aproape de animalitate, nu îl interesează decât viața în imediat. Nu are idealuri, se raportează doar la mâncare, bogăție și gașcă. Nu se ghidează după o idee de bine absolut. Isus este un ideal de moralitate pe care l-am avut în excepția de întrupare a unui om ieșit din comun. Este o dovadă palpabilă că avem nevoie să ne ghidăm după oameni deosebiți. El reușește să întrupeze un absolut în condițiile unui muritor.

Avem nevoie de ritualuri, avem nevoie de sărbători, sunt moduri de a ne strânge laolaltă sub o cupolă a frumosului, avem nevoie de mituri, pentru că ființa noastră nu e doar rațiune și ele ne încălzesc viața. Avem nevoie de preoți și ca funcționari ai ritualului și ca oameni crezând în idealuri supreme care hrănesc teritoriul moralității într-o societate.


În momentele cele mai cumplite, când nu mai putem suporta durerea sub nicio formă, recităm "Tatăl nostru". Eugen Ionesco, în ultimele luni ale vieții, era la pat de mai multă vreme și spunea: "Nu cred neapărat în Dumnezeu dar cred în fratele nostru Isus Cristos pe care îl simt aproape și mă mângâie". Nu e nicio rușine să spui că mitul poate funcționa ca placebo în situații limită. Kant a explicat că rugăciunea nu e niciodată un târg între noi și divinitate pentru că nu e nimeni care să stea să te asculte și să-ți inventarieze faptele și să spună, bine, tu ai atâtea fapte rele și atâtea fapte bune, hai să te primim în rai. Nu se uită la ce faci tu. N-are posibilitatea să urmărească opt miliarde de oameni în fiecare secundă. Giordano Bruno a fost pus pe rug printre altele și din cauză că a spus că nu crede că Dumnezeu, care știe câte fire de păr are fiecare om, nu știe câte ouă a făcut găina vecinei lui. Acesta e un mod de al degrada pe Dumnezeu.


                                                                                   III


   Cultura Europei s-a născut ca o excepție care a devenit regulă. În prezent, am pierdut dreptul la cuvânt iar cuvintele nu mai au valoare. E o luptă între tinerii care vor o lume mai modernă și bătrânii cu viciile lor. Nu avem memoria eroilor și nici a oamenilor deosebiți. Cultul memoriei, "tardivo reparatio".


Asistăm la telenovelizarea presei. Titluri bombă care ridică tirajul ca pe vremea lui Caracudi, autorul titlului "Ce gândește suveranul". De unde să știe reporterul Caracudi ce gândește suveranul, așa că scrie știrile "senzaționaliste" în Cișmigiu. Le născocește.

Ziaristul Caracudi apare într-o schiță a lui Caragiale din 1899, intitulată Reportaj. Ziarul la care lucrează, era specializat în „informațiuni de senzație țesute cu observațiuni veninoase”. Dar, ca să se atingă o și mai mare audiență, Caracudi, care e ceea ce numim astăzi un „jurnalist de investigație”, primește misiunea de a scoate la lumină secrete ascunse în cele mai înalte cercuri ale puterii. Omul se pune pe treabă și vine cu „dezvăluiri” uluitoare: criză guvernamentală iminentă, un prim-ministru care este umilit de către rege și va fi mai mult ca sigur obligat să demisioneze, etc. Tirajul ziarului crește spectaculos numai că aflăm și misterul performanțelor lui Caracudi: acesta inventa pur și simplu „știrile”, le concepea sorbindu-și tacticos cafeaua pe terasa unei cafenele din Cișmigiu. „Bravo, îi spune directorul ziarului, dă-i înainte! Vei avea un frumos viitor ca ziarist român!”



