07 august 2014

Teama de frică




Ai luat în greutate!
Arăți obosit!?!
Ce naiba se întâmplă cu părul tău?!!

Nu contează cât de bună e ziua ta. E de ajuns un singur comentariu s-o distrugă, s-o facă praf și pulbere, asta e, cică mintea noastră e setată să-și amintească mai bine interacțiunile negative decât pe cele pozitive. Anatomic...divin, habar n-am...
Descoperiri recente sugerează că putem lupta cu asta, zonele înalte ale creierului pot modifica funcționarea regiunilor joase, ne putem folosi inerția, intenția și atenția în moduri susținute și concentrate să depășim tendințele negative ale creierului, ca să putem controla cât de tare ne afectează experiențele negative. Cu alte cuvinte, dacă nu ai o depresie clinică, nu ești sănătos la cap...

Agyrophobia - Frica de a traversa strada.
Mageirocophobia - Frica de a găti.
Automatonophobia - Frica de manechinele ventrilocilor.
Eisoptrophobia - Frica de a privi în oglinzi.
Acrifobia - Frica de greșeli.
Alektorophobia - Frica de găini.
Ambulofobia - Frica de a sta în picioare.
Antofobia - Frica de flori.
Sesquipedalofobia - Teama de cuvinte lungi.


Să nu mai ai insomnie. Să nu mai scrii gânduri la 2 noaptea. Să nu te prindă ploaia rece și dușmănoasă fără umbrelă în plină stradă și să faci pneumonie. Să nu-ți cedeze bateria la mașină stupid. Să-ți intre banii pe card în ziua de leafă, măcar de data asta! Să nu-ți fure cineva portofelul în autobuz. Să nu te prindă un cutremur de 6 grade în bloc, că se alege praful. Să nu te inunde vecinul de deasupra. Să nu explodeze apartamentul vecinului de jos, de la gazele aragazului, așa cum ai văzut la ProTv. Să nu izbucnească un incendiu în metrou și să te prindă în tunel. Să nu dea peste tine unul la volan, pe trecerea de pietoni. Să înceteze manelele idioate care te toacă zi de zi.

Aulofobie - Frica patologică de sunete emise de instrumentele de suflat, de exemplu flaut.
Autodisomofia - Frica de persoane care miros urât.
Batmofobia - Frica de scări și trepte.
Bibliofobie - Frica de biblioteci.
Caligynefobie - Frica de femei frumoase.
Courlofobia - Frica de clovni.

Să nu-ți tai piciorul într-un ciob de sticlă pe trotuarul plin de gunoaie sau să calci într-un rahat. Să nu te muște vreun câine maidanez sau să te atace comunitarii în haită. Să nu te lovească, Doamne ferește! cancerul sau alte boli cumplite, cum ar fi Alzheimerul sau Parkinsonu' . Să nu înceapă un război. Să nu trimită rușii omuleții verzi printre noi sau să ne calce cu tancurile. Să nu vină teroriștii. Să nu ne fure ungurii Ardealul. Să nu plouă pe litoral exact în perioada concediului. Să nu faci cancer de piele de la radiațiile solare. Să nu mănânci dracului pui de la supermarket, injectat cu chimicale și antibiotice. Să nu faci diabet. Să nu-ți taie curentul, apa sau gazele.

Darofobie - Frica de a primi sau a face cadouri.
Deinpnofobie - Teama de cină și de conversații la cină.
Eufobie - Frica de vești bune.
Filofobie - Frica de a te îndrăgosti.

Să nu rămâi fără serviciu. Nici copiii să nu rămână. Să nu-ți taie leafa. Să nu faci ore suplimentare iarăși neplătite și de la atâta program flexibil să nu faci o întindere. Să nu te ia șefa la ochi. Să nu se mai scumpească întreținerea lunar, ca de obicei. Să te ocolească hepatita. Să nu cazi de pe bordură și să-ți rupi vreun picior sau o mâna. Să nu-ți rupi gâtul.

Nefofobie - Frica de nori.
Nomatofobie - Teama de nume.
Panofobia - Frica de tot.
Papirofobie - Frica de hârtie.
Pediofobia - Frica de păpuși.
Triskaidekafobia - Frica de numărul 13.
Uranofobia - Frica de cerul înstelat.
Verbofobia - Frica de cuvinte.

