Clubul Ghinioniștilor Profesioniști – Partea a II-a (Secția VIP)

Vara asta a fost grea. Ai spus-o chiar tu: neîmpliniri, evenimente traumatizante, bucurii disperate, clipe furate. Și totuși, ești aici, banditule. Ai supraviețuit!
Ai mai adunat o vară în spate, ca pe un rucsac plin de pietre, dar încă mai ai putere să te așezi pe marginea drumului, să arunci o piatră pe luciul apei și să o vezi cum sare de trei ori, ca o broscuță grăbită, înainte să se scufunde. Și la fiecare salt, să mai lași câte o grijă să se înece. Dacă în prima parte îl lăsam pe bătrânul Dickens să-și plângă de milă la o halbă în Crâng, a venit timpul să scoatem la tablă filozofii antici. Auzi mereu pe la savanți că ghinionul e doar modul Universului de a ne penaliza greșelile — o factură cosmică pentru neatenție. Heraclit, băiat deștept, o zicea pe de-a dreptul, tot la o bere pe terasa din Crâng: destinul e propriul caracter, iar oamenii nu cad în gol, ci direct în propriile lor decizii. Dar Heraclit sigur n-a trăit aici, cum n-a pus botul pe mămăligă nici Șarlăs Dickens. II La noi, ghinionul nu e o simplă eroare de parcurs. E moștenire culturală transmisă cu sfințenie, la pachet cu rețeta de sarmale, talentul de a parca pe trotuar și arta de a da vina pe alții. E sport național și religie cu sfinți și martiri. Trăim într-un triatlon emoțional continuu: alergăm după nenorociri, înotăm prin superstiții și pedalăm frenetic spre concluzia universală că „așa a fost să fie”. La noi, ghinionul se cultivă cu perseverență. Îl udăm cu superstiții, îl fertilizăm cu panică, îl prășim cu un oftat lung și îl culegem triumfători, ca pe o recoltă proastă, dar cu pașaport de calamitate omologată! Superstițiile sunt manualul nostru de supraviețuire — o broșură redactată la băutură, la lumina lumânării, în timp ce o pisică neagră ne bate nerăbdătoare cu lăbuța în geam. Tabloul e clasic: te trezești buimac într-o dimineață de marți. Îți zvâcnește ochiul, te mănâncă nasul, urechea, palma stângă și talpa, iar buza ți-e crăpată! Scapi o linguriță — e semn! Dacă se sparge ceașca, se rupe ghinionul; dacă rezistă, e clar că e chinezească! Deviza e simplă: nu sparge oglinda, nu vărsa sarea, nu scăpa portofelul, nu mătura seara și nu fluiera în casă. Nu lăsa geamul deschis noaptea, că intră spiritele (sau țânțarii). Iar dacă bate vântul tare... sigur se ceartă vecinii! (asta e inventată, dar merge)! Stai în stand-by marțea, vinerea, sâmbăta și duminica, bate-n lemn din când în când și, mai ales, ferește-te să dormi! Dacă visezi apă tulbure, e necaz; dacă visezi șerpi, ai dușmani; dacă visezi bani, ai pierderi; dacă visezi pe cineva în negru, e moarte, iar dacă e în alb, e boală.

III

În final, ieși din casă bolborosind, prea ocupat să înjuri telefonul zis „inteligent” care mai mult te încurcă, și intri cu fruntea direct într-un stâlp. Fix în secunda aia, trece o pisică neagră. Imediat după ea apare și una albă — trimisă de prima în recunoaștere, să confirme la centru că te-ai lovit bine.

Avem ghinion cu pedigree, autentic, transmis prin ADN și livrat la pachet cu abonamentul la net. Superstițiile sunt doar modul nostru elegant de a muta vina pe cosmos, pe vecini sau pe Mercur retrograd — pe orice, numai pe noi nu. Adevărul e mult mai puțin spectaculos: Universul nu ne pedepsește, doar ne înmânează nota de plată. Ghinionul răsare din decizii luate în grabă, din lipsă de atenție, din veșnicele „lasă că merge și așa” sau „nu mi se întâmplă tocmai mie”. Ești haotic? Ai destin haotic. Iei decizii proaste? Ai parte de un destin pe măsură. Simplu, logic, fără astrologie. Dar noua ne place varianta poetică. E mult mai acceptabil să crezi că te-a blestemat cineva decât să accepți că ai mers cu ochii închiși și cu mintea-n vacanță. Așa că, după ce în prima parte am jucat „Popa-prostul” și am împărțit petarde contrafăcute, declar deschisă Secția VIP a Clubului Ghinioniștilor Profesioniști. Ne strângem din nou, ne prezentăm dramele stupide în fața comisiei și decernăm medalia de aur pentru „Consecvență în nenorociri repetate”. Iar la final, organizăm o tombolă cinstită: - cine câștigă, pierde; - cine pierde, câștigă experiență; - cine nu vine... are ghinion. Iar cine speră să iasă mai bine data viitoare... să-și amintească ce zicea Murphy!