"Gogoșile" lui Caracudi aveau un succes nebun pentru că întrețineau interesul cititorului român, care cumpăra o gazetă nu pentru a se informa, ci pentru a-și găsi în ea confirmarea simpatiilor și antipatiilor sale. Hazul născocirilor lui Caracudi consta în crearea unor stări psihologice ale unor personaje politice reale, lăsând impresia că reporterul a fost chiar acolo, sub masă, în dulap sau trăgând cu urechea din sertarul unui birou.


IV


Ce înseamnă învățătura creștină? A te înscrie matematic în acele limite trasate, fără să gândești că e cu putință să avem acces la ființa lui Dumnezeu. Dar ce înseamnă Dumnezeu? În ce măsură putem crede în înviere, cu Sfânta Fecioară care s-a ridicat la cer. Dacă încerci să gândești pe cont propriu ești declarat ateu. Dar nu doresc să fiu etichetat ca ateu. Vreau să îmi explic raportul dintre om și Dumnezeu în măsura în care acesta poate fi explicat fără apel la ceva ce nu se poate cunoaște. Să nu apelez la transcendență, sus, dincolo, înalt. Unde este răpit și dus Sf. Pavel? Și de unde se întoarce.

În clipa în care expui lucrurile acestea care sunt imposibil de demonstrat și spui în același timp că dacă omenirea ar trăi fără ideea de Dumnezeu ca idee absolută, binele total, frumosul, iubirea absolută, atunci toate acestea ar exista în noi în ideea că există concepția maximalistă a unui spirit atotputernic. Ideea există în noi toți, ea a apărut odată cu spiritul omului, în evoluția speciilor. Niciun alt animal, niciun alt viețuitor, neavând spirit nu a putut să gândească absolutul. Mi-e de ajuns să spun "Cred în Dumnezeu", în măsura în care știu că ideea de Dumnezeu e în mine și mă îndoiesc că există și un corespondent real al lui în măsura în care acest lucru, în forma noastră de cunoaștere nu-l poate atesta. Am nevoie de ideea de Dumnezeu și cred în ea în măsura în care știu că fără să avem această credință nu am mai avea niciun punct de reper...


22 decembrie 2022

Republica Digitală

O mamă poate avea grijă de şapte copii, dar şapte copii nu ar putea avea grijă de o mamă..

Să ții minte întotdeauna un lucru, dragul meu, dacă te hotărăști vreodată să devii părinte, mai întâi le dai copiilor tăi rădăcini. După aia le dai aripi. Realitatea se modifică. Viaţa este ca o succesiune de capitole dintr-o carte. La momente diferite se întâmplă lucruri diferite. Viaţa se schimbă întruna.


În secolul al XVI-lea, filosoful englez Francis Bacon afirma că informația înseamnă putere. Mai încoace, Bill Gates nuanțează: "Important este nu să ai informația, ci felul în care o folosești!" Parcă e Google Translate din germană, Ich bin nicht, în fine, „unde-i multă minte este și prostie pe măsură!” (proverb clasic).

II


Republica Digitală este realitatea zilelor noastre. Marile companii strâng date despre noi. Tot ce facem, tot ce vorbim, tot ce simțim, cu cine dracu' suntem, unde suntem. Google, Facebook, Amazon, Twiter fac acum inginerie socială pe la curul nostru.

Telefonul tău îți poate face profilul personal, sentimental, de consumator, să îți cunoască gândurile, pentru că profilează toate persoanele din jurul tău și atunci vor ști ce fel de om ești și noi nu putem controla acest lucru, pentru că le-am dat acordul. Aceste companii de strâns date livrează informațiile mai departe, contra cost.

Băncile emit cardul de credit. Aceste Bănci văd profilul tău nefericit de consumator, pe ce cheltuiești nenorocitul de salariu, pe ce dai banii, ce lucruri iți plac, ce vicii ai. Acordarea unui credit se va face pe baza unui punctaj din aceste date. Dacă înainte era o relație umană bazată pe acte, o strângere de mână și o semnătură, a unor explicații pe care le dădeai către Bancă, și care lăsa loc de mici greșeli și compromisuri omenești, Inteligența artificială nu are mamă, nu are tată, la fel ca tinerii din ziua de azi, dacă intri pe mâna robotului nu poți să-i explici că tu ai o problemă de viață și de moarte. Și asta se întâmplă deja.