Să nu dea faliment băncile, ca la greci. Să nu mai vină Fondul Monetar. Să nu avem tornade. Să fie bani de pensii și salarii. Să nu se blocheze cardul de sănătate și doctorii să te dea în brânci afară. Să nu fie inundații. Să nu dea grindina. Să nu trăsnească teiul din fața casei. Să nu te trăsnească nici pe tine. Să nu cadă peste mașină sau casă. Să nu izbucnească epidemia. Să nu mai faci crize de isterie în piață că nu lasă ăștia prețul nici de-ai dracu la roșii, cartofi sau păstârnac. Să avem măcar o zi pe lună apă potabilă la robineţi. Să nu se înfunde canalizarea când plouă și să iasă rahaţii. Să nu vină viitura. Să nu deraieze trenul sau tramvaiul. Să nu se mai sinucidă oamenii la metrou. Să nu-ți dea unul în cap noaptea, pe stradă, când te întorci de la muncă. Să nu te prindă altul în lift și să-ți fure servieta sau să te violeze. Să nu se rupă cablurile care țin liftul. Să nu te uite prietenii de ziua ta, așa cum obișnuiesc.

Geliofobia - Frica de a râde.
Genufobia - Teama de a vedea genunchi, chiar și pe cei proprii.
Herofobia - Frica de dans.
Ierofobia - Frica de altare și de preoți.
Lacanofobia - Frica de legume.
Levofobia - Frica de lucruri aflate în partea stângă a corpului.
Metrofobie - Frica de poezie.


   Să nu-ți taie internetul pentru că ai întârziat trei zile plata facturii. S-o lase Ponta mai moale cu vizitele de prietenie. Să nu se strice calculatorul, mașina de spălat sau televizorul. Să nu se spargă iar vreo țeavă la baie. Să nu între hoții peste tine în casă. Să nu cazi din cadă cu fruntea de chiuvetă cum ai mai pățit. Să nu te strivească vreun copac dărâmat de furtună. Să nu ai nevoie de vreo operație că ești ca și mort. Să nu intri în comă că nu ești Cotabiţă și îți pune asistenta perna pe față fără să mai facă poză. Să nu ajungi la dentist cu falca umflată sau să-ți taie frizerul o ureche. 
Să o ții așa, din frică în frică toată viața. Să nu mori uitat de toată lumea. 

Să nu mori !

Manole

  Meșterul ședea în chiloți tetra, călare pe o scândură, sus în vârful schelei, cu o sticlă de vermut la kil în mână, bălăbănindu-și picioarele ca două pendule care se mișcă în sensuri opuse, buimac după știrile de la ora 5, îmbărbătându-se inconștient. Avea privirea tulbure și mâinile murdare de mortar. De aceea, vrând să prindă cu mâna un țânțar, își lăsă pe obraz o pată vizibilă.

  
În jur era o liniște sinistră, ca după cutremur. Calfele dormeau adânc, aparent somnul de veci, la umbra unui salcâm, după ce mai înainte jucaseră un aprig barbut. Manole îi blestemă în gând și își aprinse un Carpați fără filtru, risipind fumul cu mișcări leneșe și curbe. Starea lui sufletească era nesatisfăcătoare și neagră. Noaptea, la ora zero și un minut, construcția se dărâmase pentru a treia oară. O capră care păștea imprudentă pe lângă ziduri se salvase în ultimă instanță, plonjând spectaculos, direct în niște bascheți, cu o spaimă groaznică în suflet.

  Văzând a treia ediție a dezastrului, legendarul meșter se manifestase calm, păstrându-și neștirbit prestigiul.
Până la prânz umblase printre ruine și singura lui reacție notabilă fu un scuipat aruncat cu toată scârba peste marmura prefăcută în ț
ăndări. Așadar, palatul nu putea fi gata la timp, iar împăratul îi promisese că-i va aplica, în acest caz, douăzeci și cinci de lovituri la cur cu sceptrul lui bătut în cuie de aur și diamante.


  Adevărul e că primele două dezastre, oricât ar părea de necrezut, fuseseră pur și simplu o mântuire pentru Manole. Astfel, după primul accident, procedând la analiza cauzelor, constatase că, de fapt, uitase să facă ferestre la camerele de la parter, iar după al doilea și-a adus aminte, printr-un reflex înnăscut, că două dintre încăperi nu aveau altă ieșire decât hornul. Acum, după al treilea dezastru, obișnuit cu surprizele și cu autocritica pozitivă din mers, meșterul descoperise lipsa totală a conductelor de apă. Își notă deci ca, după terminarea construcției, să găurească te­melia, pereții și platformele pentru introducerea țevilor, caloriferelor și instalațiilor sanitare, eventual și a căzilor de baie.
  
   Totuși cauza prăbușirilor sistematice rămânea miste­rioasă. Pătrunzând curajos în autobiografia lui de con­structor profesionist, meșterul descoperi, ce-i drept, câteva fapte similare: că numai cu un an în urmă un beneficiar îl sculase din somn în miez de noapte și-l dusese să-l vâre cu capul printr-o crăpătură apărută spontan într-un pe­rete din dormitorul nevestei, care corespundea cu baia vecinului; că altădată refăcuse total o clădire cu 10 etaje, deoarece o concepuse atât de original încât hornu­rile corespundeau în subsol; că balconul unui alt palat s-a prăbușit cu o domniță, strivind sub el un îndrăgostit cu chitară cu tot, scutindu-l pe Shakespeare de griji inutile.

  De data aceasta, situația era cu mult mai gravă, ca să nu fie îngrijorat peste măsură.
Și, ca întotdeauna când trebuia să rezolve o problemă de creație care îl solicita profund, meșterul începu să gândească, ceea ce îl făcu pur și simplu să adoarmă.
Ce s-a petrecut în mintea lui neefervescentă în timpul somnului e greu de stabilit. Fapt este că, după ce s-a trezit și a căscat, a scos mobilul și a scris următorul SMS nevestei: ,,Dragă, pregătește-te de sacrificiu, ia-ți împărtășania, pupă copilul și vino până la mine să te fac beton armat". Semnat: Manole.
După ce își roase impulsiv unghia de la degetul mic, Manole hotărî să fie mai prudent și șterse cuvintele „să te fac beton armat", pentru a nu-i trezi cine știe ce bănuială bizară.
Expedie mesajul și, mișcat de gândul că nevastă-sa ar putea să-l refuze, se duse și trezi calfele, spunându-le următoarea minciună gogonată:
- Băieți, adormind, am avut un vis. Se făcea că s-a pogorât dinaintea mea o persoană obscură și supranatu­rală, care mi-a zis:
„Meștere, meștere, râul e în creștere, duhurile rele îți fac doar belele.
Palatele tale, superbe binale - mereu se dărâmă, porcii ți le râmă".
Atunci, Manole se opri cu improvizația, deoarece nu găsea o rimă corespunzătoare pentru versul care trebuia să urmeze după „geaba faci eforturi" și continuă în proză cinstită:
„Bunul Dumnezeu, zicea acel cineva, văzându-ți durerea, îți transmite confidențial sfatul următor: palatul nu va putea fi ridicat în condiții optime dacă nu zidești o ființă scumpă în el". Acuma să ne gândim, dragii mei, îm­preună. Alte ființe mai scumpe pe lume decât nevestele nu avem. Cred că niciuna dintre ele nu va avea nimic îm­potrivă să fie zidită de vie, deoarece menirea lor în căs­nicie este să se sacrifice în folosul bărbatului și să nu zică nici pâs. Acuma, chestiunea e: pe care o punem?

După minutul regulamentar de gândire, calfele au luat cuvântul pe rând.
Prima calfă:
-Aș da-o eu pe-a mea, dar nu cred că încape, e cam durdulie. Zice că suferă de glande...Si e 
și certata cu soacra..
A doua calfă:
-Aș da-o și eu pe-a mea, dar e prea nervoasă cu nervii, n-o să stea liniștită, cam dă din picior.
A treia calfă:
-Dac-aș fi sigur că palatul se dărâmă și a patra oară, eu aș da-o...
Restul calfelor au spus fie da, fie nu, așa că meșterul făcu propunerea:
-Dragi colegi, părerea mea e să procedăm în felul următor: scriem fiecare nevestelor să vină de urgență până aici. Care vine prima, p-aia o zidim. Eu am și anunțat-o pe-a mea.