În Occident, Băncile știu pe ce dai tu amărâții de banii și în baza punctajului îți vor da credite mai mici dacă dai banii pe băutură și țigări, de exemplu, sau joci la păcănele. Poți explica unui om dar nu și unui încarnat de Calculator. Cumpărarea de dulciuri în exces sau de alimente nepotrivite iți reduce durata de viață și atunci robotul te penalizează. Datele tale medicale sunt strânse de pe telefoane și ceasuri inteligente, prin miile de aplicații. Pe timpuri am trăit cu frica de Securitate, dar acest sistem știe mai multe despre noi decât acei Arici Pogonici.



III


Conflictul dintre generații va fi întotdeauna prezent în societate, deoarece copiii și părinții sunt două "specii de animale" prea diferite pentru a putea fi mereu de acord în toate privințele.

Întotdeauna vor exista divergențe, încăierări și orgolii. Mentalitățile diferite, schimbarea sistemului de valori și lipsa de comunicare. E necesar să înțelegem că o dată la 25-30 de ani se schimbă generațiile, și, la naiba, nimic nu va mai fi așa cum era în urmă cu ani, of Doamne! Baby Boomers - născuți după Al Doilea Război Mondial. Generația X - născuți între mijlocul anilor 1960 și 1980. Millennials (generația Y) - născuți între începutul anilor 80 și sfârșitul anilor 90. Generația Z - născuți între 1995 și 2010. Generația Alpha - născuți între 2010 și 2024. Prăpastia dintre tinerii din ziua de astăzi și părinții lor este provocată, în bună măsură, de faptul că primii nu au cunoscut regimul comunist. Nu au cunoscut lipsa libertății de exprimare, de cultură și chiar de bunuri, pe care tinerii de azi le consideră ca obligatorii pentru dezvoltarea lor. Cei din tânăra generație înțeleg cu greu faptul că, pe vremea părinților lor, a avea acces la o carieră strălucită era mai degrabă un vis frumos care nu putea fi împlinit fără mari compromisuri. Tinerii consideră că trebuie să-și impună punctul de vedere și își sfidează părinții, până la punctul în care îi umilesc. Și nu le pasă de asta, nu dau socoteală nimănui. În loc să se axeze pe pașii următori, sau să fie îngrijorați că pierd timpul, oamenii din Generația Z, preferă să se bucure de viață și tind să rămână în zona de confort. Nu mă surprinde când citesc asta, e o generație care și-a pierdut puterea de concentrare deoarece sunt bombardați cu informații de scurtă durată (clipuri Tik Tok, YouTube shorts etc) și sunt absorbiți de propriul ego.
IV


Așa-zisa libertate de exprimare nu mai există cu adevărat. Văd deja semne că oamenii își postează din ce în ce mai puțin opiniile, utilizatorii sunt dependenți de rețelele sociale și de aplicații. Tinerii suferă din ce în ce mai mult de tulburări de anxietate, au o stimă de sine scăzută, nu mai gândesc critic, memoria lor pe termen scurt se deteriorează, atenția devine dispersată și fragmentată. În loc să înjurăm birjărește pe tanti Inteligența artificială cu mă-sa cu tot, mai bine concluzionăm cuminți, cu mâinile la spate, să nu ne audă nimeni: "Nu există conflict între generaţii, ci doar între proştii şi deştepţii oricărui timp istoric." (aforism de Constantin Ardeleanu) "Vom face-o lume nouă!" Spunea un tinerel, Bătrânul: "Bravo vouă, Şi noi ziceam la fel!" epigramă de Nicolae Muntean