  Calfele au fost de acord. Au scris fiecare nevestelor și s-au pus pe așteptat.
După o oră și trei sferturi, pe' un deal din depărtare se văzu silueta nevestei lui Manole. Inima meșterului se făcu c
ât un purice. Amintiri dintre cele mai diverse și duioase îl copleșiră brusc și ar fi vrut să facă ceva ca s-o împiedice să vină ea cea dintâi. Rugă de aceea vântul să sufle cu putere și s-o oprească.
Vântul se prefăcu în uraganul Irma, se întunecară zările, copacii fură răsturnați, apele scoase din matca lor, dar nevasta meșterului continua să vină ca o vijelie.
Rugă apoi soarele s-o oprească.
Soarele își revărsă lava pe pământ, arse toate ierbu­rile, înfierbântă apele și prăji toți peștii, provocă insolații, dar apriga nevastă tot nu se lăsa.
Meșterul rugă atunci un pițigoi aflat prin apropiere să dea o fugă în întâmpinarea ei și să-i pună în vedere să nu călătorească cu atâta sârg, deoarece consecințele îi vor dăuna.
Păsărica se întoarse peste cinci minute și-i comunică:
-A zis că vine, fie ce-o fi, ca să te întrebe personal de ce nu ai trimis salariul acasă, deși a trecut de trei zile sorocul și prin ce cârciumi l-ai băut și cu cine.
Auzind asta, Manole se resemnă. Știa acum că nici vântul, nici soarele și nici chiar un baraj de beton n-o mai puteau opri. Făcu, deci, semn calfelor să fie gata cu mistriile și cărămizile și, când sosi nevasta, o luă cu binișorul.
-Banii - îi zise Manole - i-am ascuns în zid, căci pe-aici s-au furat cam multe. Vino să ți-i dau.
Și, când ea se urcă pe zid, nouă meșteri mari, calfe și zidari, o făcură într-o clipă să dispară între cărămizi.
Meșterul, și odată cu el și calfele, răsuflară ușurați. Buna dispoziție le reveni ca prin minune, manelele lor răsunau pe toată valea.
La un moment dat, meșterul auzi dintre ziduri glasul iubitei:
-Manole, mă strânge !
Cu inima zdrobită de durere, el îi răspunse în versuri:
-Iubito, nu plânge!
Fă tu sacrificiul
Pentru beneficiul
Al meu și al soartei
Pe altarul artei.
Și, continuă să zidească, neobosit. Nevasta îl strigă din ce în ce mai slab, până când adormi în scorbura dintre ziduri. Meșterul nu se odihnea noaptea, nu se odihnea nici ziua, lucra cu o viteză nebună, disperat la marea improvizație, în var punea pietriș în loc de nisip, cărămizile le punea când pe cant, când pe lat - vorba ceea, treaba să meargă. Calfele căzuseră de pe schele, obosite, numai el lucra pe nerăsuflate.

  
Într-o zi, ajungând în vârful acoperișului, Manole con­stată cu duioșie că terminase. Construcția era gata. Acum aștepta, cu o emoție specifică omului de artă, recepția.
Veni, în sfârșit, împăratul beneficiar cu suita sa și cer­cetă palatul cu de-amănuntul. Construcția era mizerabilă. Totul pocnea și pârâia, la fiecare pas îl așteptau surprize dintre cele mai hazoase. Astfel, în timp ce pipăia un zid pentru a vedea cauza unor crăpături, împăratul auzi un râset înfundat și se înfioră. Pasă-mi-te, o gâdilase la talpă pe nevasta lui Manole. Furios, acesta ieși repede afară și ridică sceptrul ca pe o ghioagă.
-Unde-i Manole? întrebă el, furios peste măsură.
-E pe acoperiș - i se spuse.
-Luați-i schelele repede! ordonă pe loc suveranul clocotind de mânie.
-Păi cum o să mai coboare?
-De ce să coboare? Ca să facă și altele?
Manole privea consternat cum i se iau schelele de sub picioare. Se plimba de colo-colo pe acoperiș ca un leu în cușcă.
-Ah - își smulgea el părul de necaz - dacă n-aș fi uitat să pun burlanele, aș fi putut să cobor la noapte pe furiș...

La miezul nopții, când greierii cântau un vals prelung și trist, Manole, ajungând la disperare, se aruncă în văz­duh, cu două scânduri în brațe.
Unde căzu el, se făcu o gaură în pământ.


() parodie după. . .parodia regretatului dramaturg Ion Băieșu, ''Schițe -1981 '' , iar caricatura este creația regretatului Adrian Andronic-Ando)